Ion Băieşu, prozator, dramaturg, scenarist şi publicist, s-a născut sub numele de Ion Mihalache pe 2 ianuarie 1933, fiind fiul lui Ion Mihalache şi al Auricăi Cârciu, agricultori. S-a născut în satul Băieşti, comuna Aldeni. Şi-a luat pseudonimul literar după numele satului natal, onomastic legalizat la 9 martie 1967, când i se aprobă schimbarea numelui din Mihalache în Băieşu.
A urmat cursurile şcolilor primare din Băieşti şi Liceul Comercial de băieţi din Buzău (1944-1951). Ca elev a frecventat Cenaclul „Alexandru Sahia” din Buzău. Remarcat pentru talentul său, a fost trimis să urmeze Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (1951-1952).
A debutat cu versuri în anul 1951, la „Viaţa Buzăului”. Din anul 1952 a fost redactor la revista „Albina’, apoi redactor la „Scânteia tineretului”. În paralel, Ion Băieşu a fost student la Drept şi Filosofie, apoi la Filologie. A debutat editorial în 1956 cu schiţe sub titlul „Necazuri şi bucurii”.
Ion Băieşu a avut o copilărie afectată de sărăcie. A urmat şcoala primară în satul Aldeni, apoi, Liceul Comercial din Buzău. După liceu, Băieşu a intenţionat să lucreze pe cel mai mare şantier al vremii, Canalul Dunăre-Marea Neagră. Viaţa i s-a schimbat însă după ce în Gara Buzău s-a întâlnit cu un grup de tineri, foşti colegi de liceu. „I-au zis, cum, tu, care ai fost premiantul clasei, mergi la Canal. Hai mai bine cu noi la Bucureşti să dai la facultate”, relata Radu Băieşu, fiul dramaturgului.
Ion Băieşu a urmat două facultăţi, Filosofie şi Filologie. A început să scrie texte încă din perioada facultăţii, când fusese cooptat într-o nou-înfiinţată şcoală de literatură. Stabilit de câteva decenii în Capitală, acolo unde îsi desfășura activitatea, Ion Băieşu a continuat să îndrăgească meleagurile natale, dar şi pe buzoieni. A murit la 21 septembrie 1992.
La sfârșitul lunii ianuarie 2024, scenaristului, prozatorului şi dramaturgului Ion Băieşu i-a fost conferit post-mortem titlul de „Cetăţean de onoare al municipiului Buzău”, ocazie cu care fiul său, Radu Băieşu, a amintit despre legăturile pe care dramaturgul român le-a avut cu meleagurile sale natale.
Cum s-a născut inegalabilul cuplu Tanța și Costel
Sfârșitul anilor ’60 și începutul deceniului următor consemna una dintre cele mai savuroase suite de schițe de comedie din actoria românească. Atunci când era programat pe micile ecrane, străzile aproape că se goleau. Lumea aștepta cu sufletul la gură și se delecta cu scenetele în serial, cărora le dăduse viață scriitorul, dramaturgul și autorul de scenarii pentru televiziune și film Ion Băieșu, în regia lui Titi Acs. Era vorba despre celebrul cuplu Tanța și Costel în intepretarea a doi mari actori, Coca Andronescu și Octavian Cotescu. Ambii au rămas în memoria publicului.
Fiul dramaturgului Ion Băieşu a povestit şi cum a apărut celebrul cuplu „Tanţa şi Costel”, interpretat de Octavian Cotescu şi de Coca Andronescu în serialul cu zece episoade difuzat de Televiziunea Română la sfârsitul anilor ’60. La „Scânteia Tineretului”, acolo unde era redactor-şef adjunct, Băieşu se ocupa și de pagina de anunţuri matrimoniale. În fiecare lună, primea sute de scrisori, unele extrem de absurde. „Din lectura acelor scrisori, care în marea lor majoritate erau de un ridicol total, s-au născut de-a lungul timpului aceste două personaje despre care mai întâi a scris într-o cărticică în care erau câteva schiţe, numită <Iubirea e un lucru foarte mare>. După aceea, la sfârşitul anilor ’60, un prieten regizor la Televiziune i-a propus să facă un scheci pentru o emisiune duminicală”, a povestit Radu, fiul lui Ion Băieşu, la un eveniment organizat la teatrul din Buzău.
Desigur, mulţi îşi amintesc de întâlnirea din gara Medgidia, dintre Tanța și Costel. După ce au mâncat mici și au băut bere, au și decis să se căsătorească. Dialogul dintre ei era încărcat intenţionat cu greşeli gramaticale, însă pleonasmele dădeau farmecul aparte al mini-seriei.
Personajele cele mai populare ale lui Ion Băieșu au avut norocul de a fi lansate în lume de doi actori nu numai foarte buni, ci şi foarte potriviți pentru aceste roluri. Regretații Coca Andronescu şi Octavian Cotescu au datorat însă şi ei mult din notorietatea lor faptului că s-au identificat cu îndrăgostiții din gara Medgidia, unde azi o bodegă poartă numele „La Tanța și Costel”. Talentul lui Băieşu, vizibil mai mult în proza scurtă decât în teatru, a imortalizat şi personjele, şi actorii.
„În teatru, tipul de talent al lui Ion Băieşu îi va fi adus scriitorului multe satisfacții, dar probabil şi regretul că nu se poate măsura cu înaintaşul Caragiale şi nici măcar cu contemporanul său, Mazilu. La piesele lui Ion Băieşu râzi şi le uiți. Nu mai ştiu despre ce era vorba în Preşul, sau în Alibi, sau în … Deşi le-am văzut, ca fiecare, de multe ori. „Tanța şi Costel” au fost personajele unei serii de scheciuri cu doi soți înduioşători şi prostuţi. Nu mai țineam minte nimic despre ei decât că s-au cunoscut pe peronul gării Medgidia”, scria Horia Gârbea în 1999 despre legendarele personaje ale lui Ion Băieșu.
„Tanța și Costel” era un serial teatral, o suită de scenete cu aceleaşi două personaje, bizuindu-se nu atât pe situaţie, cât pe umorul de limbaj. Nu se puneau acolo problemele cruciale ale existenţei, ci se satirizau defecte la ordinea zilei: prostia, agramatismul, certurile stupide în familie, gelozia, lipsa de grijă faţă de bunul obştesc etc. Probabil că succesul de public s-a datorat şi actualităţii sale acute. (Preluare „Historia” și „Adevărul”)
