REPORTAJ | Costel Tănase, pompier de onoare al Buzăului, despre întâmplarea care l-a ținut departe de explozia de la Mihăilești

Își riscă viața zilnic pentru noi, sunt primii care ajung la accidente, incendii sau alte tragedii. Este vorba despre omul-pompier, cel care poate fi pus oricând în situații în care va trebui să ia decizii radicale, ce pot face diferența dintre viață și moarte, situații în care trebuie să aleagă între rațiune și sentimente. Pompierul este în primul rând om, un om care trebuie să fie pregătit în mai multe specialități, care trebuie să cunoască toate secretele meseriei, pentru a-și îndeplini cu eficiență misiunile. Pompierul trebuie să dețină întotodeauna calități personale deosebite, cum ar fi responsabilitatea, curajul, devotamentul, spiritul de sacrificiu și dăruirea față de semeni.
Un astfel de om am avut ocazia să cunosc recent, la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență “Neron Lupașcu” al Județului Buzău. Mă refer aici la plutonierul adjutant șef Costel Tănase, comandant al gărzii de intervenție din cadrul Detașamentului de Pompieri Buzău, cel care a primit distincția „Pompierul de onoare al județului Buzău în 2018“. Are 46 de ani, este pompier din anul 1993, după ce a absolvit Școala de pompieri și protecție civilă Boldești, județul Prahova.
Prin urmare, are o experiență de peste 25 ani în lupta cu focul și calamitățile, specializându-se în tot acest timp pe aproape toate tipurile de intervenții care intră în responsabilitatea Inspectoratului pentru Situații de Urgență. În cursul anului 2018, Costel Tănase s-a remarcat prin contribuția sa directă la 39 de intervenții. În urma discuției pe care am avut-o cu el, am aflat că este de fel din Cândești, este căsătorit și mai are doi băieți, din cei trei copii pe care i-a avut. Cel mare a murit pe 1 decembrie 2016, iar gemenii, în vârstă de 19 ani, au probleme de sănătate – parapareza spastică. Aceste necazuri nu l-au oprit însă pe Costel Tănase să-și facă meseria cu pasiune, pentru că așa cum mi-a spus, trebuie să iubești ceea ce faci, altfel nu mai are sens.

Reporter: Când v-ați hotărât să deveniți pompier?

Costel Tănase: Eram la liceu. Am făcut liceul la Economic și, fiind aproape, aici, atunci m-am hotărât să devin pompier. Deci fiind aproape de pompieri, îi vedeam tot timpul când plecau în misiuni și atunci m-am hotărât să fac asta.

Reporter: Odată ce v-ați hotărât să faceți acest lucru, care au fost pașii pe care i-ați urmat?

Costel Tănase: Am dat la Școala Militară de la Boldești în 1991. Am făcut doi ani școala, până în 1993. După aceea, între 1993 și 2000, am fost la Detașamentul Câmpina, în perioada 2001-2002 la Garda de Intervenție Mărunțișu și din 2002 la Buzău. Am fost comandant de echipaj până în 2006, iar de atunci sunt comandantul turei.

Reporter: Ce rol are pregătirea în evoluția unui pompier?

Costel Tănase: Are un rol foarte mare. Fără pregătire nu putem face față evenimentelor pe care le avem. Deci, în timpul liber, pompierul se pregătește și, în timpul intervenției acționează. Lucrul în echipă și pregătirea sunt cele două caracteristici care nu au cum să le lipsească pompierilor.

Reporter: Ce anume vă amintiți dumneavoastră din școala pe care ați făcut-o la Boldești, ce v-a rămas în minte?

Costel Tănase: Pregătirea, care era foarte multă. Pază foarte multă, iar carte și acasă, mai deloc. Am prins sistemul militar cel vechi, imediat după Revoluție.  Sistemul militar încă funcționa după vechile tipare…

Reporter: Și nu era mai bine după sistemul vechi să faci o astfel de școală, decât este acum?

