Izvorâtor de mir şi făcător de minuni, în tradiţia populară fiind considerat ocrotitorul gospodăriilor şi al căminului familial, patronul păstorilor și vestitorul iernii, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie sau Sfântul Dumitru – Izvorâtorul de Mir este prăznuit în fiecare an pe 26 octombrie. Acesta a fost un martir creștin, un sfânt militar, unul dintre cei mai iubiți sfinți din calendarul ortodox.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir sau Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de mir a fost un martir creștin, sfânt militar din veacul al III-lea care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian în cetatea Tesalonic. Fiu al prefectului din Tesalonic, el a fost numit, datorită calităţilor sale, guvernator al Tesalonicului, după moartea tatălui său. Mai târziu, împăratul Maximian a aflat că Dimitrie este creştin, fapt care l-a mâniat foarte tare. Aşa că, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor. Venit la Tesalonic, împăratul l-a întrebat pe Dimitrie dacă sunt adevărate cele auzite despre el, că şi-a dat toată averea săracilor şi că se închină lui Dumnezeu. Dimitrie a mărturisit că este creştin şi a defăimat închinarea la zei. Pedeapsa împăratului a fost maximă: Dimitrie a fost închis în temniţă şi ucis cu suliţa pe la anul 306.
Această zi este asociată în credința populară cu sfârșitul toamnei și începutul iernii, marcând în calendarul popular schimbarea anotimpurilor. În lumea satului Sfântul Dumitru este perceput ca cel care desfrunzeşte codrul, îi coboară pe ciobani cu oile de la munte, pentru că se pregătesc pentru iarnă. De asemenea, Sfântul Dumitru adună toţi oamenii la sărbătoarea recoltei. Tradiţia mai spune că, în această zi, se sfârşește „vara păstorilor”, începută pe 23 aprilie, de ziua Sfântului Gheorghe.
Este și ziua „Moșilor de toamnă”. Aceștia cad întotdeauna în sâmbăta de dinainte de Sfântul Dumitru și, împreună cu „Moșii de iarnă”, se mai numesc și „Moșii cei Mari”; în această zi se dă de pomană grâu fiert, pregătit cu unt, cu lapte sau brânză; de asemenea, se mai dă și un colac cu lumânare;
„În calendarul popular, această zi este una dintre cele mai importante sâmbete ale morților; se dau de pomană grâu fiert, colaci, unt, untură, lapte, brânză, fructe; în Țara Almăjului, formula de invocare cere, în schimbul pomenilor, ajutor, belșug și spor în casă: <Voi moși strămoși,/ Să-mi fiți tot voioși,/ Să-mi dați spor în casă, /Mult pe masă,/ Cu mult ajutor/ În câmpul cu flori!>”, se arată în lucrarea Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești (2016) a lui Romulus Antonescu.
