„La mulți ani scriitorului Florentin Popescu! Îi dorim multă sănătate!”, este mesajul revistei „Literadura” pentru scriitorul buzoian la împlinirea frumoasei vârste de 78 de ani. Florentin Popescu este senior editor al revistei din Buzău, „Literadura”, coordonată de redactorul șef pe Teo Cabel.
Florentin Popescu s-a născut la 3 apr. 1945, Lera-Chiojdu, județul Buzău. Este redactor șef al revistei „Bucureștiul literar și artistic”. El este fiul lui Octavian Popescu, tehnician veterinar, și al Floricăi (n. Cheșca), descendentă a unei vechi familii de moșneni. Un scurt parcurs al acestei personalități a lumii literare buzoiene și naționale pornește bineînțeles cu locul unde a descifrat primele cărți ale copilăriei începând cu Abecedarul. Florentin Popescu a a făcut acest lucru la cursurile școlii elementare în satul natal, unde a absolvit primele clase, pentru ca următoarele clase până la VIII să le finalizeze la Școala Pedagogică din Buzău. Studiile secundare le-a început la liceul din comuna Pătârlagele, județul Buzău, pentru ca să le finalizezela Liceul Teoretic „B.P. Hasdeu” din Buzău, în anul 1964. Au urmat apoi anii de facultate și a obținut licența Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București în anul 1969.
Debutează cu poezia „Eternitate” , care este o dedicaţie lui Nicolae Labiş, în ziarul local „Viaţa Buzăului”, dar debutul propriu-zis şi-l consideră pe cel din revista „Luceafărul” din 14 septembrie 1963, sub girul lui M. Dragomir, iar primul său volum de poezie „Obsesia păsărior”, apărut în 1970 și valorifică sensibilitatea poetică și curiozitatea pentru cercetarea istoriei, a arhivelor sau tradițiilor populare.
De atunci și până în prezent, peste 100 de lucrări ale sale au văzut lumina tiparului, unele dintre ele fiind dedicate Buzăului, locurilor copilăriei sale. Și amintim aici „Oameni, locuri şi tradiţii din Ţinutul Buzăului” (1978) și „Reîntâlnire cu cetatea adolescenţei” (reportaje, 1979). Tot legat de Buzău amintim și volumul „Pe urmele lui Vasile Voiculescu”, care a fost întâmpinat cu cronici favorabile de către Şerban Cioculescu, Mihai Ungheanu, Ion Apetroaie, Radu Cârneci, Aureliu Goci, Emil Manu. Cartea este distinsă cu Diploma de Onoare a Uniunii Scriitorilor ş va fi urmată de alte studii consacrate acestui mare poet.
Este primit în Uniunea Scriitorilor, cu recomandări de la Pop Simion, Toma George Maiorescu şi Radu Cârneci.
Despre poemele sale, criticul și istoricul literar Romul Munteanu spunea: „În toate poemele lui Florentin Popescu există o adevărată literatură a germinării, a fecundării, a mariajelor dintre elemente (…) „Peregrin la Ninive” este, mai degrabă, o carte despre universaliile civilizaţiilor, nu despre elementele lor particulare. Fiecare secvenţă de viaţă se transformă într-o parabolă. (…) Există în creaţia lirică a lui Florentin Popescu o frumoasă poezie a tandreţei umane. Ea este comunicată prin gingăşia unor metafore simple, întâlnite în literatura japoneză şi chineză. (…) Datele umane pe care este fundată poezia sa rămân universale. Remarcabilă, experienţa lui Florentin Popescu nu este repetabilă”.
Dintre lucrările sale amintim reportajele „Țara fîntînilor”, 1972, „Rapsodii la Vatra Mioritei”, 1975, „Contemporan cu visul”, 1978, „Carte de dragoste pentru București”, 1986, povestirile „Povarna și alte povestiri”, 1987 și eseul „Ctitorii brâncovenești” 1976.
