duminică, 07 martie 2021

Șlefuitorii de cuvinte / Medalion literar – Passionaria STOICESCU

Buzăul a dat mulți creatori de frumos în toate domeniile artistice. Una dintre aceste persoane, chiar dacă s-a născut la București și mare parte din viață și-a trăit-o acolo, este Passionaria Stoicescu, care nu-și reneagă rădăcinile buzoiene. Poetă, prozatoare, autoare de literatură pentru copii și traducătoare, s-a născut la data de 30 aprilie 1946. Școala elementară o ur­mează la Râmnicu Sărat, iar Liceul Pedagogic (1961-1965) la Buzău. La Universitatea din București ur­mează Facultatea de Limba și Literatura Română, pe care o absolvă în anul 1970.

Activează pentru o perioadă scurtă ca învățător, profesor de limba română și instructor metodist la Casa de Cultură din Rm. Sărat, pentru ca, după absolvirea facultății, să activeze corector, apoi redactor la Editura „Litera” (1970-1984), lector de carte la Ed. „Ion Creangă” (1984-1987), la Centrala Editorială (1987-1989), la Ed. „Minerva” (1989-1992), expert guvernamental (1992-1993), zi­arist și redactor de rubrică la „Mesagerul Economic” (1993-2003).

„Adăpată” din poeții bu­zoieni Ion Gheorghe și Ion Caraion, debutează cu poe­zie în revista „Lucea­fărul” în anul 1964. Editorial a debutat în anul 1971, cu volumul pentru copii „Lu­me mică, lume mare”, la Ed. „Ion Creangă”. Are ne­numărate cărți publicate de poezie, proză, literatură pentru copii și traduceri. Este, din anul 1976, membră a Uniunii Scriitorilor din România, secțiunea poezie.

Este deținătoarea unor premii și distincții deosebit de onorante. Amintesc doar: Premiul Uniunii Scriitorilor (1996 și 2014) pentru literatura pentru copii, Trofeul Micului Cititor (București -1985 și 2003, Deva-1996 și 2003), Diploma de merit acordată de Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor din București (2011), titlul de Cetățean de onoare al municipiilor Buzău (2005) și Rm. Sărat (2011).

Mai trebuie amintit faptul ca Passionaria Stoicescu este căsătorită cu prof. univ. dr. Andrei Ivanov (filolog). După apariția volumului pentru copii „Cartea înaripată”, repre­zentanții Editurii „Carminis” au de­cretat: „Este o carte scrisă cu talent, plină de vervă și umor, cu în­tâmplări din lumea pă­sărilor. Astfel, Guguștiuca, prințul Cio­cârliu, Cuculeasa, Bufniciorul, domnul Coto și multe alte înaripate te ajută să cunoști mai bine lumea lor și să înveți multe despre iubirea de familie, prietenie și în­cre­dere”.

În ultimii ani, Passio­naria Stoicescu, în calitate de autoare de literatură pentru copii, este invitată în școlile buzoiene și la posturile locale TV unde împărtășește din bucuriile pe care cei mici le așteaptă. Este o prezență agreabilă, cu multă vervă, de la care ai mereu ce învăța. Literatura pentru copii are în Passionaria Stoicescu un autor ce poate fi demn de urmat de către tot mai puținii autori pentru acest segment de public. Și, cine știe, poate că alții vor încerca mirajul poveștilor pentru cei mici. Și nu numai.

Poezia

Ea e ruda săracă a soarelui,

a fericirii

o zbatere în capăt de nadă

Toți o privesc,

fiecare vede cât poate,

dar nimeni nu ajunge s-o vadă…

Ea e dar ca lumina,

un șiș curgător în toate -implantat

aurindu-le numai pricina

pentru care s-au năruit

s-au inventat

Ea dezvăluie acoperind

praguri, ferestre și porți

și clădește ca să dărâme

Ea se măsoară doar în fărâme

ca fericirea

pe care altfel n-ai putea s-o suporți.

De dragoste

Sunt mândră să-i semăn lui Rilke

cel ce a scris cândva

un simplu și tragic bilet:

„Te iubesc, dar asta nu e defel

treaba ta!”

Poem neterminat

Știre de ultimă oră:

„în craterul unui vulcan activ

seismologii au descifrat un chip

zâmbitor…”

sunt și cercetători

care își fac serios treaba sub soare!

Ceilalți n-au timp sau nu vor

să caute alte surâsuri,

ca să nu se întrebe firesc

din ce pricină fețe,

suflete nu mai zâmbesc…

Gropi se cască aiurea

ca hâde guri de iad,

zâmbete, veselie scad,

iar atentatele n-au hotar…

Dumnezeu obosit își vâră

degetele-n urechi

plictisit să audă „Alahu Akbar”!

Concertul

În stejar

la opt și-un sfert

e concert.

Dirijorul

strâns în frac

e maestrul Pitpalac.

La pian

un Ciocârlan

bate clapele avan.

Flautul

azvârle perle

din gâtlejul negrei Mierle.

Un Sfârcioc

și-un Aușel

cântă la violoncel.

La viori

sau violine –

un cvartet de Becaține.

La oboi

– un Pițigoi,

iar la tobe, să te saturi,

bat de zor trei Codobaturi.

Când orchestra obosește

și de noapte se gătește,

orice glas tace umil

și ascultă doar un tril.

Cu o voce înfocată,

proslăvind natura toată,

luna,

pacea nopții,

boarea,

cântă sfânt

Privighetoarea.

loading...
error: Content is protected !!