Muzeul Țăranului Român transmite, citând din lucrarea „Calendarele poporului român” (Paideia, 2000) a Antoanetei Olteanu, despre Sfântul Spiridon că acesta, prin tradiție, este făcător de minuni. În tradiția populară, Sfântul Spiridon este protectorul ciubotarilor. Uneori el este considerat unul dintre Filipi. „Sfântul Spiridon se ține, că el face multe minuni, și bune și rele. Astfel că cei ce îl țin capătă numai bune, iar cei ce nu-l țin capătă minuni rele. Sfântul Spiridon îi îmbogățește pe săraci și îi vindecă pe cei bolnavi. De Sfântul Spiridon se face agheasmă, care e bună pentru bolile primejdioase. Se mai ține pentru sănătate, câștig și spor la lucru. Cizmarii se roagă să dea o ploaie și noroaie, ca să se rupă pingelele. În noaptea aceasta sfântul Spiridon umblă foarte mult, până când rupe încălțămintea din picioare. Sf. Spiridon se mai ține pentru păzirea casei și pentru sporul câmpului”, informează Muzeul Național al Țăranului Român.
Despre acest sfânt se povestește că este neobosit în ajutorarea oamenilor. Potrivit crestinortodox.ro, „Sfântul Spiridon pleacă periodic din racla sa, pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă în rugăciune, cu credință și cu dragoste, pretutindeni în lume. Alergând prin lume să facă bine tuturor celor care au nevoie de ajutorul său, sfântul cel milostiv își tocește periodic încălțămintea (papuci din mătase). Pentru minunatele <plecări> din racla ale Sfântului Spiridon, părinții slujitori la catedrala din Corfu îi schimbă anual veșmintele și încălțămintea tocită. Înnoirea veștmintelor sfântului are loc în ziua de 12 decembrie, când Biserica Ortodoxă îl prăznuiește cu mare bucurie”.
De Sfântul Spiridon, tradiția populară spune că ziua creşte „cât sare cocoşul pe gard“.
În „Ghidul sărbătorilor româneşti” semnat de Irina Nicolau se spune că Sfântul Spiridon, „ca să mărturisească, la un moment dat, existenţa Sfintei Treimi, ia o cărămidă în pumn şi o strânge până când focul urcă spre cer, apa curge pe jos şi praful lutului îi rămâne în mână”.
