Înălțarea Domnului, una dintre cele mai semnificative sărbători creștine, este celebrată anul acesta pe 29 mai, la 40 de zile după Paști, în joia celei de-a șasea săptămâni pascale. În tradiția populară, praznicul este cunoscut și sub numele de Ispas, o zi încărcată de simboluri, obiceiuri străvechi și profundă credință.
Potrivit Sfintei Scripturi, în cele 40 de zile de după Înviere, Hristos S-a arătat în mai multe rânduri Apostolilor, întărindu-le credința în biruința Sa asupra morții. În ziua Înălțării, Mântuitorul i-a binecuvântat pentru ultima oară, promițându-le trimiterea Duhului Sfânt, apoi S-a înălțat la cer, învăluit într-un nor. Doi îngeri le-au spus ucenicilor: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus, care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer”.
Tradiții și obiceiuri de Ispas
În lumea satului românesc, Ispasul este o zi cu puternic caracter ritualic. Oamenii împodobesc casele și mormintele cu crengi de paltin, iar la ferestre pun frunze de leuștean, considerate aducătoare de protecție și noroc. Se dau de pomană lapte dulce, pască și ouă roșii, iar din această zi, ouăle roșii nu se mai consumă, semn că perioada pascală se încheie.
În unele zone, credincioșii duc la biserică frunze de nuc, pe care le poartă apoi la brâu, în amintirea Înălțării, când se spune că și Hristos ar fi purtat astfel de frunze. Se pune în casă floare de soc, simbol al purificării și reînnoirii.
Un obicei special al nopții dinaintea Ispasului este culesul florilor de alun, care, potrivit tradiției, înfloresc și se scutură într-o singură noapte. Aceste flori sunt folosite în leacuri de dragoste și remedii naturiste.
În credința populară, nu se lucrează de Ispas – există superstiția că „cine lucrează de Ispas căpiază.” În unele regiuni, se marchează și Moșii de Ispas, prin împărțirea de ofrande: azimă caldă, ceapă verde și rachiu, pentru sufletele celor trecuți în neființă.
Potrivit tradiției, este ultima zi în care oamenii se mai salută cu „Hristos a înviat!”, cum notează și Irina Nicolau în Ghidul sărbătorilor românești (Humanitas, 1998).
Ziua Eroilor, omagiu național de Înălțare
Tot în ziua Înălțării, România cinstește Ziua Eroilor, un prilej solemn de a aduce omagiu celor care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. Această asociere între sărbătoarea religioasă și comemorarea națională nu este întâmplătoare: Înălțarea Domnului simbolizează victoria vieții asupra morții, iar eroilor li se recunoaște, prin sacrificiul lor, o formă de înălțare spirituală și eternă în memoria colectivă.
În toate regiunile țării, la monumentele închinate eroilor, au loc slujbe religioase, ceremonii militare, depuneri de coroane și momente de reculegere. În biserici, preoții pomenesc toți ostașii și luptătorii căzuți pentru patrie.
Ziua Eroilor este declarată prin lege sărbătoare națională și reprezintă o zi în care românii reflectează asupra valorilor pentru care s-au jertfit acești oameni: credința, libertatea, demnitatea și unitatea națională.
Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor unesc cerul cu pământul, trecutul cu prezentul și sufletele noastre cu memoria colectivă a unui neam care nu își uită rădăcinile.
