Pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, al cărui nume înseamnă „cununa lui Dumnezeu”.
Ștefan este primul martir și mărturisitor al lui Hristos. Sfântul Ștefan le-a arătat celor din vremea sa cu dovezi din Scripturi, că Legea veche se împlinește prin Hristos și i-a mustrat pentru împietrirea și necredința lor. Pentru aceasta a fost dus la judecata Sinedriului, fiind acuzat că hulește Legea și pe Moise, lovit cu pietre şi omorât, în timp sfântul se ruga pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”. „Sacrificiul lui a dat roade imediat. Un tânăr care păzea hainele celor ce aruncau cu pietre a fost tulburat de moartea mucenicului. După întâlnirea cu Hristos pe drumul Damascului, tânărul, pe nume Saul, l-a urmat şi a devenit Apostolul Pavel”, consemnează în în „Ghidul sărbătorilor româneşti”, Irina Nicolau, specialist în etnologie, istorie orală și muzeologie, doctor în filologie-folclor.
De sărbătoarea Sfântului Ştefan se legă mai multe tradiţii şi obiceiuri, reamintește rador.ro.
Astfel, o veche tradiţie, arată că cei care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană a Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi.
Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.
Se spune că în ziua praznicului, este de preferat să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie.
De Sfântul Ştefan se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachete cu mâncare se împart şi unor persoane tinere, care poartă numele mucenicului Ştefan.
De asemenea, tot în această zi se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.
În unele zone din ţara noastră există tradiţia preparării „Pâinicillor Sfântului Ştefan”, dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, de formă rotundă – amintind de pietrele cu care a fost ucis, produse care se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart săracilor.
Sunt mulţi cei care poartă numele Sfântului şi de aceea îl respectă ca pe un sfânt patron. „Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor“, spune Ecclesiastul.
