Să recapitulăm puțin. Ne aflăm în plină campanie de vaccinare și în plină campanie de lobby pentru redeschiderea școlilor. Este clar că adepții curentelor antivaccinist și sceptic – în ultima categorie incluzându-i și pe cei din categoria ,,mă vaccinez, dar mai aștept să văd ce reacții adverse apar” – sunt nepermis de mulți. Nepermis de mulți din zona celor care țipă că vor redeschiderea școlilor, în mod special cadre didactice, despre care cele mai optimiste sondaje spun că taberele pro și contra ar fi undeva la fifty-fifty.
În schimb, ce fac ai noștri diriguitori pentru a îmbunătăți situația? Dau asigurări că în România nu se vor îngrădi libertățile celor care nu se vaccinează. Pe bune? V-ați trimite copilul la școală cu inima deschisă aflând că nu știu ce cadru didactic al lui este fan Șoșoacă sau Teodosie?
Pe de altă parte, comunicarea oficială a campaniei de vaccinare este cumplit de prost inspirată, anostă, în limbaj de lemn, cu personaje – de altfel, specialiști de necontestat în domeniile lor – apărute pe firmamentul vieții publice în vremuri de pandemie, care numai încredere nu inspiră. Cum să îl faci pe medicul-colonel Gheorghiță comunicator pentru un plutonier pensionar, învățat să primească ordine de la superiori burtoși și la fel de ,,purii” precum el, și nicidecum de la un ,,ofițeraș“ cu caș la gură? Cum să îl faci pe un antieuropean să asculte sfaturile medicului Beatrice Mahler, când el se înverzește numai la auzul unui nume cu inflexiuni anglo-saxone sau germanice, gen… Iohannis? Ia încercați cu un actor de la Teatrul maghiar din Târgu Mureș care să se adreseze secuimii, cu un cetățean gen Smiley pentru puberii retarzi, cu un rocker bătrân pentru segmentul de vârstă apropiat ,,decrețeilor”, cu capi ai bisericilor și cultelor recunoscute de statul român pentru credincioșii respectivi!
Și, în plus, propaganda oficială ar trebui să fie mai reținută în a organiza execuții publice, direct sau prin interpuși, ale unor oameni care vor să facă bine celorlalți ceva mai altfel decât cere ,,procedura”. Așa cum s-a întâmplat cu directorul de spital care ar fi preferat să vaccineze un om de pe stradă pentru a nu prăpădi o doză-două de vaccin. Sau cu medicul de familie care a anunțat că va refuza pacienții de pe lista sa care vin la cabinet nevaccinați când se va fi încheiat campania.
Și, ca să închei rotund, trebuie să remarc faptul că ale noastre autorități dau dovadă de un cras cinism atunci când anunță că nu vor fi restricții suplimentare pentru cei care refuză vaccinarea. Adică le vor permite profesorilor să intre în clase și să ne supună copiii riscului de infectare, dar sunt conștiente că nu vor avea altceva de făcut decât să ridice din umeri atunci când, de exemplu, aceiași profesori, osteniți după un an de tras mâța de coadă, vor vrea să se relaxeze în diverse destinații exotice, dar nu li se va permite accesul în avion, în resorturi, în restaurante sau în cine știe ce alte locuri de prin țări unde adeverința de vaccinare va fi mai tare decât orice passe-partout.