Costel Tănase: Nu știu… Era pregătire mai multă, se făceau atunci doi ani, acum mai puțin, doar un an. La școală, întotdeauna a lipsit intervenția. Deci școala a fost parte teoretică și practică, dar ca nivel de situații tactice și exercițiu. În schimb, am îndeplinit stagiul de pregătire la Buzău, aici, timp de trei luni de zile.

Reporter: Și cum a fost prima dată când ați pornit într-o intervenție? Vă aduceți aminte care a fost prima intervenție la care ați participat?

Costel Tănase: Din ce îmi aduc aminte, eram la Câmpina, la un incendiu la o locuință pe la Mărgineni, aveam foarte mari emoții, după care, pe parcurs, au trecut. Dar la început am avut emoții mari.

Reporter: De ce vă era teamă atunci când ați ajuns acolo?

Costel Tănase: Era prima intervenție a mea. Impactul cu lumea, cu situația în sine. Cele mai mari emoții sunt până la momentul în care ajungi la fața locului, când efectiv vezi ce e. Acolo ești alt om, te schimbi total. Până la momentul sosirii acolo, aveam fel de fel de idei, te tot gândești: “Ce o fi, cum o fi acolo, o fi cineva în casă sau nu, o fi butelie, or fi gaze, o fi curentul neîntrerupt?”. Sunt multe lucruri la care te gândești, dar când ajungem acolo și vedem despre ce este vorba, totul decurge de la sine.

Reporter: Pentru ce anume ați primit această distincție?

Costel Tănase: Am avut o intervenție puțin mai grea, pe Unirii, o explozie. Acolo era foarte multă lume care trebuia evacuată, noi eram foarte puțini. În momentul în care făceam evacuarea, trebuia și să stingem incendiul și ne-am descurcat cu brio. Când am ajuns noi acolo, victima era deja preluată de Serviciul de Ambulanță Județean, în schimb toate utilitățile… apa curgea, gazele, nu era întrerupt nimic. După explozie a urmat un incendiu violent, care s-a manifestat cu flacără, cu degajare intensă de fum. Mulți dintre locatari nu apucaseră să iasă din locuințe.

Reporter: Deci care a fost imaginea pe care ați văzut-o când ați ajuns acolo?

Costel Tănase: Era ceva urât. Toată lumea țipa. Era foarte multă lume acolo. Cei de la etaje țipau că se aruncă de pe acolo. Țipau să-i salvăm. A fost puțin mai greu la început. Reporter: Misiunea a fost cu o încărcătură emoțională, dacă ne gândim, nu? Costel Tănase: Da, da. Fiecare intervenție are o încărcătură emoțională, indiferent cât de minoră ar fi, încărcătura emoțională există. Să vă spun ceva cu 2004 (n.r., explozia de la Mihăilești). Necula (maior post-mortem, Romeo Necula), sergentul care a decedat acolo, îmi era fin și voia să plece în Italia. Atunci voia să facem schimb. Eu eram în concediu în perioada aceea și el avea concediu mai târziu, prin iunie cumva. Atunci mi-a zis dacă vreau să fac schimb de concediu cu el. Și i-am zis ,Da, niciun fel de problemă, facem schimb”. Cu trei-patru ture înainte, cu o săptămână înainte, mi-a zis că nu se mai duce acolo, că rămâne la serviciu, că a vorbit cu fratele lui din Italia și că o să se ducă mai târziu. Și în prima mea zi de concediu, cu mașina mea… el a decedat. Dacă făceam schimb de concediu, eu eram în locul lui.

Reporter: Cred că, în momentul în care plecați într-o misiune, vă gândiți întotdeauna la ce-ar putea să vi se întâmple… Știți cum este, pleci și nu știi niciodată dacă te mai întorci.

Costel Tănase: Da, bi neînțeles. Și nu numai eu, toți ne gândim, ce putem găsi acolo, ce o fi, cum o fi. Și nu știm dacă ne mai întoarcem.

