Astăzi, când se împlinesc patruzeci de zile după Înviere, în joia din săptămâna a șasea după Paști, creștinii sărbătoresc Înălțarea Domnului sau, popular, Ispasul.
La Ispas, codrul e încărcat de frunză și iarba de pe fânețe e acum hăt mare, de aceea, după tradiție, flăcăii și fetele mari de prin unele părți ale Moldovei și Munteniei se duc în noaptea spre Înălțarea Domnului prin alunișuri, ca să culeagă flori de alun, care înfloresc și se scutură în această noapte și care, după credința și spusa lor, sunt bune de leac și de dragoste. Aceste obiceiuri sunt surprinse de Muzeul Țăranului Român care citează din lucrarea „Sărbătorile la români. Studiu etnografic”, vol.II (Editura Fundației Culturale Române, 1994), semnată de Simion Florea Marian . Tot aici se mai arată că în ziua de Ispas, românii din Transilvania și din Banat îndatinează de a împăna și a înfrumuseța mormintele, bisericile și casele cu diferite verdețuri și flori, cu deosebire însă pun prin case crengi și frunze de paltin, care, dacă se păstrează peste an, sunt bune de aprins și de afumat cu dânsele împotriva trăsnetului.
Din ziua de Paști și până în ziua de Ispas, partea cea mai mare a românilor, când se întâlnesc unul cu altul, se salută numai cu cuvintele: „Hristos a înviat!” și „Adevărat a înviat!”
În ziua de Ispas salutul este: „Hristos s-a înălțat!” și „Adevărat că s-a înălțat!” , iar după Ispas încep iarăși a se saluta și a-și da binețe după cum li-i datina în decursul anului.
Sărbătoarea amintește de faptul că Hristos S-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor sub privirile Apostolilor. Este notat în „Faptele Apostolilor” că în cele 40 de zile de după Învierea Mântuitorului, Iisus continua să propovăduiască Evanghelia, alături de cei 11 Apostoli, lângă Muntele Măslinilor, în nord-estul Betaniei. În acel moment, Iisus le-a oferit puterea Sfântului Duh celor 11 Apostoli, astfel încât să poată transmite mai departe mesajul lui tuturor oamenilor.
