Tenorul Nae Leonard, omul lunii decembrie, sărbătorit în cadrul „Zilelor personalităților buzoiene de ieri și de azi”

Nae Leonard este personalitatea cu legături la Buzău pe care municipalitatea o sărbătorește luna aceasta în cadrul „Zilelor personalităților buzoiene de ieri și de azi”, un eveniment cultural inițiat de primarul Constantin Toma și promovat de Primăria Buzău de cinci ani de zile. Este un eveniment de excepție în care comunitatea buzoiană care își redescoperă valorile, adevărate modele pentru tânăra generație.

Nae Leonard, deși nu a văzut lumina zilei la Buzău – fiind născut pe 13 decembrie 1886, la Galați -, este un renumit tenor, denumit și „prințul operetei”, care a copilărit de la vârsta de 6 ani la Buzău, unde a urmat cursurile Școlii Primare nr. 2, astăzi Școala Generală „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”, sau Școala nr. 1. A absolvit această școală în 1898.

Primul contact cu scena îl are în clasa a IV-a primară când, la serbarea școlară de sfârșit de an, a recitat „Șoldan Viteazul”. Mai târziu, când ajunge la București evoluează pe scena Teatrului Edison în spectacolul cu piesa „Anticarul”, unde  interpretează rolul lui Chervase. În anul 1903, când se afla în clasa a V-a, a părăsit școala și s-a angajat la Compania „Teatrul Liric”, unde era corist. În 1904 s-a angajat la varieteul din Focșani, iar apoi la Compania „C. Grigoriu”, unde s-a remarcat ca un interpret ideal de operetă. A fost distribuit în roluri din „Vrăjitorul Nilului”, „Vânt de primăvară”, „Frumoasa din New York” etc.

La 25 august 1905 s-a căsătorit cu Elena Teodorescu, iar în anul următor a plecat în turneu la Paris cu „Văduva veselă”, după ce în martie susținuse, împreună cu Nicole Niculescu-Buzău, un spectacol la Teatrul Moldavia din Buzău.

Din 1907, după moartea lui C. Grigoriu, preia, împreună cu Vladimir Velimir Maximilian conducerea Companiei, la 20 de ani impunându-se deja ca o personalitate artistică ce și-a adus contribuția la reînvierea operetei românești. Este distribuit în „Prinț și bandit”, „Dragoste de țigan”, „Farmecul unui vals”, „Contele de Luxemburg”, „Voievodul țiganilor”, „De-aș fi rege”, „Eva”, „Floarea din Stambul”, „Contesa Maritza”, „Silvia”, „Cavaleria rusticană”, „Paiațe” ș.a. La 30 și 31 octombrie 1926 a cântat, la Buzău, în „Liliacul” și „Contesa Maritza”.

Între 1927 și 1928 a efectuat un turneu la Paris și Marsilia cu „Baiadera” de Kalmann, susținând 120 de reprezentații. Bolnav de ftizie, se reîntoarce în țară și în scurt timp se stinge din viață, la locuința din Câmpulung a tatălui său, fiind înhumat la Cimitirul Sfânta Vineri din București.