Reporter: Este tragic să te gândești că asta este viața voastră – plecați pentru a-i salva pe alții, dar nu știți niciodată ce vi se poate întâmpla…

Costel Tănase: Exact. Așa este.

Reporter: Ce sentimente vă încearcă știind că ați fost ales „Pompierul de onoare al județului Buzău în 2018“?

Costel Tănase: Mă încearcă un sentiment plăcut. Este ceva pentru noi să fii desemnat “Pompierul de onoare al anului”, spun eu. Cred că în acest fel ne sunt recunoscute efortul și munca.

Reporter: De câți ani sunteți pompier?

Costel Tănase: Cu școală cu tot, din 1991, de 27 de ani și jumătate.

Reporter: V-ați gândit vreodată să renunțați la această meserie prin prisma dramelor omenești pe care le-ați văzut?

Costel Tănase: Nu, niciodată.

Reporter: Așadar, veți rămâne pompier până la pensie… Nu vă gândiți chiar deloc că ați putea face altceva?

Costel Tănase: Da, voi rămâne până la pensie pompier. Nu, niciodată nu mă gândesc să fac altceva.

Reporter: Ce vă face să continuați să mergeți zi de zi la muncă?

Costel Tănase: Îmi place meseria pe care o fac. Chiar îmi place. Și apoi mai este familia, pe care trebuie să o întrețin. Că și asta este, că până la urmă pentru familie muncim.

Reporter: Dar ce anume poate fi plăcut la această meserie încât nu vreți să renunțați la ea?

Costel Tănase: M-am obișnuit cu această meserie, altceva ce aș putea face? Dacă de peste 27 de ani numai asta fac.

Reporter: Nu v-ați vedea făcând și altceva?

Costel Tănase: Nu, nu cred.

Reporter: Și când veți ieși la pensie, nu vă gândiți, spre exemplu, să lucrați la o stație de voluntari pentru situații de urgență? Adică mă gândesc că v-ar putea lipsi viața asta…

Costel Tănase: Nu, nu cred. Am niște neamuri plecate prin Austria și aș vrea să ajung pe acolo. Deci toate neamurile mele lucrează acolo și chiar aș vrea să ajung pe acolo.

Reporter: Povestiți-ne despre o intervenție care v-a marcat în mod deosebit de-a lungul celor peste 27 de ani de carieră.

Costel Tănase: Explozia de la Mihăilești. A fost explozia de pe Unirii. Acum, mai nou, incendiul de la Vadu Pașii, cu două victime. 

Reporter: Familia vă susține? Când ajungeți acasă le povestiți despre misiunile pe care le aveți?

Costel Tănase: Da, le povestesc. Mai mult copiii mă întreabă. Ce am avut, unde am fost, ce am făcut? Nu le spun însă totul. Nu le pot spune despre corpurile carbonizate pe care le găsesc în timpul intervenției. Le evit.

Reporter: Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un tânăr pentru a deveni pompier? 

Costel Tănase: Să-i placă în primul rând meseria, neapărat asta. Să fie foarte bine pregătit, să aibă o condiție fizică cât de cât bună, pentru că asta trebuie neapărat și să nu-i fie frică.

Reporter: Deși mi-ați spus că lucrul acesta este imposibil…

Costel Tănase: Frica dispare, la locul intervenției dispare, vă spun sigur asta. Până acolo e ceva teamă, dar apoi dispare. Intervine, în timp, rutina.

Reporter: Ce satisfacții vă oferă cariera de pompier?

Costel Tănase: Cea mai mare satisfație este că noi unde mergem, salvăm. Te bucuri că poți salva ceva.

Reporter: Aș vrea să-mi spuneți trei cuvinte care vă caracterizează, vă rog.

Costel Tănase: Meticulozitatea, sinceritatea – sunt poate prea sincer câteodată, curajul.