Minima moralia

Am încetat de mult timp să mai sper că voi apuca ziua în care statul român va acționa cu fermitate împotriva celor care fac rău… statului român. Începând cu derbedeii înhățați de procurorii anticorupție care beneficiază de solidaritatea țigănească a celor din grupul lor de interese, mulți dintre ei reprezentanți ai statului, și terminând cu derbedeii în sutană de tipul Arhiepiscopului Tomisului, care duce pe față, beneficiind cel puțin de complicitatea prin tăcere sau inacțiune a reprezentanților statului, o campanie – cu vorba și cu fapta – împotriva politicii sanitare de criză a sta­tului român.

Am încetat de mult timp să mai sper că voi apuca ziua în care derbedeul constănțean, turnător dovedit la Securitate, va fi luat pe sus cu mascații – în timpul vreunei procesiuni ca aceea din cele trei zile pe care le-a rezervat cinstirii Sfântului Haralambie -, târât de barbă în dubă și dus la răcoare, săvârșind astfel lucrarea începută și neterminată a Direcției Naționale Anticorupție.

Am încetat de mult timp să mai sper că voi apuca ziua în care onorații reprezentanți ai statului îi vor aduna laolaltă pe capii Bisericii Ortodoxe Române și le vor spune răspicat un lucru cât se poate de simplu: nu plătiți impozite, ba mai luați și bani de la stat pentru salarile preoților, impuneți-le tuturor slujitorilor din altarele patriei să îi îndemne pe cre­dincioși să urmeze politica statului, în special în situații de criză, precum cea a infecțiilor cu Coronavirus. Dacă nu vreți să faceți aceasta, plătiți impozite, descurcați-vă de fonduri pentru plata salariilor și apoi puteți lătra cât vreți contra politicilor statului. Pe banii voștri, nu pe ai statului. Și când călcați strâmb, plățiti ca orice cetătean de rând, nu ca niște privilegiați ai sorții.

Cam aceasta ar fi minima moralia în această chestiune.