Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) – sau Banca de Gene, așa cum este cunoscută la Buzău – a reușit o performanță importantă în domeniul agriculturii, aclimatizând, în premieră, Jicama, o specie originară din Mexic, cunoscută și sub denumirea de fasolea mexicană yam sau napul mexican. Acest tubercul, care poate ajunge până la 3 kilograme, este o alternativă valoroasă la cartoful clasic, având un conținut bogat în fibre și proteine, scrie „Agerpres”. Jicama, sau Pachyrhizus erosus, este cultivată pentru tuberculii săi, care au un gust asemănător cu cel al cartofilor, dar sunt ușor mai dulci și conțin mai multă apă. Deși partea aeriană a plantei seamănă cu fasolea, păstăile nu sunt comestibile din cauza prezenței rotenonei, o substanță toxică care acționează ca un insecticid natural. Tuberculul Jicama, de dimensiuni mari, poate cântări între 1 și 3 kilograme și este apreciat pentru conținutul său ridicat de fibre, proteine și vitamina C, spun specialiștii.
Costel Vînătoru, directorul Băncii de Gene, a explicat că planta poate fi cultivată pe soluri sărace în substanțe nutritive și este rezistentă la condiții extreme de mediu, inclusiv la temperaturi ridicate și secetă. În schimb, Jicama nu suportă înghețul. Plantele sunt semănate primăvara și recoltate toamna, iar tuberculii pot fi păstrați pe parcursul iernii, la fel ca și cartofii, însă nu în condiții de îngheț. O altă caracteristică remarcabilă este faptul că această plantă îmbogățește solul cu azot, contribuind astfel la îmbunătățirea calității terenurilor.
Specialiștii BRGV consideră Jicama o plantă valoroasă, cu potențial mare de producție, care ar putea deveni o cultură de nișă sau chiar o soluție ecologică adaptabilă noilor condiții climatice. Având o rezistență deosebită la verile calde și contrastul termic dintre zile și nopți, Jicama poate fi o alternativă viabilă în fața schimbărilor climatice și o opțiune de succes pentru fermierii care se confruntă cu provocări de mediu.
În cadrul strategiei sale, BRGV continuă să se concentreze pe conservarea resurselor genetice vegetale, având ca obiectiv nu doar cunoașterea genotipurilor și fenotipurilor, ci și conservarea acestora pe termen scurt, mediu și lung, în conformitate cu legislația internațională. Această inițiativă subliniază importanța diversificării culturilor și adaptării acestora la condițiile climatice actuale.
