Izvorul Tămăduirii, sărbătoare a vindecării și a harului închinată Maicii Domnului

În fiecare an, în prima vineri după Duminica Paștelui, creștinii ortodocși sărbătoresc „Izvorul Tămăduirii”, o  sărbătoare cu profunde semnificații spirituale și tradiții străvechi, închinată Maicii Domnului. Această vineri specială, spre deosebire de Vinerea Patimilor – asociată cu suferința și moartea Mântuitorului – , este o zi a vieții, în care este celebrată Maica Domnului.

Iconografia praznicului o înfățișează pe Maica Domnului cu brațele înălțate în rugăciune, alături de Pruncul Hristos, într-o cristelniță din care izvorăște apa binecuvântată, simbol al vindecării trupești și sufletești.

Potrivit cercetătoarei Antoaneta Olteanu, citată de Muzeul Național al Țăranului Român, Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare în care toate apele se sfințesc, asemenea momentului Bobotezei. Este vremea când pot fi săpate fântâni pentru cei vii și pentru cei adormiți, fiind considerată o zi ce alimentează izvorul ploilor și roadele pământului.

„Cea de-a doua vineri bazată pe magia imitativă, în care era stimulată puterea magică a apei se numește Izvorul Tămăduirii. Spre deosebire de Vinerea Paștelui, marcată negativ de conjunctura morții Mântuitorului (Vinerea Patimilor), această vineri nu este o sursă de moarte (valorizată pozitiv prin moartea, pieirea, secarea bolilor), ci una de viață, prin care sacralitatea pozitivă țâșnește în lume. Acum izvorăște, este accesibilă apa tămăduitoare; de fapt, ca și la Bobotează, toate apele sunt sfințite. Apa este o sursă de viață și pentru că acum pot fi săpate fântânile, surse potabile pentru vii și pentru morți. Nu în ultimul rând, sărbătoarea este respectată și pentru că alimentează izvorul ploilor, dar și roadele, <izvoarele> de orice fel, ale plantelor și animalelor”, se arată pe pagina Muzeului Național al Țăranului Român, care citează din lucrarea cercetătorului Antoaneta Olteanu, „Calendarele poporului român” (Paideia, 2000).

În această zi, în unele zone, preoții ies în câmp și oficiază slujbe pentru ploaie și pentru protejarea comunității de boli, iar credincioșii pregătesc pască și ouă roșii, pe care le duc a doua zi, în Sâmbăta Tomei, la cimitire, pentru pomenirea celor dragi.

Originea sărbătorii este legată de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului, când viitorul împărat Leon cel Mare a redat vederea unui orb, folosind apa unui izvor binecuvântat de Maica Domnului. Ulterior, în anul 475, Leon a construit în acel loc o biserică ce dăinuie și astăzi în Istanbul, Biserica Izvorul Tămăduirii, loc de pelerinaj și izvor de speranță.

Izvorul Tămăduirii face parte din cele șapte sărbători mai mici închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, alături de patru mari praznice împărătești, reflectând cinstirea profundă de care Maica Domnului se bucură în Ortodoxie.