Politic

Predoiu zice că are ac de cojocul fugarilor

Elena Udrea, Sorin Oprescu, Dragoş Săvulescu, Alina Bica, Daniel Dragomir, Cristian Rizea, Marian Zlotea sau fostul deputat UDMR Olosz Gergely sunt câțiva dintre cei care se află pe lista „fugarilor”, indivizi care au reuşit să părăsească România înainte de a fi condamnaţi la închisoare pentru faptele de corupţie. Sătul de astfel de situații de eschivare a făptașilor, Ministerul Justiției vine cu un proiect de modificare a Codului penal intitulat „Legea fugarilor”, prin care se propune ca  persoanele condamnate definitiv, care nu se predau în șapte zile de la pronunţarea sentinţei, să primească în plus o pedeapsă pentru evadare, de până la trei ani.

Cătălin Predoiu

„Ca răspuns la creşterea numărului de condamnaţi «fugari», Ministerul Justiţiei propune modificarea punctuală a Codului penal, pentru a întări funcţia de exemplaritate a pedepsei şi a apăra încrederea în Justiţie, printr-o «lege a fugarilor». Ca răspuns la numeroasele cazuri în care persoane faţă de care s-a dispus o pedeapsă definitivă privativă de libertate se sustrag executării pedepsei, Ministerul Justiţiei a lansat în dezbatere publică un proiect de lege pentru modificarea şi completarea art. 285, alineatele 3, 4 şi 5, ale Legii nr. 286/2009 privind Codul penal”, anunţă Cătălin Predoiu, într-o postare pe Facebook.

Ministerul Justiției a formulat și o explicație privitoare la motivele pentru care condamnații aleg să fugă, sintetizată, mai pe românește: au bani și trăiesc cu impresia că legile nu li se aplică. „Creşterea numărului de condamnaţi care se sustrag executării pedepsei penale reflectă o realitate socială nouă, urmare a unui cumul de cauze probabile: resurse financiare considerabile ale unora dintre condamnaţi, sentimentul impunităţii şi mentalitate bazată pe lipsa de respect faţă de lege şi Justiţie”, mai precizează ministrul Justiției.

Într-un comunicat al Ministerului Justiției, se mai notează faptul că, dacă înainte cazurile de fugă din țară erau izolate, în ultima vreme, aceasta a devenit practica favorită a unora, care dispar pe meleaguri străine înainte să își afle pedepsele. Deși nici aceasta nu este o metodă eficientă de eludare a justiției, existând acorduri de extrădare între numeroase state UE și țara noastră, procedurile sunt, însă, de durată.

„În contextul în care cazurile de sustragere de la executarea unei pedepse principale erau relativ izolate, au fost apreciate a fi suficiente mecanismele de cooperare judiciară internaţională în materie penală – fie că este vorba de cooperarea cu state membre ale UE (care se face pe baza legislaţiei unionale sau pe baze bilaterale), fie de cooperarea cu state terţe (caz în care sunt aplicabile convenţiile internaţionale în materie sau pe baze bilaterale), pentru a aborda situaţiile în care persoanele condamnate «fugeau» de lege, sustrăgându-se autorităţilor de aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive penale”, spune Ministerul Justiței.

Ministerul Justiţiei subliniază că aplicarea unor pedepse definitive de condamnare care, în unele cazuri, nu sunt executate din cauza sustragerii celor condamnaţi, afectează funcţia de exemplaritate a pedepsei şi scade încrederea populaţiei în actul de justiţie şi respectul faţă de lege, toate acestea reprezentând un factor de risc de amplificare a fenomenului infracţional. De asemenea, sustragerea de la executarea pedepsei reprezintă şi o sfidare a autorităţii statului de a aplica legea şi a înfăptui Justiţia prin instanţele de judecata.

Inițiativa legislativă este susținută și de către președintele Partidului Social Democrat, Marcel Ciolacu, care spune că este inacceptabil ca făptașii să nu poată fi trași la răspundere pentru că au fugit de acasă. „Vedem cu ce ne confruntăm și cred că e corectă abordarea. Nu poţi… un sistem întreg să încerci să condamni pe cineva şi în momentul în care trebuie să duci sentinţa la îndeplinire să nu îl mai găseşti acasă. Suntem totuşi un stat european cu pretenţii”, a spus Ciolacu, la Parlament, chestionat pe această temă.

Articole similare