Astăzi este prăznuit Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoditorul de mir și făcătorul de minuni. În„ Viețile sfinților” se arată că el s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic). Tatăl lui era voievod în cetatea Solonului și credea în taină în Domnul nostru Iisus Hristos și slujea lui. De aceea, Dimitrie a cunoscut credința din cuvintele părinților săi, dar mai ales din darul lui Dumnezeu ce începuse a lucra într-însul… Pentru că L-a mărturisit pe Hristos și pe mulți i-a întors la credință, mai întâi a fost întemnițat, iar mai apoi ucis cu sulițele, la porunca împăratului Maximian. În „Viețile sfinților” mai este notat faptul că find întemnițat pentru mărturisirea lui Hristos, la douăzeci și șase ale lunii octombrie au intrat ostașii în temniță și, aflând pe sfântul Dimitrie stând la rugăciune, l-au împuns pre el cu sulițele, și întâia suliță cu care l-au împuns a fost în coasta dreaptă, în locul în care au împuns și pe Hristos pe cruce.
În popor, Sf. Dumitru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului. Este considerat patronul păstorilor și garantul soroacelor.
Așadar, astăzi este ziua soroacelor pentru slujbe și felurite închirieri, încheiate cu șase luni în urmă, la Sângiorz. Muzeul Național al Țăranului Român amintește de originea pastorală a obiceiurilor care s-au transmis la această sărbătoare creștină. De aceea, relatează că la această sărbătoare, în popor, învoielile noi aduc prilejuri de aldămașuri și de veselie. Originea pastorală a obiceiului este dovedită atât de durata de șase luni a înțelegerilor, care se suprapune peste principalul sezon al crescătorilor de animale, văratul, deschis de Sângiorz și închis la Sâmedru, cât și de cunoscuta zicală: „La Sângiorz se încaieră câinii, la Sâmedru se bat stăpânii“, adică primăvara, când se formează turmele, se încaieră câinii, pentru că încă nu se cunosc; toamna, când se împart oile, se bat stăpânii, pentru că nu se respectă contractele încheiate la Sângiorz. Citând din „Calendarele poporului român” scrisă de Antoaneta Olteanu, Muzeul Țăranului Român mai amintește că în popor se spune că la această dată se fac preziceri cu privire la iarna care urmează. „Ciobanii care vor să afle dacă iarna va fi moinoasă sau geroasă își aștern dulama în mijlocul oilor și se uită să vadă ce fel de oaie se va culca pe dânsa. Dacă se va culca o oaie neagră, e semn că iarna va fi bună; dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. De asemenea, ei consideră că dacă luna va fi plină și cerul senin, iarna va fi bună; dacă, dimpotrivă, luna va fi plină și cerul va fi acoperit de nori, dacă plouă sau dacă ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele, iar gerul va fi strașnic”, consemnează Antoaneta Olteanu în „Calendarele poporului român” (Paideia, 2000).
