Nistor Tănăsescu s-a mutat la Filiala din Cer a poeţilor, astăzi, 12 martie, la două zile distanță de prietenul lui, Marin Ifrim, care în urmă cu trei ani, tot în luna martie, trecea la cele veșnice. Marin Ifrim spunea despre Nistor Tănăsescu că se numără printre puţinii, dacă nu singurul poet şi publicist buzoian căruia nu i se poate reproşa ceva, oricât de nesemnificativ. „La el, până şi ironia, sarcasmul sau orice fel de nemulţumire i-au forma unor dojane discrete, silenţioase, greu de perceput de către purtătorii de şorici sub perciuni sau mustăţi. Dincolo de cei şapte ani de bun-simţ de acasă, poetul e înzestrat şi cu o educaţie făcută în preajma celui mai mare poet român contemporan în viaţă, Ion Gheorghe, consăteanul său de la care a deprins tainele însingurării tonifiante, liniştea cuvintelor împăcate cu cel ce le munceşte şi le tratează ca pe nişte fiinţe vii”, consemna Marin Ifrim.
Poet, publicist, licenţiat în ziaristică (1989), Nistor Tănăsescu s-a născut la 16 aprilie 1960, în comuna Florica – o vreme sat al comunei Mihăileşti . Discret ca poet, este prezent în publicistica locală și semnează şi cu pseudonimul Martin Tronaru, fiind preocupat şi de eseistică, critică, de literatura speculativă în general.
Scriitorul Viorel Frîncu, consemna în „Istoria presei buzoiene”, că Nistor Tănăsescu a debutat cu versuri în „Viaţa Buzăului”, în perioada liceului, apoi în „Luceafărul” (1984), prezentat de consăteanul său Ion Gheorghe. Este primul laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor, la Festivalul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş” (introdus începând cu ediţia a XVI-a, 1984), şi al premiilor revistelor: „Familia”, „Astra” şi „Viaţa Românească”. În anul 1986, la propunerea Constanţei Buzea, revistele „Viaţa studenţească” şi „Amfiteatru” îi acordă Premiul I pentru poezie pe Centrul Universitar Bucureşti. Până în 1989, publică constant în „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „România literară” şi S.L.A.S.T. (versuri şi recenzii).
Ca ziarist profesionist, a activat în presă de la 1 octombrie 1989 la: „Viaţa Buzăului”, „Opinia”, „Muntenia”, „Buzăul” (primul săptămânal buzoian postdecembrist, ca redactor-şef), „Evenimentul zilei” (redactor-corespondent încă de la înfiinţare); concomitent, colaborează la „Jurnalul de Buzău” (seria I), apoi este al doilea redactor şef (cronologic) al cotidianului „Informaţia Buzăului”. Din 1996 lucrează ca ziarist militar în redacţia mensualului „Informaţia poliţiei”, devenit ulterior săptămânalul „Amprenta” (redactor şef până la 1 martie 2007). Se numără printre membrii fondatori ai Fundaţiei „Amprenta” şi este realizator al unora dintre ediţiile Almanahului Renaşterea buzoiană (7 la număr), iar din anul 2015 este secretar general de redacţie al revistei culturale „Caietele de la Ţinteşti”.
A debutat în literatură prin anii `80, ne amintește Viorel Frîncu, când poetul Ion Gheorghe, consăteanul său, îi făcea o prezentare poetică în revista „Luceafărul” din 30 iunie 1984: „Nistor Tănăsescu – fratele meu de fântână, căci s-a limpezit şi – a băut apă în satul Florica, judeţul Buzău: „Fratele meu de acelaşi spic, de pâine din satul Florica, judeţul Buzău; /Fratele meu de vânt, fratele meu de floare, fratele-mi de soare şi de umbră, Nistor Tănăsescu;/ Frate al meu de drumurile – aceleaşi, de aceleaşi ierburi, Nistor Tănăsescu; / Frate – al meu de – aceiaşi fraţi, părinţi, de aceleaşi mame, de surori; frate de fratele cântecului, cântec frate, Nistor Tănăsescu. / Muncitor la Buzău şi ţăran la Florica, Nistor Tănăsescu, fratele meu de fântână, căci s-a limpezit./ Are cine să mă apere în sat la noi”.
Un alt coleg de condei, Stelian Tănase, vedea în Nistor un „inventator al bucuriei”: „În biografia mea, de peste şapte decenii şi jumătate, am cunoscut o mulţime de oameni, ce mi-au luminat viaţa. Unul dintre ei este cunoscutul ziarist şi poet de mare talent – Nistor Tănăsescu, distins om, care mi-a prilejuit minunate momente de neuitat, de bucurie şi încântare, devenind, pentru mine, un adevărat <inventator al bucuriei>”, scria despre el, Stelian Tănase, la o zi aniversară.
Tot Viorel Frîncu, cel care a cercetat lumea jurnalismului local din care el însuşi a făcut parte o bună bucată de vreme şi de care nu se simte străin nici acum, ne amintește că Nistor Tănăsescu este autorul volumului Inventatorul tristeţii, editat în anul 1994 sub egida Bibliotecii Judeţene „V. Voiculescu” Buzău și că în anul 2014 a publicat antologia de referinţe critice Buzăul înainte de toate: despre Alex. Oproescu şi cărţile sale, cu prilejul aniversării a 75 de ani de viaţă şi 55 de activitate culturală. Nistor Tănăsescu este și membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
