FOTO / Vladimir Pantiș, puștiul minune care joacă pe aceeași scenă cu mama lui

În aula Teatrului „George Ciprian”, cu două zile înainte de premiera spectacolului „Amintiri din copilărie” regizat de Ionuț Ghinea, un băiat cu ochi curioși și un zâmbet ștrengăresc își serbează ziua de naștere.

Împlinește 8 ani și, spre deosebire de alți copii de vârsta lui, fiind distribuit în rolul lui Nică a lui Ștefan a Petrei,  împarte tortul cu colegii de scenă: Sorin Francu (Ion Creangă, naratorul/adultul care își amintește copilăria), Anda Pantiș, (Smaranda Creangă, mama lui Nică), Ionuț Octavian Ghinea (Ștefan a Petrei, tatăl lui Nică), Ana Maria Adam (Mătușa Marioara), Dragoș Dumitru (Moș Vasile) și Dan Răspopa (Negustorul de la iarmaroc). Copilul sărbătorit este nimeni altul decât Vladimir Pantiș, care împlinește 8 ani și este cel mai tânăr actor din distribuția spectacolului „Amintiri din copilărie”. Rolul lui? Nimeni altul decât Nică, copilul de legendă al lui Ion Creangă căruia îi place să fie erou de poveste. Lângă el, în rolul Smarandei, mama sa, actrița Anda Pantiș, care joacă în acest spectacol cu emoții duble. Vladimir i-a demonstrat că  poate fi „motorul” colegilor mai mari datorită dorinței lui de a lucra și seriozității cu care s-a implicat și cu care i-a motivat pe toți. Se purta cu seriozitate chiar și în pauzele dintre repetiții când nu se juca pe telefon, ci scotea din ghiozdan câte o carte. Câteodată citea el, câteodată îi citea colegul său de scenă, Dan Răspopa.

Pasiunea lui pentru lectură este și ea de poveste, pentru că Biblioteca Județeană „V. Voiculescu” i-a recunoscut statutul binemeritat: „copilul care citește cel mai mult” și l-a premiat la concursul „Devoratorii de cărți”. Biblioteca Județeană „V. Voiculescu” i-a transmis deja un mesaj de apreciere pe pagina oficială: „Mândri de tine, Vladimir! Vladimir Pantiş este format, deja, ca cititor. El citeşte mult, poate asta i-a fost de folos în dezvoltarea talentului artistic. Când Biblioteca Judeţeană <V. Voiculescu> Buzău a premiat elevii care au obţinut punctaje mari la concursul <Devoratorii de cărţi> şi care, totodată, au împrumutat cele mai multe cărţi de la Biblioteca Judeţeană, Vladimir a fost câştigătorul clasei pregătitoare. L-am observat şi la <Ludoteca din grădină>, când, uneori, făcea abstracţie de toată veselia din jur şi <dispărea> în acţiunea unei cărţi”.

El citește și din biblioteca familiei „Am o bibliotecă mare de tot”, spune cu mândrie. A citit deja volume întregi, de la „Alex Blue” la povești cu troli și uriași.

Dar Vladimir nu e doar un copil al cărților. Înoată, face fotbal, karting, pictură, robotică. „Eu vreau să fiu astronaut!”, mărturisește cu entuziasm. Poate de aceea îi place și robotica de la clubul privat unde merge deja de doi ani. Și totuși, acum, teatrul e centrul universului lui. A intrat în poveste alături de mama sa și și-a găsit locul printre actori mari, care nu l-au tratat ca pe un copil, ci ca pe un partener de scenă. „Îmi place să fiu vedetă, dar și să fiu cu prietenii mei”, spune simplu, cu echilibrul pe care doar copiii îl au.

