Tensiuni majore s-au înregistrat și miercuri, 7 ianuarie, la Spitalul Județean, unde zeci de persoane au protestat în urma decesului tânărului de 25 de ani internat cu fractură de femur în urma unui accident rutier. Acesta a murit înainte de intervenția chirurgicală, determinându-i pe apropiați să acuze personalul medical de neglijență. Jandarmii au intervenit pentru a gestiona conflictul și pentru a permite circulația ambulanțelor.
Totul a început vineri, în a doua zi a lui 2026, în localitatea Vernești. Tânărul de 25 de ani a fost implicat într-un accident rutier provocat de viteza excesivă. El se afla pe scaunul din dreapta al unei mașini conduse de un prieten de 20 de ani care, încercând să fugă de echipajele de Poliție, a intrat pe contrasens și s-a ciocnit frontal cu un autoturism în care călătorea un cuplu din Brașov. Deși fusese internat timp de patru zile și urma să fie operat luni dimineață, 5 ianuarie, tânărul s-a stins cu doar câteva ore înainte de intervenție.
Atmosfera tensionată din jurul acestui caz a fost întreținută în permanență de iubita victimei, Denisa Avram, fiica patronului unui cunoscut salon de nunți. Încă din momentul decesului, aceasta a postat pe rețelele sociale un text agresiv, care acuză personalul medical de lipsă de implicare şi solicită să se facă lumină în acest caz. „Omul acesta s-a stins sub ochii mei şi sub privirile mizerabile ale personalului din Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău!!!! O să am eu grijă să fac lumină şi dreptate, e singura fărâmă de alinare care mi-a mai rămas. Dacă are cineva tupeul sau îndrăzneala să muşamalizeze orice, ard tot în jurul meu fără frică de nicio consecinţă şi ne judecăm până în pânzele albe pentru dreptatea lui. Asumaţi-vă, ordinarilor, nepăsarea, rasismul şi aroganţa de care suferiţi şi staţi la puşcărie unde vă e locul, nu în locuri unde oamenii vin să se salveze! Ruşine! Pâinea se mănâncă pe rând şi în felii, să vă pregătiţi!”, este primul mesaj postat pe Facebook de iubita tânărului decedat. „Dumnezeu sau poate incompetența și aroganța medicală din cadrul Spitalului Județean Buzău au decis altă soartă pentru noi. Mi-ai sfâșiat sufletul în timp ce <eroii> spitalelor ne luau la mișto… te-am simțit cum pleci de lângă mine și am strigat în gura mare poate mă aude cineva. Dar prea târziu. Te-am pupat pe frunte și te-am pus să-mi promiți că ești puternic și nu mă lași. Dar n-ai mai avut putere”, a mai scris pe Facebook Denisa Avram.
Conducerea Spitalului Județean a deschis o anchetă internă pentru a clarifica circumstanțele decesului. Managerul Sorin Pătrașcu a precizat că, în prezent, se colectează informații despre cele întâmplate. Autopsia, la care va asista și un expert independent solicitat de familie, este programată pentru joi, 8 ianuarie.
Pentru a preveni noi incidente și a menține accesul liber către UPU, echipajele de jandarmi au rămas mobilizate în incinta spitalului.
Bomboana pe colivă
În plin scandal provocat de decesul tânărului din Cândești, un nou caz nefericit a pus paie pe foc. Este vorba despre tatăl solistei cu origini buzoiene Alexandra Robea, internat în Spitalul Județean, eveniment nefericit care a provocat o reacție critică publică a cântăreței.
„Nu am știut când va fi ultima oară când ne vom mai privi în ochi. Ochii aceia verzi pe care îi voi purta cu mine toată viața. În fiecare zi am mers la tata. I-am spus că îl iubesc și l-am rugat să nu renunțe. Să nu renunțe pentru mine, pentru copiii mei, pentru mama.Mi-a promis că nu va renunța. Și nu a renunțat. A luptat cu toată puterea lui pentru încă o șansă.
