Picătura de Otravă | Până-n fund la dom’ Petrică
Ce face Petrică când n-are ce face? Cum care Petrică? Cel cu ONG-ul numit Uniunea Salariaților Repausați, care, când se plictisește de atâta stat, postează diverse panseuri pe rețelele de socializare. (Mă scuzați, dom’ Petrică, știu că vă este urât cuvântul rețea, că traducerea lui în engleză conține cuvântul work, adică muncă, brrr!)
Dar, să revenim. Printre postările sale, prin care cică ar vrea să salveze Buzăul, regăsim una foarte interesantă. Chiar dacă pare scrisă de vreun poet nepereche aflat într-un delir cozmic, regăsim un fragment dintr-un document – nițel cam neasumat, dar ce contează? – în care se comentează faptul că în punctele de vânzare a biletelor de autobuz nu sunt case de marcat. În fapt, ideea instalării de case de marcat nu doar în tonetele de vânzare a biletelor, ci și în toate autobuzele care circulă prin oraș și în comunele limitrofe, este una bună, la care domnul Petrică ar trebui să cugete adânc în momentele în care doar stă; poate să stea și să cugete cum ar fi dacă toți membrii Uniunii Salariaților Repausați și-ar găsi un loc de muncă pe autobuz. Ba chiar ar putea-o coopta și pe fosta lor colegă Mihaela, refugiată acum în ong-ul morarului din vecini, ONG numit Poporul Liniștit dar Uimit de Situație.
Și lucrurile ar merge ca unse, oamenii ar scăpa de anatema numită ,,fără ocupație”, iar călătorii fericiți ar trimite banii din mână în mână ,,până-n fund la dom’ Petrică”.