De mai bine de trei ani, Rozalia și Dan Solcan construiesc, pas cu pas, un proiect care a pornit dintr-o nevoie simplă, dar profundă: aceea de a-i ajuta pe adolescenți să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși.
Așa a apărut „ADOFEST”, un demers care, la început, gravita în jurul a două direcții esențiale – „gestionarea emoțiilor și gândirea critică”.
Numai că, pe parcurs, lucrurile au început să se schimbe. Întâlnirile cu părinții, colaborările tot mai frecvente și experiența unei piese de teatru despre relațiile dintre generații au deschis o perspectivă nouă. „Ceea ce vrem noi să facem nu e complet fără a introduce în ecuație adulții”, spun inițiatorii proiectului.
Astfel, „ADOFEST” este construit ca un spațiu de întâlnire între generații. La baza acestei construcții stă o observație care, spun organizatorii, descrie perfect realitatea multor familii: de cele mai multe ori, în relația dintre generații nu lipsește iubirea, lipsește „traducerea”. Între replici precum „iar stai pe telefon” și „nu înțelegi nimic” se află, de fapt, un teritoriu vast, încă neexplorat. „ADOFEST” își propune tocmai să deschidă acest spațiu.
Proiectul, dezvoltat de Asociația „Non Troppo” – pusă pe picioare de psihoterapeutul Rozalia Solcan și profesorul Dănuț Solcan -, și selectat în cadrul programului organizat de Fundația Comunitară Buzău, urmează să fie prezentat publicului pe 2 aprilie, într-un eveniment găzduit la Restaurant Garden. Momentul este descris de organizatori ca fiind „arena leilor”, locul în care ideile sunt susținute în fața comunității.
„ADOFEST” este gândit ca un parcurs de aproximativ opt luni, în care adolescenții și adulții vor participa, uneori separat, alteori împreună, la ateliere dedicate. În paralel, vor fi realizate clipuri psihoeducaționale – o componentă în care echipa spune că investește „foarte mult” –, menite să ducă mai departe mesajele proiectului.
Totul va culmina în luna noiembrie, cu un festival în care granițele dintre generații se vor estompa. Participanții vor lucra împreună la o piesă de teatru, vor urca pe scenă în evenimente de public speaking și vor explora ateliere și experiențe comune.
Pentru inițiatori, însă, miza nu este doar organizarea unor activități. Este crearea unor contexte reale de ascultare. „Spații vii, curajoase și uneori, intuim noi, surprinzător de tandre. Spații în care adolescenții și adulții nu trebuie să fie de acord tot timpul, dar în care pot să se asculte cu adevărat”, în care se audă unii pe alții.
În acest demers, teatrul, umorul și dialogul devin instrumente esențiale. Uneori, spun ei, umorul este „singurul pod care rezistă când tot restul începe să se clatine”.
În perioada următoare, proiectul are nevoie de susținere pentru a deveni realitate. Cei care rezonează cu ideea pot contribui fie prin donații, fie prin simpla prezență la evenimentul din 2 aprilie.
Dacă proiectul acesta îți spune ceva (de bine) și dorești să dai o mână de ajutor pentru a putea fi pus în practică, poți dona deja online sau poți veni la eveniment pe 2 aprilie.