La 8 ani, Vladimir e deja un personaj. E Nică al lui Creangă pe scenă, dar și Vladimir al bibliotecii, Vladimir al echipei de fotbal, al bazinului de înot, al culorilor de pe șevalet și al viselor de astronaut. E un copil care a învățat că pe scenă, ca și în viață, joaca și responsabilitatea merg mână în mână. Ne-a împărtășit câte ceva din „viața lui Nică” cu care se confundă până la un punct, el nefiind atât de neastâmpărat ca personajul din poveste, dar și din preocupările lui din viața de zi cu zi, fiind completat de mama sa, Anda Pantiș.

Rep.: Vladimir, cum e să urci pe scenă știind că toată lumea se uită la tine?

Vladimir: Aici a fost un pic mai altfel pentru că mă vede toată lumea.

Rep.: Vor veni și colegii tăi la premieră?

Vladimir: Da. Ei au mai venit și știu cu ce mă ocup.

Rep.: Cum ți se pare să fii „erou de poveste”?

Vladimir: Îmi place.

Rep.: Când l-ai descoperit pe Nică și poveștile lui Ion Creangă?

Vladimir: Eu îl știam pe Nică de dinainte, dar am aflat mai multe lucruri la repetițiile spectacolului.

Rep.: Cum ai ajuns să joci acest rol?

Vladimir: La un moment dat am mers cu mami la un spectacol la Ploiești și eram supărat că nu pot să fac poze, pentru că aici, la Buzău, se fac fotografii la spectacolele de copii. Atunci regizorul, Ionuț Ghinea, mi-a spus că data viitoare nu doar o să fac poze cu mami, ci o să fiu chiar pe scenă cu ea.

Rep.: A fost o surpriză plăcută?

Vladimir: Da.

Rep.: Cum au fost repetițiile? Joacă sau lucru serios?

Vladimir: La început a fost mai ușor, doar cu textul. Apoi, când am început mișcările, a fost mai greu. Trebuia să țin minte și textul, și mișcările. Ca să mă ajut, am învățat și replicile celorlalți.

Rep.: Cine te ajută cel mai mult pe scenă?

Vladimir: Regizorul, Ionuț Ghinea, și mami.

Rep.: Vladimir, tu ești un copil cuminte sau faci năzbâtii ca Nică?

Vladimir: Prostii cu stricat lucruri nu fac. Mă mai contrazic cu bunica și ne supărăm, dar apoi ne împăcăm. Mami îmi zice „trăncănitron” când vorbesc prea mult.

Rep.: Ce alte pasiuni mai ai?

Vladimir: Fac fotbal, karting, înot, desen, pictură, robotică la un club și teatru la Palatul Copiilor. Am jucat la Palatul Copiilor și în „Ridichea uriașă” și „Turtița năzdrăvană”. Îmi place și să citesc foarte mult.

Rep.: Ce citești acum?

Vladimir: Acum am început să citesc cărți cu benzi desenate. Am citit o carte mare, „Alex Blue”, aproape singur. Acum îmi citește tati alta, pentru că îmi place cum interpretează personajele.

Anda Pantiș: Vladimir citește de la o vârstă foarte mică. Are abonament la Biblioteca Județeană „V. Voiculescu”, unde e deja „de-al casei”. Chiar a fost premiat pentru cât de mult citește.

Rep.: Doamnă Anda, cum s-a adaptat Vladimir la repetițiile intense?

Anda Pantiș: La început ne-am făcut griji. El avea un program strict de masă și de somn, dar dorința lui de a fi pe scenă a fost mai mare decât oboseala. Am descoperit că putea mai mult decât ne așteptam și, de fapt, el a fost motorul echipei. Ne-a motivat pe toți.

Rep.: Cum trăiți dumneavoastră emoțiile, fiind și mamă, și colegă de scenă?

Anda Pantiș: Întotdeauna am emoții, dar aici au fost duble. La început nu am reușit să mă concentrez pe rolul Smarandei, pentru că eram mereu cu ochii pe el, să văd dacă se simte bine. Abia spre finalul repetițiilor am început să construiesc cu adevărat personajul.

Rep.: Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Vladimir (zâmbind): Eu vreau să fiu astronaut!