Alexandru PRIPON
Am descoperit această comandă în sistemul de operare Linux. Acolo, prin intermediul terminalului (utilizatorii exclusivi ai Windows cunosc acest mediu sub numele de consolă), pot fi modificate setări și instalate softuri, cu un efort minim. Mai mult, pe internet pot fi găsite, explicate pas cu pas, comenzile necesare pentru ducerea la bun sfârșit a oricărei activități. Respectivele comenzi pot fi copiate (selectare, apoi clic dreapta și alegerea opțiunii respective sau, mai simplu, comanda rapidă Control-C) și lipite în fereastra terminalului. Pentru lipire, comanda rapidă este puțin diferită decât cea pe care o știm (Control-V), și anume Control-Shift-V.
Am descoperit (secretul ascuns în tastatura unui Polichinelle) că această comandă rapidă ușor stranie funcționează de minune în Libre Office și în alte editoare de text – gratuite, cu sursă deschisă și o minunată comunitate de entuziaști în spate. Acolo, utilizând combinația de taste menționată, se deschide o căsuță de dialog, oferind posibilitatea de a fi lipit un fragment de text așa cum își dorește utilizatorul: păstrând formatarea de la sursă, una hibrid (o combinație de formatări) sau respectând formatarea destinației (a documentului în care se lucrează). Utilizatorii Microsoft Office pot beneficia de această lipire specială – chiar așa se numește – selectând, după așezarea textului copiat în pagină, un dialog ivit dedesubtul acestuia, cu aceleași opțiuni dar, în viziunea mea, situat puțin cam peste mână pentru a fi cu adevărat ușor de folosit.
Mi-a venit în minte această lipire specială atunci când am găsit, lucrând ca redactor la o revistă, articole pastișate din cotloane previzibile ale internetului, cu minimă contribuție proprie și maximă încredere că nimeni nu va observa plagiatul. Dovada era una simplu de observat: textul începea în (să zicem) fontul Times New Roman, cu dimensiunea 12, apoi, când apăreau fragmentele copiate, devenea Calibri, dimensiunea 10, continua cu un DejaVu și se încheia cu alt font, iar pe parcurs răsăreau acele așa-numite hyperlinks (legături către pagini web înrudite cu pagina sursă ori conținând explicații pentru anumite pasaje). Dacă persoana care și-a trecut numele în josul paginii, pentru a fi considerată autoare a respectivului articol, ar fi lipit special fragmentele luate fără menționarea sursei, atunci plagiatul ar fi fost foarte greu de remarcat și mult mai complicat de dovedit, însă așa mi-a făcut munca mult mai ușoară.
Nu, acesta nu este un ghid pentru plagiatori. De altfel, mulți dintre cei care pastișează hălci întregi din munca altora au descoperit secretul Control-Shift-V sau echivalentul din alte editoare de text. Rămân, însă, atât de multe indicii care conduc la suspiciunea unei fraude: stilul diferit al scriiturii, menționările unor idei expuse „mai sus”, deși ele nu se regăsesc în articolul alcătuit din fragmente copiate, cuvintele vizibil orfeline (exemplu pe care îl inventez acum: „la întrunire a fost prezent președintelui Republicii Congo i s-au prezentat onoruri militare”) strecurate pentru a integra șleampăt textul pastișat ș.a. Acesta este un ghid pentru cei care sunt dispuși să aprecieze articolele originale și să le ocolească pe cele scrise la normă, după găunosul principiu merge și așa.
Au apărut destule site-uri autodeclarate „de știri”, care imită structura, compoziția spațiilor web (și nu doar) consacrate, dar care publică fără probleme texte lipite special, cu titluri alcătuite după eventualele planuri ale capcanelor de urși și conținut fără prea mare legătură cu așteptările… În aceste condiții, îmi este teamă ca moda Control-Shift-V să nu se extindă, epidemic, în presa reală, serioasă, deoarece unui redactor bine intenționat și încrezător îi va fi tot mai greu, pe viitor, să facă diferența între textele de autor și compilațiile cu surse nemărturisite. Mai ales ținând seama de faptul că internetul abundă de site-uri specializate în oferirea (contra-cost sau gratuit) către elevi și studenți a unor materiale (referate, lucrări de seminar și licență etc.) situate lejer dincolo de zona gri care separă legalul de ilegal. Iar dacă tinerii noștri învață, foarte devreme, că nu este nimic greșit în demersul de a plagia, câtă vreme nu ești prins, vor exista, sunt convins, tot mai multe motive pentru invazia lipirii speciale în cronica vieții de zi cu zi.
Până la urmă, însă, dificultăți au existat și vor mai exista. Important este ca, venind în completarea eforturilor firești ale familiei și școlii, rolul educativ al presei să ajute la identificarea și eliminarea acestor pericole menite să ne înnegureze viitorul. Deoarece privirea către lumea în care trăim nu este, nu merită, nu trebuie să fie rezultatul combinației de taste Control-Shift-V…
