Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paştilor și reprezintă ziua în care creştinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos şi pogorârea Sa la iad, prin care neamul omenesc este chemat din stricăciune şi chemat la viaţă veşnică. După patimile suferite în zilele precedente, culminând în Vinerea Mare cu răstignirea, ziua de sâmbătă este o zi de aşteptare a glorioasei Învieri a Domnului.
Astfel, după ce vineri a avut loc procesiunea cu Sfântul Epitaf din seara Deniei Prohodului Domnului, creștinii se pregătesc astăzi pentru cea mai mare sărbătoare creștină, Învierea Domnului. În bisericile creștin-ortodoxe, în Sâmbăta Mare s-a citit dimineață Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, diferiți Psalmi și binecuvântările Învierii, iar la miezul nopții, preoții rostesc de trei ori „Hristos a înviat!”. În creştinism lumânarea aprinsă în noaptea Învierii simbolizează lumina divină a lui Hristos.
Denumirea de „Paști” este legată de Sărbătoarea Sfintelor Paști, iar cuvântul „Paști” a fost folosit pentru prima dată în Vechiul Testament în timpul lui Moise, când, în seara dinaintea ieșirii din robia egipteană, evreii au petrecut în tăcere faptul că vor traversa Marea Roșie spre Pământul Făgăduinței, „unde curge lapte și miere” (Țara lui Israel). Termenul a fost preluat și de către creștini, însă semnificația lui este cu totul alta. La creștini Paștile înseamnă trecerea de la viața trăită în indiferență și ignoranță spirituală, la viața de comuniune cu Dumnezeu, de aceea este o sărbătoare plină de bucurie și iertare.
,,Paștile” pe care le iau creștinii acasă în noaptea învierii lui Hristos, reprezintă cubulețe de pâine înmuiate cu vin și binecuvântate de preot prin stropire cu apă sfințită la Sfânta Liturghie din noaptea Sfintelor Paști.
Paștile sau pasca se dau credincioșilor după slujba de Paști, spre izbăvire de toată boala și neputința, spre sănătate, dar mai cu seamă spre aducere aminte de jertfa mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Consumând pasca creștinii dau mărturie că „ori de câte ori mâncă pâinea aceasta și beu paharul acesta” vor vesti Învierea.
Conform tradiției, este bine ca și la slujba de Înviere oamenii să poarte haine noi și curate. Astăzi se pregătesc și bunătățile ce vor fi puse pe masa de Paște; potrivit tradiției pasca, oul roșu și friptura de miel trebuie să fie preparate în această zi. De obicei, în Sâmbăta Mare se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină. Din preparate se poate gusta însă doar după miezul nopții, după încheierea slujbei Învierii și după ce oamenii primesc lumina sfântă care sosește de la Ierusalim.
În folclorul creştin s-au păstrat mai multe legende privind motivul pentru care ouăle de Paşte se vopsesc în roşu. Cea mai vehiculată povesteşte că Maica Domnului a pus un coş cu ouă la picioarele crucii pe care era răstignit Iisus și ouăle din coş s-au înroşit datorită sângelui care a picurat din rănile Mântuitorului. Iisus. Văzând ouăle roşii, ar fi spus: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducerea aminte de răstignirea mea”.
Oul a fost mereu asociat cu renaşterea, cu începuturile și mai apoi cu Învierea Domnului. Obiceiul vopsirii ouălor şi oferirii lor ca simbol al fecundităţii şi al ciclului vieţii este precreştin şi doar a fost preluat de creştini. La începuturile tradiţiei vopsirii ouălor de Paşte, se folosea exclusiv culoarea roşie pentru a colora ouăle. Culoarea roşie ar face aminti de sângele, viaţa şi jertfa făcută de Hristos pe Cruce.
Tradiția spune că mielul sacrificat întruchipează credinciosul ca membru al turmei lui Dumnezeu, pe Hristos care s-a sacrificat pentru mântuirea oamenilor, biruind răul.