În schimb, în spital, nu am văzut pe nimeni luptând pentru el. Se striga <urgență>, era nevoie de resuscitare într-un salon de lângă cel al tatălui meu, iar cadrele medicale mergeau… agale. Se luau aparatele fără grabă, fără alarmă, fără acel sentiment că fiecare secundă contează. O nepăsare care doare.
Am cerut, fiind dreptul meu, să fiu îndrumată pentru a chema un preot. Tata era într-o stare greu de descris pentru un copil care își privește părintele stingându-se. Răspunsul primit: <Am o urgență, nu am timp de tine>. Am reușit, într-un final, să obțin un număr de telefon de la o asistentă care încă mai avea inimă. Genul de om pe care ar trebui să-l întâlnești într-un spital. Nu pe cei care se comportă ca niște mecanisme lipsite de empatie, convinși că dețin putere absolută asupra vieții altora.
Am întrebat dacă există vreun medic cu care aș putea vorbi. Răspunsul, pe un ton ironic: <Poftim? Nu e niciun doctor. Azi și mâine sunt libere de la stat>.
Să recapitulăm: Între orele 10 și 12, stau cu tata. Vine o singură asistentă, schimbă o perfuzie și pleacă. Nu se uită nimeni la el, deși spun clar că starea lui este gravă și că are nevoie de un medic. Aflu ulterior că există un medic de gardă, dar acesta este chemat doar în cazuri considerate urgente. Tata nu a fost considerat un caz urgent. El trebuia, probabil, doar să moară liniștit. Treizeci de minute mai târziu, intră în colaps și este transferat la ATI.
La vizitele de dimineață, răspunsurile medicilor erau mereu aceleași: „Nu știu, așa l-am găsit>. <Nu știu, așa l-am preluat>. <Așa era când am intrat eu în tură>. A trebuit să le spun eu că sunt zilnic lângă el și că starea lui se deteriorează vizibil, sugerând efectuarea unor analize suplimentare. Analizele s-au făcut. La sugestia mea.
După mai multe zile de sărbătoare și absență medicală, revine medicul curant și îmi spune: De la <îl externăm pe data de 5> s-a ajuns la <starea lui s-a degradat enorm în ultimele zile>. Trageți singuri concluziile. Pe 6 ianuarie 2026, după scene greu de imaginat, tata intră în comă.
În spitale ar trebui să lucreze oameni cu suflet. Bolnavii ar trebui tratați cu blândețe, cu respect, cu demnitate — nu ca niște obiecte, nu ca niște poveri, cu atât mai puțin ca niște animale. Într-o zi l-am găsit pe tata cu cămașa plină de sânge. Își smulsese branula, voia acasă. Am cerut să fie schimbat. Răspunsul: <Mai bine îl lăsăm așa până mâine>. Nu. Un om nu se lasă în sânge. Demnitatea nu se amână.
Precizare importantă: Această postare nu este o invitație la mesaje private. Nu doresc să primesc întrebări, solicitări de detalii sau discuții suplimentare. Scriu acest mesaj pentru a-i înștiința pe cei care îl iubesc care este situația lui în acest moment. Este un mesaj de alarmă, un strigăt de ajutor al unor oameni care suferă și sunt tratați fără umanitate. Este un semnal de alarmă pentru Spitalul Județean Buzău, un spital despre care există numeroase recenzii negative.
Întrebările sunt simple și legitime: Se iau măsuri? Cine răspunde? Postăm degeaba? Câți oameni mai trebuie să sufere ca să existe, în sfârșit, o schimbare?
Există o excepție: medicul curant – un tânăr dedicat, răbdător, care a cerut investigații complete și a explicat situația cu respect. Pe el îl respect. În rest? Zero respect. Zero apreciere”, este postarea Alexandrei Robea, care, ulterior a anunțat că tatăl ei s-a stions miercuri.
