George Emil Palade, singurul om de știință român laureat al Nobelului
Personalitate ştiinţifică mondială de o inestimabilă valoare, savantul american de origine română, George Emil Palade s-a născut la Iaşi, la 19 noiembrie 1912. După absolvirea liceului B.P. Hasdeu din Buzău, a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1936, iar patru ani târziu, în 1940, a susţinut teza de doctorat „Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă”.
În 1943 a devenit, prin concurs, conferenţiar universitar la Catedra de Anatomie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, condusă de profesorul Francisc Rainer, după ce parcursese, etapele de preparator (încă din timpul studenţiei), asistent şi şef de lucrări. A plecat în SUA, în 1946, ca „visiting professor” la Institutul „Rockefeller” pentru cercetări medicale din New York. În 1952 a obţinut cetăţenia americană, urmând, ulterior, o strălucită carieră universitară. În 1961 a devenit şeful Departamentului de Biologie Celulară al Institutului „Rockefeller” din New York şi, din 1972, profesor de biologie celulară a Universităţii Yale din New Haven (Connecticut), unde a condus Departamentul de Biologie Celulară.
În cadrul cercetărilor sale, a creat „Fixatorul Palade” pentru microscopia electronică (1952), a descris structura ultrafină a mitocondriei şi topografia unor enzime ale catenei de oxireducere celulară (1952-1953), a descoperit ribozomii, organite implicate în sinteza proteinelor, numite în literatura de specialitate „Granule Palade” (1953).
O altă formaţiune subcelulară, care a atras atenţia sa şi a colaboratorilor săi, a fost reticulul endoplasmic, relaţiile sale cu aparatul lui Golgi şi cu ribozomii. Împreună cu profesorul canadian Keith Porter, a definit, în 1954, reticulul endoplasmatic ca un sistem de canale, vezicule, cisterne prezente în orice celulă vegetală sau animală. A reuşit să explice originea acestui reticul. S-a preocupat şi de câteva structuri particulare, cum ar fi: conformaţia stigmei flagelatelor, modificările intervenite în ultrastructura anumitor celule care funcţionează în organism şi îndeplinesc funcţii precis conturate, celulele secretorii ale pancreasului. O atenţie aparte a acordat structurii moleculare şi supramoleculare a membranelor intracelulare, în special formaţiunilor membranare care alcătuiesc tilacoidele granale şi intergranale ale cloroplastelor. Pe plan medical, investigaţiile sale s-au îndreptat asupra structurii şi funcţiunilor de transport ale pereţilor sangvini. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte apărute în reviste de prestigiu din întreaga lume, acum intrate în istoria biologiei şi medicinii.
A revenit în mai multe rânduri în ţară, începând din 1965, susţinând direct cercetarea în domeniul biologiei celulare. În 1979 a sprijinit substanţial inaugurarea la Bucureşti a Institutului Celular de Biologie şi Patologie „Nicolae Simionescu”, o creaţie a doi cercetători români profesorul Nicolae Simionescu şi a soţiei sale, academician Maya Simionescu. În 1994 a fost numit consilier al preşedintelui Academiei Române.
Unanim recunoscut drept unul dintre creatorii biologiei celulare moderne, i-au fost decernate premii de înalt prestigiu ştiinţific: „Premiul Passano” (1964), „Premiul Albert Lasker” (1966), „Premiul Hurwitz” (1970). În 1986, în SUA, savantul a fost premiat cu „National Medal of Science”, pentru „descoperiri de pionierat a unor serii de structuri fundamentale, foarte bine organizate în toate celulele vii, cu ajutorul studiilor care combină microscopia electronică şi biochimia”. A fost ales membru al unor prestigioase instituţii ştiinţifice internaţionale: membru al Academiei de Arte şi Ştiinţe din New York, al Academiei Americane de Ştiinţe. Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR) şi membru fondator, preşedinte de onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române. La 31 martie 1975 a fost ales membru de onoare din străinătate al Academiei Române.
Laureat în 1974, împreună cu profesorul Albert Claude, de la Universitatea Liberă din Bruxelles, şi cu profesorul Christian de Duve, de la Universitatea „Rockefeller” din New York, al premiului Nobel pentru Medicină pentru „descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei”, cei trei laureaţi revoluţionând domeniul biologiei celulare, „mai ales al componenţilor citoplasmei a căror cunoaştere s-a schimbat complet sub impulsul pe care ei l-au dat în ultimii 30 de ani”.
