Buzăul a dat mulți creatori de frumos în toate domeniile artistice. Una dintre aceste persoane, chiar dacă s-a născut la București și mare parte din viață și-a trăit-o acolo, este Passionaria Stoicescu, care nu-și reneagă rădăcinile buzoiene. Poetă, prozatoare, autoare de literatură pentru copii și traducătoare, s-a născut la data de 30 aprilie 1946. Școala elementară o urmează la Râmnicu Sărat, iar Liceul Pedagogic (1961-1965) la Buzău. La Universitatea din București urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, pe care o absolvă în anul 1970.
Activează pentru o perioadă scurtă ca învățător, profesor de limba română și instructor metodist la Casa de Cultură din Rm. Sărat, pentru ca, după absolvirea facultății, să activeze corector, apoi redactor la Editura „Litera” (1970-1984), lector de carte la Ed. „Ion Creangă” (1984-1987), la Centrala Editorială (1987-1989), la Ed. „Minerva” (1989-1992), expert guvernamental (1992-1993), ziarist și redactor de rubrică la „Mesagerul Economic” (1993-2003).
„Adăpată” din poeții buzoieni Ion Gheorghe și Ion Caraion, debutează cu poezie în revista „Luceafărul” în anul 1964. Editorial a debutat în anul 1971, cu volumul pentru copii „Lume mică, lume mare”, la Ed. „Ion Creangă”. Are nenumărate cărți publicate de poezie, proză, literatură pentru copii și traduceri. Este, din anul 1976, membră a Uniunii Scriitorilor din România, secțiunea poezie.
Este deținătoarea unor premii și distincții deosebit de onorante. Amintesc doar: Premiul Uniunii Scriitorilor (1996 și 2014) pentru literatura pentru copii, Trofeul Micului Cititor (București -1985 și 2003, Deva-1996 și 2003), Diploma de merit acordată de Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor din București (2011), titlul de Cetățean de onoare al municipiilor Buzău (2005) și Rm. Sărat (2011).
Mai trebuie amintit faptul ca Passionaria Stoicescu este căsătorită cu prof. univ. dr. Andrei Ivanov (filolog). După apariția volumului pentru copii „Cartea înaripată”, reprezentanții Editurii „Carminis” au decretat: „Este o carte scrisă cu talent, plină de vervă și umor, cu întâmplări din lumea păsărilor. Astfel, Guguștiuca, prințul Ciocârliu, Cuculeasa, Bufniciorul, domnul Coto și multe alte înaripate te ajută să cunoști mai bine lumea lor și să înveți multe despre iubirea de familie, prietenie și încredere”.
În ultimii ani, Passionaria Stoicescu, în calitate de autoare de literatură pentru copii, este invitată în școlile buzoiene și la posturile locale TV unde împărtășește din bucuriile pe care cei mici le așteaptă. Este o prezență agreabilă, cu multă vervă, de la care ai mereu ce învăța. Literatura pentru copii are în Passionaria Stoicescu un autor ce poate fi demn de urmat de către tot mai puținii autori pentru acest segment de public. Și, cine știe, poate că alții vor încerca mirajul poveștilor pentru cei mici. Și nu numai.
Poezia
Ea e ruda săracă a soarelui,
a fericirii
o zbatere în capăt de nadă
Toți o privesc,
fiecare vede cât poate,
dar nimeni nu ajunge s-o vadă…
Ea e dar ca lumina,
un șiș curgător în toate -implantat
aurindu-le numai pricina
pentru care s-au năruit
s-au inventat
Ea dezvăluie acoperind
praguri, ferestre și porți
și clădește ca să dărâme
Ea se măsoară doar în fărâme
ca fericirea
pe care altfel n-ai putea s-o suporți.
De dragoste
Sunt mândră să-i semăn lui Rilke
cel ce a scris cândva
un simplu și tragic bilet:
„Te iubesc, dar asta nu e defel
treaba ta!”
Poem neterminat
Știre de ultimă oră:
„în craterul unui vulcan activ
seismologii au descifrat un chip
zâmbitor…”
sunt și cercetători
care își fac serios treaba sub soare!
Ceilalți n-au timp sau nu vor
să caute alte surâsuri,
ca să nu se întrebe firesc
din ce pricină fețe,
suflete nu mai zâmbesc…
Gropi se cască aiurea
ca hâde guri de iad,
zâmbete, veselie scad,
iar atentatele n-au hotar…
Dumnezeu obosit își vâră
degetele-n urechi
plictisit să audă „Alahu Akbar”!
Concertul
În stejar
la opt și-un sfert
e concert.
Dirijorul
strâns în frac
e maestrul Pitpalac.
La pian
un Ciocârlan
bate clapele avan.
Flautul
azvârle perle
din gâtlejul negrei Mierle.
Un Sfârcioc
și-un Aușel
cântă la violoncel.
La viori
sau violine –
un cvartet de Becaține.
La oboi
– un Pițigoi,
iar la tobe, să te saturi,
bat de zor trei Codobaturi.
Când orchestra obosește
și de noapte se gătește,
orice glas tace umil
și ascultă doar un tril.
Cu o voce înfocată,
proslăvind natura toată,
luna,
pacea nopții,
boarea,
cântă sfânt
Privighetoarea.
