sâmbătă, 06 iunie 2020

OAMENI CARE AU INDUSTRIALIZAT BUZĂUL (III). Petre Posea, nume indestructibil legat de FORESTA Nehoiu

  *Cunoscut în Centrala Lemnului drept “cel mai bun cherestegiu din România”, acesta s-a aflat la cârma Fabricii din Nehoiu timp de două decenii, perioadă în care fabrica avea 7.000 de salariaţi şi ocupa  prima poziţie la nivel european

 

Petre Posea, nume indestructibil legat de FORESTA Nehoiu

  *Cunoscut în Centrala Lemnului drept “cel mai bun cherestegiu din România”, acesta s-a aflat la cârma Fabricii din Nehoiu timp de două decenii, perioadă în care fabrica avea 7.000 de salariaţi şi ocupa  prima poziţie la nivel european

1908-1910  – firma austriacă Goetz construia la Nehoiu  Fabrica de Cherestea, firmă gigant pentru acele vremuri, înzestrată cu 25 de gatere, care cu timpul a devenit cea mai bine cotată fabrică de profil din Europa.

     Acţionată de o maşină cu aburi de 1.600 de cai putere, deservită de specialişti străini şi de mâna de lucru necalificată a ţăranilor din împrejurimi, fabrica a fost “motorul” dezvoltării în zonă a căii ferate Buzău-Nehoiaşu, finanţată de Marmorosch-Bank.

     După primul Război Mondial, printr-o tranzacţie ilicită, capitalul firmei Goetz a fost transferat unei societăţi elveţiene, sub numele Foresta Italo-Română, pentru a fi ferită de blocare cu titlu de despăgubiri de război ce urmau a se da Austro-Ungariei.

     1919  – se semnează primele încercări de organizare sindicală, dar acţiunea eşuează, abia peste doi ani înfiinţându-se Sindicatul muncitorilor din Fabrica Nehoiu şi Munţii Buzăului.

     1923 – fabrica este incendiată în scopul distrugerii mişcării sindicale, iar capitalul este răscumpărat de societăţile de asigurări.

     1924-1931 – se reface fabrica, se instituie o serie de măsuri preventive şi se aspresc condiţiile de muncă.

     1944 – fabrica este incendiată de germani peste 14.000 mc de cherestea se mistuie în flăcări, dar muncitorii salvează maşinile prelucrătoare şi grupul energetic.

     1948 – are loc naţionalizarea, dar creşte producţia în exploatări, se introduc mijloace mecanizate de doborâre a arborilor şI de prelucrare a materialului lemnos.

     1971-1972 – se construieşte şi prima fabrică de mobilă cu fluxurile pe plan vertical.

     1973 – fabrica de pal.

     1991 – întreprinderea se divizează în subunităţI ale regiei AutonOme SUDREL Bucureşti, apoi în subunităţi ale EXFOR Bucureşti, din care apar două societăţI comerciale de stat, respectiv Mobineh Nehoiu (actuala NIKMob) şI Morsa Rm. Sărat.

     1996 – sucursala de exploatare, transport şI prelucrare a lemnului Nehoiu devine Foresta Nehoiu SA, prin desprinderea de EXFOR Bucureşti. 

     După 1996, cu toate că societatea de prelucrare a lemnului era ca şi privatizată, Foresta a fost inclusă pe lista de privatizări a FPS.

     2000 –  printr-o inginerie financiară, statul i-a dat fabrica  “plocon” lui Omar Hayssam, care pe deasupra, în doi ani a furat tot ce era de furat şi a distrus-o.

     2011 –un american a cumpărat ceea ce a mai rămas, un ansamblu economic ce arată ca după bombardament şI, printr-un proiect de peste 8 milioane de euro vrea să revitalizeze industria lemnului la Nehoiu.

     Inginerul Petre Posea şi maiştrii Petre Batista şI Constantin Rădulea îşi amintesc, oftând, de vremurile tulburi, dar mai ales de cele bune de la FORESTA Nehoiu.