În 1999, la Universitatea din San Diego, a avut loc un simpozion ştiinţific în onoarea sa, la care au participat oameni de ştiinţă din întreaga lume. Cu acest prilej, s-a luat hotărârea ca Universitatea să constituie „The George E. Palade Fellowship Fund”. Preşedinţia României i-a conferit, în 2000, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce şi în 2007, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Colan pentru întreaga sa activitate ştiinţifică.
A fost căsătorit cu Irina Malaxa (din 1946 şi până la moartea ei, în 1969), cu care a avut doi copii, Georgia Palade Van Dusen şi Philip Palade. S-a recăsătorit cu Marilyn Gist Farquhar, biolog şi patolog american, membru al Academiei Române (din 1955). George Emil Palade a murit la 8 octombrie 2008, în SUA, la vârsta de 96 de ani.
Benone Sinulescu, primul cântăreţ de muzică populară cu videoclip pe MTV
Solistul de muzică populară Benone Sinulescu a murit în data de 18 noiembrie 2021, la vârsta de 84 de ani. S-a născut la 24 mai 1937, în localitatea Siriu, judeţul Buzău. După ce a terminat şcoala elementară din Siriu, Benone a devenit solistul şcolii din Pleşcoi şi dirijorul corului. La vârsta de 12-13 ani, Benone avea deja un repertoriu vast şi cunoştea şi cântecele unor artişti consacrați precum Ioana Radu, Maria Tănase şi Maria Lătăreţu.
În 1956, la vârsta de 18 ani, a înregistrat la radio piesele „Străina mamei, străină”, „La Lenuţa sub cerdac” şi „În munţii Buzăului”. Au urmat concerte în ţară şi în străinătate, cele mai mari succese înregistrându-le cu ansamblul „Ciocârlia”. În 2002, artistul a scos pe piaţa muzicală albumul „Roata vieţii”. Concertul de lansare a fost transmis în direct de postul TVR Internaţional pentru a putea fi urmărit şi de românii din străinătate. Pentru acest album, Benone a primit „Discul de Aur” pentru vânzări, devenind primul cântăreţ de muzică populară al cărui videoclip a fost difuzat pe postul MTV. În 2003, a obţinut Premiul Ministerului Culturii pentru întreaga activitate şi, tot în acelaşi an, a lansat cel de-al doilea album etno-dance intitulat „Bennymania”.
El este cetățean de onoare al municipiului Buzău, iar casa în care a copilărit a fost achiziționată de Primăria Buzău și va fi transformată într-o casă memorială. Consiliul Local Municipal a aprobat cumpărarea locuinței din satul Lunca Jariștei, unde artistul s-a născut și și-a descoperit talentul muzical. Benone Sinulescu a avut o legătură profundă cu locul copilăriei sale din Siriu, revenind adesea în casa părintească, care era păstrată aproape intactă, așa cum o știa din perioada în care trăiau părinții săi. După trecerea sa în neființă, imobilul a rămas în grija unor rude apropiate. Prețul negociat pentru casă, terenul și anexele aferente a fost stabilit la 50.000 de euro, după ce inițial proprietarul, soția solistului, ceruse 51.000 de euro.
Scopul acestui demers este de a onora moștenirea culturală lăsată de Benone Sinulescu și de a păstra vie amintirea unui artist care a promovat județul Buzău și muzica populară românească atât pe plan național, cât și internațional. „Încercăm să facem acest act de ducere mai departe a memoriei lui Benone Sinulescu, cel mai mare artist al muzicii populare românești. Am fost binecuvântaţi că este buzoian, a cântat Buzăul ca nimeni altul, muzica lui va rămâne pentru totdeauna în memoria buzoienilor şi casa în care s-a născut și a crescut de la Siriu încercăm să o cumpărăm și să facem împreună o casă memorială. Acest demers este motivat de necesitatea de a onora și a păstra vie moștenirea culturală și artistică a unuia dintre cei mai mari artişti ai muzicii populare românești, Benone Sinulescu, care a avut o contribuție semnificativă la promovarea județului Buzău pe plan național și internațional”, și-a motivat inițiativa primarul Constantin Toma.
Odată cu achiziția casei, Primăria a intrat și în posesia unor obiecte personale valoroase ale regretatului artist, precum ordine, medalii, diplome și o parte din costumele sale populare de scenă. Acestea vor fi expuse în muzeu, oferind publicului ocazia de a intra în contact cu viața și cariera unui titan al muzicii populare românești.
