• Steaua București – Gloria Buzău, de la 12.00, live pe canalul de Youtube Steaua TV
Gloria pune punct, astăzi, seriei meciurilor de verificare programate în această iarnă. Ultimul adversar pentru echipa buzoiană este Steaua București, lidera seriei a 4-a din Liga a 3-a, iar partida va avea loc în Complexul Ghencea, de la ora 12.00. Meciul cu formația Armatei are o însemnătate aparte pentru antrenorul Gloriei, unul dintre jucătorii care au scris istorie pentru ,,militari” în perioada de la sfârșitul anilor ‘80 și începutul anilor ‘90. Ilie Stan a evoluat pentru Steaua între 1987 și 1995, reușind să înscrie 57 de goluri în 176 de apariții în tricoul roș-albastru. Înaintea jocului de astăzi, Ilie a fost provocat la o discuție de Steaua TV, în care și-a amintit, printre altele, de momentul sosirii la Steaua, despre antrenorii cu care a lucrat, despre finala Cupei Campionilor Europeni pierdută, la Barcelona, în 1989, în fața marelui Milan și a explicat de ce nu are decât trei jocuri în echipa națională.
Despre momentul sosirii la Steaua
,,În momentul când eram golgeter în Divizia B, seria I, prima ofertă a fost de la Dinamo. Am spus că nu pot să merg la Dinamo, pentru că eu țin foarte mult cu Steaua și că mi-aș dori să ajung la Steaua. După aceea, Anghel Iordănescu l-a trimis pe Florin Marin să discute cu mine, am fost foarte bucuros, i-am spus că îmi doresc să joc la Steaua București și, pe 4 ianuarie 1988, am avut niște emoții incredibile. După ce am semnat, am fost în cabină, am fost prezentat, am văzut acel vestiar imens, cu fotbaliști extraordinari, pe care până atunci apucasem să-i văd doar la televizor. În momentul acela mi-am zis că trebuie să fac tot posibilul ca să rămân aici, la Steaua, pentru că era foarte important să rămâi în lotul Stelei pe atunci, la Steaua era ca la echipa națională, dacă confirmai, rămâneai, dacă nu, la revedere, veneau alții. Și am reușit să rămân 8 ani. Toți m-au primit foarte bine, dar parcă mai apropiat am fost de Iovan și de Bumbescu. Erau volubili, discutau cu tine, ieșeai cu ei oriunde, te băgau în seamă, dar pentru mine un idol a fost Tudorel Stoica”.
Despre finala cu AC Milan din 1989
,,Am jucat atunci contra unei echipe fantastice, AC Milan, și ne aducem aminte de un antrenor ca Arrigo Sacchi, de jucători ca Gullit, Van Basten, Baresi, Rijkaard, mi-a aduc aminte că după aceea două-trei săptămâni adormeam și auzeam numai vacarmul acela, galeria aceea incredibilă”.
Despre antrenorii cu care a lucrat
„Cel mai mult am învățat de la nea Puiu (n.r., Anghel Iordănescu) pentru că, în momentul în care m-am dus, am învățat foarte multe din punct de vedere al jocului în sine pentru că îmi cerea lucruri exact pentru postul pe care jucam, de închizător. După aceea a fost nea Imi (n.r., Emerich Ienei), care era un tip mai blând, nu se implica așa, în grup, pentru că el era obișnuit cu jucătorii pe care îi avea în grup când a câștigat Cupa Campionilor Europeni, jucători de valoare, care nici nu aveau nevoie de antrenor, nu mai trebuia decât să întreții atmosfera la echipă și să știi să-i pui pe fiecare în poziția cea mai bună. Iar cu nea Țiți (n.r., Dumitru Dumitriu) …până să vină la Steaua, a fost și el pe la multe echipe unde a învățat foarte mult. Dar pentru mine Pițurcă a ramas, așa… prin disciplina care era impusă în cadrul lotului, prin metodele de antrenament, prin discuțiile individuale pe care le avea cu jucătorii și prin modul în care îi motiva”.
Despre derbyurile cu Dinamo
,,Momentul când jucam cu Dinamo era exact ca și cum am fi jucat, acum, în grupele Champions League. Te motivau la maxim și cel mai mult entuziasm, atunci când intrai pe teren, ți-l dădeau suporterii. Exista această rivalitate care te automotiva”.
Despre sezonul în care a terminat pe locul 2 la golgeteri
„Am avut un sezon fantastic, incredibil (n.r., 1992-1993, 20 de goluri marcate, locul 2 în clasamentul final al golgeterilor). Atunci am renunțat, pe undeva, la titlul de golgeter, până în iarnă am jucat închizător, deși dădusem 17 goluri dar, din cauza faptului că cumnatul meu, Viorel Ion, s-a accidentat, am avut o discuție cu nea Puiu și mi-a zis – Iliuță, trebuie să joci acolo, în banda dreaptă, că nu am cu cine să joc. Am acceptat acest lucru cu riscul de a pierde titlul de golgeter numai de a câștiga campionatul cu Steaua. Dar nici acum nu îmi pare rău, că până la urmă am câștigat un campionat, iar asta pentru mine a fost fantastic”.
Despre concurența la echipa națională
„M-am considerat un jucător responsabil, care și-a dorit foarte mult să-și respecte colegii, suporterii și nu în ultimul rând a fost dorința fantastică pe care am avut-o, să joc la echipa națională. Eram golgeterul României și făceam parte doar din lotul echipei naționale, din lotul lărgit. Mi-era foarte greu să joc pentru că aveam un Lupescu care juca la Leverkusen, un Gică Popescu care juca la Eindhoven, un Sabău care juca la Feyenoord, deci era foarte-foarte greu să prinzi lotul, nu mai spun de primul 11”.
Despre cum i-a schimbat Steaua viața
„Steaua înseamnă tot pentru mine. O viață și o pregătire fantastice, pentru că atunci eram mult mai educați, aveam o altă mentalitate, tot timpul vroiam mai mult și m-a ajutat foarte mult acea perioadă, pentru că aveam acei fotbaliști imenși de la care este incredibil cât am învățat, la fel, de la antrenorii pe care i-am avut, de la conducătorii pe care i-am avut, tot ceea ce înseamnă în sportul de azi disciplină, muncă și seriozitate.”
Primul pas greșit în amicale
CS Afumați – Gloria Buzău 3-2 (2-0)
Lidera seriei a 3-a a Ligii a 3-a, CS Afumați, a administrat, ieri, Gloriei, prima înfrângere în meciurile amicale ale iernii. Disputat la Cernica, testul împotriva grupării ilfovene, mare favorită la promovarea în eșalonul secund, a reprezentat cea de-a șasea partidă din această pauză competițională, precedentele cinci însemnând tot atâtea victorii pentru fotbaliștii din Crâng. Echipa din Afumați s-a impus cu scorul de 3-2 (2-0), cele două goluri ale buzoienilor fiind înscrise în repriza a doua de Adrian Chică-Roșă, în minutele 48 și 65.
