Agricultura județului Buzău trece printr-o transformare profundă, cauzată de doi factori majori: depopularea satelor din zona montană și efectele secetei din ultimii ani. Pe de o parte, numărul celor care muncesc pământul scade alarmant, iar pe de altă parte, gospodăria tradițională, odinioară coloana vertebrală a agriculturii locale, se diminuează, lăsând loc fermelor de dimensiuni mari. Deși suprafața agricolă lucrată a rămas relativ constantă, structura fermelor și a proprietăților agricole se schimbă rapid.
Potrivit datelor APIA, citate de Radio Focus, suprafața agricolă lucrată în județul Buzău se menține la aproximativ 276.000 de hectare, însă numărul fermierilor care lucrează aceste terenuri a scăzut cu aproximativ 1.000. Una dintre principalele cauze ale acestui fenomen este migrarea populației din mediul rural, în special din zonele de munte, unde condițiile dificile de trai și lipsa unor perspective economice viabile i-au determinat pe locuitori să caute alte surse de venit în orașe sau în afara țării. Odată cu plecarea acestora, gospodăriile țărănești se pierd treptat, iar terenurile sunt preluate fie de investitori mai mari, fie rămân pârloagă.
Dacă în urmă cu câțiva ani existau multe mici ferme de subzistență, acum vedem o tendință clară de concentrare a terenurilor în exploatații mari. La nivelul județului, nu mai există aproape nicio fermă sub 100 de hectare, după cum relatează Claudia Stelea, director APIA Buzău. Această transformare a agriculturii vine și cu unele avantaje. Exploatațiile mari sunt mai eficiente, au acces la tehnologii moderne și pot obține producții mai mari. Totuși, dispariția gospodăriilor mici înseamnă pierderi culturale, sociale și economice pentru zonele rurale tradiționale.
Dacă în sectorul vegetal numărul fermierilor scade, sectorul zootehnic înregistrează o altă tendință: creșterea efectivelor de animale, în special vaci de lapte, ovine și caprine. Cu toate acestea, creșterea producției nu vine dintr-o diversificare a fermelor mici, ci din consolidarea și dezvoltarea marilor ferme zootehnice. Micii crescători de animale se confruntă cu o serie de dificultăți care îi determină să renunțe la activitate: costurile ridicate ale furajelor, în special în contextul secetei care reduce producția de nutreț; accesul limitat la piețe de desfacere și la lanțurile de distribuție; lipsa forței de muncă, cauzată de migrarea tinerilor către orașe sau în străinătate; normele stricte impuse de legislația europeană, care sunt mai ușor de respectat de fermele mari decât de micii producători.
Pe lângă scăderea numărului de fermieri, agricultura județului Buzău este grav afectată și de schimbările climatice, în special de seceta prelungită. Lipsa precipitațiilor din ultimii ani a redus drastic producțiile agricole, afectând în special culturile de cereale și legume. Mulți fermieri au ajuns în imposibilitatea de a-și mai lucra terenurile, din cauza lipsei apei și a costurilor mari pentru irigații. Sistemele de irigații sunt insuficiente, iar investițiile în infrastructura agricolă avansează lent. Acest lucru face ca multe terenuri să devină mai puțin productive și, în unele cazuri, să fie complet abandonate.
Situația actuală din agricultura județului Buzău ridică semne de întrebare privind viitorul acestui sector. Deși exploatațiile mari par să fie o soluție pentru menținerea producției, dispariția micilor fermieri și gospodării ar putea avea consecințe negative pe termen lung, inclusiv asupra siguranței alimentare locale și a economiei rurale. Agricultura din Buzău se află într-o perioadă de tranziție. Fără măsuri concrete, județul riscă să piardă o parte din identitatea sa agricolă, iar satele din zona de munte să se transforme în așezări părăsite.