     “La început au fost cumpărate păduri de la localnici, după care s-a construit fabrica de cherestea, cu 25 de gatere, cea mai mare din Sud-Estul Europei în prelucrarea răşinoaselor. Atunci s-a construit şi linia ferată Buzău-Nehoiaşu. Toată cheresteaua se exporta, pe uscat (Via Terra – cu trenul – Olanda, Germania etc.), dar şi pe apă – cu vaporul (Via Mare – Egipt, Siria şi alte ţări din Asia). La început, specialiştii au fost aduşI din Germania, Austria şi Italia, dar apoi s-au specializat românii noştri”, povesteşte Petre Posea, cel al cărui nume este identificat de localnici cu Foresta.

     Petre Batista îşi aminteşte că a circulat o legendă despre începuturile industrializării zonei, când, “se spune, la inAugurarea căii ferate localnicii au ieşit în întâmpinarea locomotivei cu fân şi iarbă, să-i dea mâncare calului de oţel”.   

     Începuturi tumultoase   

     Inginerul Petre Posea a început să lucreze în fabrică de la 14 ani, ca muncitor. A urmat apoi liceul seral, în perioada 1959-1962, după care, în 1967, a absolvit cursurile Facultăţii de specialitate din Braşov. Din 1967 până în 1989, cu mici excepţii, când a fost şef de Producţie, respctiv şef Proiectare, Petre Posea a fost şef de fabrică.

     “A fost unul dintre cei mai buni, chiar cel mai bun cherestegiu din ţară, aşa spunea şi Dunăreanu, şeful Centralei Lemnului”, spune Petre Batista. Deşi se mândreşte că a “reuşit” să nu fi fost membru PCR, acesta recunoaşte că a avut o bogată activitate sindicală şi “mă certam mereu cu şefii, chiar şi cu domnul Posea, dar erau certuri constructive, din care toată lumea avea de câştigat. Odată, era unul, Marin, secretar de partid, pe care l-am contrazis şi, pentru că ne-a făcut cerşetori, l-am spus lui Carolică. Acesta mi-a promis că Marin nu va mai trece prin Nehoiu şi aşa s-a întâmplat”, spune fostul maistru Batista.  

     Politica, marele regret

     Inginerul Petre Posea nu regretă nimic din ceea ce a făcut la Fabrica de cherestea Nehoiu, dar spune că cea mai mare greşeală a vieţii sale este aceea că a intrat în politică. El a fost deputat în PSD în mandatele 1990-1992; 1992-1996; 1996-2000. În aceaste perioade s-a aflat şi la conducerea fabricii, dar în 1997, pentru că a refuzat să-şi schimbe coloratura politică, a fost dat afară, după care nu a mai avut unde să revină, pentru că totul a fost distrus .

     Acum se ocupă, alături de fiul său, de mica afacere a acestuia, dar a fost solicitat să revigoreze industria lemnului la Nehoiu, alături de un investitor american, care la ora actuală achiziţionează păduri în zonă, pentru materie primă.

     Spectrul lui Omar   

     După 1990, fabrica a fost distrusă de Omar Hayssam, prin tot felul de inginerii financiare, iar miile de oameni care lucraseră aici înainte, activele de miliarde de euro au fost furate şi peste 7.000 de oameni au rămas pe drumuri.

     “Întreprinderea Forestieră Nehoiu, care avea fabrici şi la Verneşti, şi la Rm. Sărat, cuprindea şase sectoare de exploatare: Valea Buzăului – Siriu, Bâsca Mare – Gura Teghii, Bâsca Mică, Cislău, Verneşti, Rm. Sărat, unde avea loc prelucrarea primară. Fabrica de la Nehoiu prelucra cherestea de răşinoase, iar mai târziu, şi fag, dar fabrica şi lăzi, mic mobilier şi produse nenominalizate. La Verneşti se prelucra stejarul, iar la Râmnic se făcea mobilă care mergea mai ales la export”, îşi aminteşte cu nostalgie Constantin Rădulea, care apreciază că “Nici războaiele nu au făcut atât rău Nehoiului, ca Omar Haysaam”, dar crede că “Petrică Posea, cu americanul de acum, poate să redea speranţa în zonă”.

 

{loadposition zgalerie2842}

 

 

loading...
error: Content is protected !!