Aventurile Tezaurului de la Pietroasa, cel mai mare și mai important tezaur din lume până la descoperirea celui atribuit împăratului Tutankamon, cântărind circa 40 de kilograme de aur, au ajuns să fie cunoscute în Australia prin efortul unui scriitor buzoian.
Dorin Ivan, jurnalist cu simț justițiar și prozator curajos, a publicat recent, la Editura Greenhill Publishing din Adelaide, romanul „Odhin, the vengeful God” („Odhin, zeul răzbunător”), un volum în care se vorbește despre Tezaurul de la Pietroasa, o comoară a locurilor sale natale.
Născut în comuna Pietroasele, județul Buzău, Dorin Ivan a urmat Colegiul Național „B.P. Hasdeu” și apoi Academia de Studii Social-Politice, continuând cu studii postuniversitare în sociologie la Universitatea București și în Dreptul Informațiilor la Universitatea Ecologică, pentru ca mai târziu să absolve și Facultatea de Drept a Universității „Spiru Haret”. Această pregătire academică solidă i-a permis să îmbine cunoștințele istorice și sociologice cu sensibilitatea literară, oferind adâncime scrierilor sale.
Despre acest nou roman, el spune că este o traducere a celui scris în 2014, dar că este adaptat pentru un public nou, care trebuie familiarizat cu istoria Europei. „Este vorba de traducerea primului meu roman, <Fiul lui Athanaric>, conceput și scris în mare parte în zilele tragediei de la Mihăilești, în luna mai 2004. Romanul a apărut în limba engleză la o cunoscută editură australiană și a fost rescris pentru cititorul non-european, care nu cunoaște multe dintre evenimentele sau locurile din Europa”, explică autorul.
Noul volum se bazează astfel pe romanul publicat în 2014, la Editura Tipo-Moldova din Iași, care alterna secvențe epistolare și dialoguri polemic-dialectice între personaje aflate la poli opuși ai convingerilor ideologice: romanul Octavianus versus vizigotul Athanaric, studentul marxist Octavian versus preotul Ioan, victimă a intoleranței comuniste pentru opiniile sale de dreapta. Ce leagă aceste lumi aparent divergente este pasiunea preotului pentru istoria vizigoților, strămoși care au traversat Dacia și cărora le datorăm vestigiul celebru al Tezaurului de la Pietroasele.
Romanul scoate în evidență și paralele interesante între destinul vizigoților, amenințați de asimilarea romană, și cel al românilor, în contextul influenței sovietice: „Goții au fost un popor ai căror strămoși se trăgeau din Marele Lup, spuse părintele Ioan. Așa credeau patriarhii lor, tot așa erau educați. Băieții, de mici, erau însoțitorii Zeului Odhin… Omorau alți barbari și nici focul sau oțelul nu-i putea atinge… La starea de bersekr nu se ajunge doar prin vitejie, rezistență sau prin forță fizică, ci ca urmare a unei experiențe magice…”.
Criticul Ion Roșioru nota despre romanul care a inspirat ediția australiană: „Este un roman istoric cu bătaie parabolică incriminatoare spre prezentul cel mai stringent, scris fluent și sentențios și care invită la meditație. Lectura lui instruiește, problematizează, seduce prin stil și forță și prin puterea evocatoare și consolidează un nume de prozator ce se impune încet și sigur în peisajul literar contemporan”.
