Sâmbăta trecută, la Vaslui, într-o partidă de campionat aparent banală, handbalul românesc a primit o imagine pe care ar fi trebuit s-o respingă instinctiv.
În timpul meciului CSM Vaslui–SCM Politehnica Timișoara, selecționerul naționalei masculine și totodată antrenorul bănățenilor, George Buricea, a pierdut controlul. Pe fondul unui atac al gazdelor, Buricea i-a reproșat ceva pivotului Zoran Nikolic, nemulțumit de o fază din apărare. Gesturile au devenit tot mai nervoase, tonul tot mai ridicat. Nikolic s-a ridicat de pe bancă, încercând să-i explice antrenorului ce s-a întâmplat. În acel moment, spiritele au degenerat: Buricea l-a împins puternic, lipindu-l de un perete, iar imaginile surprinse par să arate și o lovitură cu mâna stângă.
Tribunele au reacționat imediat: huiduieli, rumoare, tensiune. Arbitrii au oprit jocul, acordându-i lui Buricea o eliminare de „2 minute la bancă”. Meciul s-a terminat cu victoria la limită a vasluienilor, 28–27, iar la final, tehnicianul a încercat să minimalizeze episodul, invocând „o situație tensionată”.
Doar că nu este o simplă situație tensionată. Este un gest de agresivitate fizică într-un cadru oficial, comis de un antrenor care este, în același timp, selecționerul României.
Iar întrebarea care planează acum e simplă: de ce tac cluburile din Liga Zimbrilor? Când Federația Română de Handbal a decis anularea campionatului de tineret, aproape toate cluburile, inclusiv HC Buzău, au protestat în bloc, au semnat comunicate, au cerut explicații și transparență. Au vorbit atunci despre „principii”, „responsabilitate” și „respect pentru munca depusă de tineri”.
Acum, în fața unui act de violență fizică săvârșit chiar de selecționer, aceleași cluburi par să fi amuțit. Niciun comunicat. Nicio poziție publică. Nicio întrebare despre cum poate un antrenor care și-a lovit propriul jucător să conducă echipa națională. De ce tăcerea asta? De teamă, din comoditate? Sau pentru că am ajuns, pur și simplu să considerăm normal un gest inacceptabil?
Pentru că, dacă astăzi Zoran Nikolic e victima unui impuls necontrolat, mâine ar putea fi oricare alt handbalist, inclusiv unul care își reprezintă țara, sub același selecționer. Iar atunci când violența, fie ea „de moment”, nu mai provoacă indignare, ci doar indiferență, problema nu mai e doar a unui om. E a întregului sistem.
Antrenorul echipei bănățene și al echipei naționale masculine a primit șase etape de suspendare și o amendă de 5.000 de lei „pentru bruscarea propriului jucător, conform art. 45.4 lit. b) Punct 1 și 2, coroborat cu art. 45.5 cu aplicarea art. 36.1 lit. k) din Regulamentul disciplinar al FRH, sezonul competițional 2025 – 2026 (o altă abatere săvârșită la data de 11.02.2025)”. Puțin, foarte puțin. Pe 11 februarie 2025, George Buricea a fost amendat pentru insulte și jigniri aduse arbitrilor la finalul jocului CSM Constanța – Potaissa Turda.
