Gabriel Andreescu s-a născut la 8 aprilie 1952 la Buzău. Este conferențiar la Facultatea de Științe Politice a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative. A militat pentru respectarea drepturilor omului încă din perioada comunistă, fiind unul dintre disidenții care s-au opus deschis lui Ceaușescu și regimului său autoritar.
Între 1983 și 1987, Gabriel Andreescu a transmis clandestin în străinătate, între altele postului de radio „Europa Liberă”, informații privitoare la violarea drepturilor omului în România. A scris și a trimis de asemenea texte anti-comuniste și studii, dintre care unele au fost ulterior publicate în Occident.
Primele anchete de Securitate au început în anul 1979. A fost arestat pentru activitatea sa anticomunistă în decembrie 1987 și acuzat de trădare, dar cercetat în libertate, începând cu luna ianuarie 1988, în urma protestelor internaționale determinate de arestarea sa. A continuat totuși să scrie și să transmită în Lumea liberă scrisori de protest până la căderea regimului. Unele dintre acestea – Lettre à la Conférence de Cracovie (1988) și Le devoir d’ingérence (1989) – au fost publicate în presa occidentală (L’Autre Europe și Libération). În timpul întrunirii CSCE de la Paris din luna iunie 1989, a declarat greva foamei ca protest față de continua încălcare a drepturilor omului în România. A fost mutat din București și trimis în domiciliu forțat la Buzău, apoi din nou arestat, dar eliberat odată cu victoria revoluției din decembrie 1989.
Din 1990 a inițiat înființarea unor organizații neguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Român, Centrul de Studii Internaționale, Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului.
(Preluare „Contemporanul”)
