Guvernul României, prin Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA), a publicat un raport care arată starea administrațiilor locale și dezvoltarea teritorială a țării, iar concluzia este alarmantă: suntem printre cele mai sărace județe din țară.
Documentul arată că decalajele dintre regiuni și dintre mediul rural și cel urban persistă, iar zonele defavorizate rămân prinse într-un cerc al vulnerabilității. România are în prezent 2.862 de comune, „cea mai numeroasă formă de organizare administrativă”, care „acoperă majoritatea teritoriului țării” și joacă un rol esențial în furnizarea serviciilor publice din mediul rural, potrivit documentului. De asemenea, țara are 216 orașe și 103 municipii, inclusiv Bucureștiul. Municipiile reședință de județ sunt descrise drept „noduri administrative majore”, care concentrează cele mai importante servicii publice și economice. Cu toate acestea, dezvoltarea este inegală, iar diferențele sunt uriașe. „Se observă că zonele metropolitane consolidate (ex.: București-Ilfov, Cluj, Timișoara și câteva alte excepții) sunt singurele care depășesc media UE, în timp ce majoritatea zonelor din țară se află în categoriile inferioare, unele sub pragul de 50%”, se arată în documentul guvernamental.
Sărăcie extremă în Râmnicelu
Menționăm că indicele de sărăcie generală, calculat la nivelul fiecărei comune, oraș sau municipiu, reflectă proporția locuitorilor care trăiesc în condiții de sărăcie multidimensională. Nu este vorba doar despre lipsa banilor, ci despre un cumul de dezavantaje: venituri insuficiente, condiții de trai precare și lipsa oportunităților economice. Datele folosite pentru construirea acestui indicator provin din mai multe surse oficiale: Ministerul Muncii, Institutul Național de Statistică (INS), Ministerul de Finanțe și Ministerul Dezvoltării.
Potrivit raportului „distribuția spațială a sărăciei confirmă persistența unor decalaje structurale majore între regiuni, dar mai ales între mediul rural și urban”.
Cele mai afectate zone sunt Moldova, sudul Munteniei, Oltenia și centrul Transilvaniei, unde lipsa infrastructurii, mobilitatea redusă și nivelul scăzut de educație contribuie la adâncirea vulnerabilității sociale.
În comuna Voinești din județul Vaslui, indicele sărăciei ajunge la 92%, iar în Gârceni – la 88%. În Lungani, județul Iași, indicele este tot de 92%, în timp ce în Râmnicelu, județul Buzău, nivelul sărăciei urcă la 94%. Cea mai gravă situație este înregistrată în Catane, județul Dolj, unde indicele sărăciei este de 100%.
În Buzău nu există nicio localitate care să aibă un indice al sărăciei sub 40%, harta județului fiind colorată în roșu. Localitățile buzoiene cu cel mai mare indice al sărăciei sunt: Bisoca (81%), Brăești (84%), Viperești (83%),Mihăilești (84%) și Râmnicelu (94%). La polul opus, Chiliile, Săpoca și municipiul Buzău au un indice al sărăciei sub 50%, potrivit sursei citate.
La polul opus, localitățile urbanizate și zonele metropolitane au un indice apropiat de zero. Un exemplu este comuna Jucu din județul Cluj.
Pe harta sărăciei, publicată în document, doar câteva localități sunt colorate în verde (indicele sărăciei sub 40%), într-o mare de nuanțe de roșu.
Râmnicelu, campion și la ajutoare sociale
Un alt indicator analizat în raport este numărul de beneficiari ai Venitului Minim de Incluziune (VMI) – principalul program național de asistență socială destinat persoanelor și familiilor aflate în dificultate financiară. Scopul programului este, conform descrierii oficiale, „de a susține persoanele și familiile aflate în situații de vulnerabilitate materială, ajutându-le să depășească obstacolele financiare și să se reintegreze activ în societate.”
Analiza teritorială a datelor din 2024 arată că „se observă concentrații ridicate de beneficiari în județele din sudul țării (Teleorman, Dolj), în nordul Moldovei și în Transilvania – zone care corespund și cu cele cu indicatori demografici slabi și grad ridicat de sărăcie.”
Acolo unde sărăcia este mai mare, numărul oamenilor care ajung să depindă de sprijinul statului pentru a supraviețui de la o lună la alta este și el mare. De exemplu, în Buzău cei mai mulți beneficiari sunt în Râmnicelu, unde numărul a ajuns la 2.466, potrivit raportului. De asemenea, localitatea Viperești, municipiul Buzău și Râmnicu Sărat înregistrează un număr de 794, 944 și 1.253 de beneficiari.
