Cu siguranță, multă lume a ascultat luarea de cuvânt a președintelui rus, Vladimir Putin, în fața Adunării Federale și la fel de multă lume a așteptat /a sperat că liderul de la Kremlin va reveni la sentimente mai bune și va pune punct războiului din Ucraina. Optimiștii, din tabăra cărora fac și eu parte, au fost însă întorși cu picioarele pe pământ – Moscova nu crede lacrimilor și acest deziderat nu mai este doar o figură de stil, dar o certitudine.
Argumentul forte în favoarea acestei „diagnoze” constă în cele peste 40 de minute din discursul lui Putin care au fost dedicate „operațiunii militare speciale”, minute în care nu s-au exprimat regrete și nu s-a presărat cenușă pe creștet. Dimpotrivă, s-a accentuat vitejia și eroismul ostașilor (!), dorința nestrămutată a comandanților de a aduce pacea pe pământurile recent acaparate (!!) și, în mod special, spiritul de sacrificiu al celor mobilizați (!!!), iar discursul înflăcărat al liderului de la Kremlin a fost întrerupt de nenumărate ori de aplauze, care aproape că treceau în ovații – exact ca pe timpurile comuniste de rea pomină.
Altfel nici nu putea fi, or Putin a spus ceea ce voiau să audă mojicii din guberniile rusești și toți acei care au cap doar pentru a purta pălărie și urechi pentru a pune macaroane pe ele (nu și multe persoane aflate în sală – vă spun mai jos de ce) și acest lucru nu poate să nu dea fiori. Coroborate cu declarațiile nenumărate ale președintelui ucrainean, Volodimir Zelenschi, precum că țara lui nu va ceda agresorului niciun centimetru din teritoriul său, aceasta ar însemna că sfârșitul războiului este mai departe decât ne-am imagina noi în cele mai sumbre previziuni. Ce-i drept, trebuie să-i dăm cezarului ceea ce este a cezarului, or Putin știe cum să îmbârlige discursul său încât să-i încânte pe acei care chiar cred cu adevărat că Rusia este cea mai puternică țară de pe pământ, iar liderul ei este un adevărat Moise, fie și cu semnul minus. Fără îndoială, numărul celor care cred în misiunea nobilă a Moscovei și în faptul că toată lumea, în frunte cu SUA, nu are nimic de făcut decât să îngenuncheze Rusia nu va fi mai mic după această intervenție înflăcărată a lui Putin (am văzut în sală oameni care erau gata să izbucnească în plâns, iar ceea ce se întâmpla cu acei din afara sălii, care luaseră vreo trei-cinci sute de pahare de vodcă, ne putem doar imagina).
Nu știu ce credeți Dumneavoastră, dar Putin a avut două sclipiri în discursul său care, cu siguranță, i-au adus o torbă cu bile albe și l-au făcut să nu mai aibă griji cu privire la rezultatele alegerilor prezidențiale din anul viitor. Prima – dictatorul a spus, cu subiect și predicat, că chiar este foarte bine că mai mulți oligarhi ruși și-au pierdut averile și conturile bancare de peste hotare – chipurile, așa le trebuie dacă nu au fost patrioți și au preferat să se încovoaie în fața dușmanului. Privet (pentru buzoieni – SALUT) lui Soloviov și altor propagandiști și oligarhi, mulți dintre care se aflau în sală și care turbau de ciudă că au fost chidăniți (pentru buzoieni – pedepsiți /aruncați peste brâu) de lumea civilizată, iar acum și de ai lor. Și a doua – prostimea (fiindcă cei deștepți înțeleg că nu tot ce zboară se mănâncă și nu poate face Putin acum ceea ce n-a făcut în peste 20 de ani de aflare la guvernare) a aflat că în viitorul apropiat statul le va rezolva toate problemele, începând cu gazificarea / electrificarea și terminând cu lichidarea barăcilor și closetelor din curte. În această ordine de idei, vai de fundul guvernatorilor din regiuni, știind cât este de nebun Putin când vine vorba de rezolvarea problemelor care nu au… rezolvare. Adică, liderul de la Kremlin a vorbit doar pentru acei care gândesc cu partea dorsală și cu stomacul, fiindcă acei care gândesc cu capul au fost lăsați în umbră și ceață. Bunăoară, spre deosebire de alte dăți, țarul nu a vorbit nimic despre tineri, știință, cultură, sport, dar în aceste ramuri lucrurile chiar stau rău de tot. Probabil, societatea rusă se mai află în stare de șoc, dar după ce se vor mai limpezi apele lumea va înțelege că a fi parte a lumii civilizate este una, iar a fi izolat și marginalizat este altceva. Una este să fii alături și împreună cu Franța sau Italia și alta este să fii prieten doar cu Belarus și Venezuela.
Și încă ceva. Au fost auzite voci precum că Putin o să spună, în discursul său, măcar câteva cuvinte și despre RM, cum o făcea de obicei. Unii mai înfierbântați prognozau că la această adunare Rusia va recunoaște independența Transnistriei. De data aceasta am scăpat și vreau să cred că, în războiul cu Ucraina, rușii se vor epuiza într-atâta încât să nu le mai ardă și de noi.
În fine, dacă e să fiu răutăcios, aș face următoarea concluzie: trebuia să vină războiul ca Rusia să înțeleagă cât de bogată și puternică este. Or, pentru a materializa ceea ce s-a promis în discursul lui Putin, pe plan intern, este un lucru de o „nimica toată” – Moscova să pună capăt războiului și să-și vadă de treabă…
Text publicat în „Observatorul de Nord”
