Biblioteca, patria cititorilor, și în mod special a celor de vârstă școlară, găsește soluții noi pentru a le aduce bucurie chiar și în pandemie. Despre acest drum nou al regăsirii cu iubitorii de lectură, în aceste condiții dificile ce impun distanțarea, directorul Bibliotecii Județene ,,Vasile Voiculescu” spune: „Suntem nevoiți să ne reinventăm permanent. Pandemia, mutarea în spațiul actual, ne-au făcut să căutăm alte mijloace, activități sau forme diferite, care să atragă publicul spre lectură, dar nu trebuie să-i uităm niciodată pe copii”, declară Sorin Burlacu, directorul Bibliotecii Județene „V. Voiculescu”.
O astfel de regăsire este noul proiect al Secției pentru Copii a Bibliotecii Județeane „V. Voiculescu”, demarat începând de la 1 februarie.
Este un proiect inedit, lansat sub titlul „Povești uitate ale copilăriei printre blocuri”, o invitație pentru copiii de astăzi și părinții lor la o călătorie în timp, pentru a (re)descoperi acele povești care au înfrumusețat copilăria „generației cu cheia de gât”.
Iulia Irimia, bibliotecar Secția Copii, explică faptul că acest proiect va scoate la iveală povești foarte frumoase care nu au mai fost reeditate de mai bine de două decenii: „Intenția noastră, prin acest proiect, este să readucem în prim plan povești și cărți ce nu s-au reeditat în ultimii 20 de ani, dar disponibile în colecțiile bibliotecii, povești cu subiect interesant, atractiv, cu morală. Astfel, în fiecare zi de luni, din 1 februarie, timp de 12 săptămâni, pe pagina de Facebook a bibliotecii, postăm o scurtă recenzie pentru povestea săptămânii, o imagine cu coperta cărții, dar și trimiteri la alte titluri care ar putea fi interesante”.
În ceea ce-i privește pe părinți, provocarea pentru ei este să redescopere cu ochii maturității poveștile copilăriei lor și să le arate propriilor copii, transmițându-le mai departe generației viitoare. Până acum, au fost (re)aduse în atenția publicului povești precum „Înfoiat și Împăunat” (1986) de Radka Alexandrova, „Povestea Califului Barză” de Wihelm Hauff și Gerhard Lahr, „Omuleț” (1989) de Victor Eftimiu și vor urma și altele.
Cu toții, și mici și mari, sunt provocați să își exprime un gând, un comentariu pe pagina de Facebook a Bibliotecii despre o poveste care a fost reprezentativă pentru copilăria lor, cât și sugestii și impresii despre acest proiect.
„Proiectul <Povești uitate ale copilăriei printre blocuri> a pornit chiar de la <generația cu cheia de gât>, cei deveniți astăzi părinți, care ne-au cerut, la Secția pentru copii, cărți care le-au plăcut în copilăria lor, care i-au impresionat sau care și astăzi le stârnesc emoție. Fiecare dintre noi avem într-un colț al memoriei o astfel poveste: fie că ne-a plăcut un personaj, o întâmplare, un element al poveștii, fie povestea ne-a fost spusă într-un moment cu semnificație pentru noi sau de către o persoană dragă nouă”, mai declară bibliotecara Iulia Irimia.