Numărul beneficiarilor VMI este un indicator-cheie pentru măsurarea dimensiunii reale a vulnerabilității sociale la nivel local, planificarea serviciilor sociale, a politicilor de ocupare și a sprijinului educațional pentru copii din medii defavorizate, dar și pentru targetarea geografică a fondurilor europene și naționale dedicate combaterii excluziunii și susținerii incluziunii active.
În raport se face o precizare cheie și anume că existența unor localități fără niciun beneficiar VMI nu trebuie interpretată automat ca un semn că lucrurile merg bine acolo. „Existența unor UAT-uri fără beneficiari VMI nu trebuie interpretată automat ca semn al bunăstării generale – în unele cazuri, aceasta poate indica lipsa informării, accesului sau capacității administrative locale de a sprijini accesarea drepturilor sociale”.
Mulți buzoieni fără canalizare
Infrastructura de bază este una dintre cele mai grave probleme identificate în raport. Datele privind conectarea la rețelele publice de canalizare în anul 2025 arată că numeroase localități din Moldova, Oltenia și sudul Munteniei au niveluri extrem de reduse de conectare.
Datele privind conectarea la rețelele publice de canalizare în anul 2025 arată că numeroase localități din Moldova, Oltenia și sudul Munteniei au niveluri extrem de reduse de conectare.
„Numeroase UAT, în special din Moldova, sudul Munteniei și Oltenia, se află în categoriile inferioare (sub 40%), semnalând o lipsă persistentă a infrastructurii de canalizare, cu implicații directe asupra sănătății publice și protecției mediului”, se arată în raport.
La nivelul județului Buzău cel mai mare grad de conectare la canalizare este înregistrat în municipiul Buzău, unde 98% din populație beneficiază de conectarea la rețelele publice de canalizare. Celelalte localități buzoiene care mai sunt conectare la canalizare, chiar dacă într-un procent mai mic, sunt: Gura Teghii (11%), Nehoiu (38%), Chiojdu (19%), Pătârlagele (28%), Berca (28%), Unguriu (35%), Valea Râmnicului (14%), Râmnicu Sărat (88%), Mărăcineni (64%), Ghergheasa (42%), Floruica (48%), Glodeanu Siliștea (26%), Pogoanele (40%), Rușețu (37%), Gălbinași (35%), Robeasca (25%).
În multe comunități rurale, oamenii trăiesc fără sisteme moderne de canalizare, iar accesul la apă curentă rămâne limitat. Raportul arată că, deși conectarea la rețeaua de apă potabilă este mai ridicată la nivel național, există în continuare zone unde populația depinde de fântâni sau sisteme individuale de aprovizionare.
Concluziile raportului
Concluziile raportului arată că există probleme grave în administrația locală și în politicile de dezvoltare.
„Analiza teritorială a indicatorilor de dezvoltare locală pentru perioada 2016–2025 evidențiază un peisaj inegal în ceea ce privește investițiile publice, infrastructura de bază, capacitatea administrativă și dinamica economică a unităților administrativ-teritoriale (UAT) și a consiliilor județene (CJ). Prin corelarea veniturilor și cheltuielilor, a conectării la utilități și a gradului de mobilizare a fondurilor externe, se conturează tendințe sistemice și disfuncționalități persistente”, susțin autorii raportului.
Raportul scoate în evidență o realitate dură: „nevoia urgentă de intervenție diferențiată și sprijin administrativ adaptat capacității reale a fiecărei zone.”
Autorii documentului avertizează că politicile publice și distribuirea fondurilor trebuie regândite astfel încât investițiile să fie direcționate către zonele cele mai vulnerabile ale României.
„Administrația publică din România rămâne fragmentată și supradimensionată în raport cu rezultatele obținute, iar lipsa unei corelări clare între resursele alocate, performanță și impact conduce la ineficiență și risipă. Fondurile publice sunt distribuite inechitabil, fără criterii clare, accentuând decalajele teritoriale. Sectorul companiilor de stat este marcat de dezechilibre, numeroase entități fiind menținute prin subvenții fără legătură cu performanța. În plus, criza de guvernanță a datelor face foarte dificilă evaluarea corectă și planificarea eficientă”, se mai precizează în raport.
