Pâinea îl însoţeşte pe om de-a lungul vieţii, în momentele de bucurie, dar şi la necaz; astfel, în lumea satului, la nuntă colacul este semn de bucurie, iar la înmormântare colacul semnifică trecerea omului prin viaţă, închiderea ciclului vieţii, pentru că pâinea este și singurul aliment menţionat în cea mai importantă rugăciune a creștinătăţii, „Tatăl Nostru”: „Pâinea noastră cea de toate zilele”.
La slujba de astăzi, Biserica Ortodoxă ne înfățișează o minune a Mântuitorului Iisus Hristos: înmulțirea pâinii în pustie, unde se aflau mii de oameni flămânzi. Cu cinci pâini și doi pești, Iisus a hrănit acea mulțime de oameni, relatează Evanghelia. Semnificația acestei minuni, scrie www.crestinortodox.ro, este multiplă. „Domnul a numit pâinea pe care o binecuvântase: Trupul Său. Aici nu o numește astfel prin cuvinte, ci închipuie lucrul acesta prin numărul pâinilor. Cinci pâini pentru cele cinci simțuri, iar cele cinci simțuri închipuie întreg trupul. Peștele e semnul vieții. În primele veacuri ale Bisericii se zugrăvea peștele ca semn al lui Hristos, simbol ce se poate vedea încă în vechile catacombe si adăposturi creștine. Hristos da așadar oamenilor spre mâncare Trupul Sau și viața Sa. De ce peștii sunt doi? Pentru că Domnul S-a dat și Se dă pe Sine în jertfă atât în vremea vieții Sale pământești cât și, după înviere, în Biserică până astăzi. Și ce înseamnă faptul că a frânt pâinea El Însușii? Înseamnă că Se jertfește de bunăvoie pentru mântuirea oamenilor. Și de ce le dă Apostolilor pâinea și pestele, ca ei să dea mai de parte mulțimilor? Pentru că ei aveau să-L ducă pe Hristos în toată lumea, ei aveau să-L dea noroadelor spre mâncare a vieții. Ce înseamnă cele douăsprezece coșuri de pâine rămase? Înseamnă rodul îmbelșugat al strădaniei apostolice. Recolta strânsă de Apostoli va fi neasemuit mai mare deci sămânța semănată, după cum fiecare coș cuprindea mai multă pâine decât cele cinci pâini mâncate de mulțimile flămânde care s-au saturat”.
În lumea satului românesc încă mai există tradiţia ca stăpânul casei, sau mama copiilor să facă semnul crucii deasupra pâinii şi abia apoi să o frângă şi să o împartă pentru că pâinea a reprezentat dintotdeauna un simbol al hranei esenţiale.
În Evanghelii, se spune că pâinea simbolizează și hrana spirituală a omului. În Evanghelia după Ioan, Iisus afirmă: „Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată”. Aceste cuvinte sunt spuse de Iisus după minunea înmulţirii pâinilor.
Obiceiul primilor creştini era de a se aduna pentru frângerea pâinii: „Stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele Apostolilor 2, 42). Grânele, făina, aluatul şi în cele din urmă pâinea sunt încărcate de o simbolistică arhaică, dar puternic prezentă în lumea satului creștină, fiind, după caz, semn de bucurie, rodnicie, belşug, puritate.
În zilele noastre, minunea înmulţirii pâinilor se repetă la fiecare Sfântă Liturghie, care este centrul religiei ortodoxe; este slujba în care Hristos Însuşi vine, în puterea Duhului Sfânt, în mijlocul oamenilor pentru a Se dărui în sfânta Împărtăşanie, dar şi pentru a îi uni în Trupul Său care este Biserica, făcându-i pe oameni părtaşi împărăţiei lui Dumnezeu.
