FOTO/VIDEO | Ziua Armatei României la „Eminescu”: istorie, inspirație și modele de curaj

Pe 22 octombrie, într-o zi de toamnă blândă, amfiteatrul Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Buzău a fost martorul unei întâlniri încărcate de emoție și mândrie națională. Zeci de elevi, profesori și invitați s-au adunat pentru a sărbători Ziua Armatei României, într-un eveniment care a împletit istoria, patriotismul și inspirația oferită tinerelor generații.

Evenimentul are loc pentru al doilea an consecutiv la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, la inițiativa și în organizarea reprezentantului Cercului Militar Adriana Anghelescu, iar directorul Cătălin Zaman își dorește ca această inițiativă să devină o tradiție în unitatea de învățământ pe care o conduce. Activitatea depășește cu mult limitele manualelor, aducând în fața elevilor modele vii de curaj și patriotism. Anul acesta, în centrul atenției s-au aflat Smaranda Brăescu, Regina Maria și George Enescu, oferind adevărate lecții de devotament și sacrificiu pentru tinerii eminescieni.

Sufletul acestui eveniment a fost reprezentanta Cercului Militar Buzău Adriana Anghelescu, care a reunit la Colegiul „Mihai Eminescu” o suită de invitați, oameni ai uniformei, ai spiritului și ai culturii, pentru un simpozion dedicat Zilei Armatei României. Astfel au luat cuvântul generalul de brigadă Mircea Tănase, colonelul Mihai Goia și diplomatul Ion Niculescu.

O surpriză plăcută au fost prezentările elevilor eminescieni Maria Stemate și Andrei Cueru, din clasele a XII-a. Împreună, au alcătuit o frescă a curajului românesc, de la Smaranda Brăescu la Regina Maria, de la George Enescu la Carol Davila, în care ideea de „serviciu adus țării” capătă forme diferite, dar are aceeași noblețe. Activitatea a fost completată de o expoziție de desene.

De asemenea, o alocuțiune specială a fost susținută de Adriana Anghelescu, care a evocat personalitatea marelui George Enescu și modul în care acesta și-a pus talentul în slujba răniților și a țării în timpul războiului.

Evenimentul a debutat cu intonarea Imnului Național de către corul liceului și a continuat cu două momente muzicale deosebite, oferite de eleva Elena Gherghe (clasa a XII-a E), care a interpretat piesele „România” și „Pentru ea”. Adriana Anghelescu le-a oferit tinerilor eminescieni ocazia ca pe parcursul simpozionului să urmărească și fragmente din documentare și secvențe care le-au arătat activitatea Reginei Maria în timpul războiului, munca dedicată a sanitarilor militari, implicarea lui George Enescu, care și-a pus talentul muzical în slujba alinării răniților și sprijinului refugiaților, dar și imagini cu Smaranda Brăescu, aviatoare de excepție a cărei carieră a condus la recorduri mondiale în parașutism și care a reprezentat România în istoria aviației mondiale.

Eminescienii interesați de o carieră militară au putut vizita expoziția militară din curtea colegiului, unde au primit informații despre oferta educațională a instituțiilor militare.

Despre Smaranda Brăescu, femeia care „a învins cerul”

Generalul de brigadă Mircea Tănase a reconstituit cu pasiune portretul Smarandei Brăescu, „femeia care a îndrăznit să creadă că cerul are și pentru ea o ușă deschisă”. A absolvit Academia de Arte Frumoase din București, dar a ales, în cele din urmă, altă artă: aceea a zborului. În 1928, devine a patra femeie din lume care sare cu parașuta, iar în 1932, la Sacramento, stabilește recordul mondial de 7.233 de metri. Decorată, pentru a fi în vremea comunismului  marginalizată, Smaranda Brăescu rămâne, spune  generalul Mircea Tănase, „un model de dedicare și sacrificiu pentru Armata Română, pentru valorile neamului”.

Regina Maria, „mama răniților”

Într-o dublă evocare, eleva Maria Stemate și col. dr. Mihai Goia au redat chipul Reginei Maria, numită de o istorie recunoscătoare „mama răniților”.

Tânăra a vorbit despre anii grei ai Războiului de Întregire, când principesa devenită regină mergea din spital în spital, alina suferințe și salva vieți. Colonelul Goia a completat portretul cu o observație sobru-luminoasă: „Pe 29 octombrie 2025 se împlinesc 150 de ani de la nașterea Reginei Maria. Nu e doar o aniversare, ci o aducere aminte despre felul în care curajul se poate împleti cu bunătatea”.

Acesta a venit, așa cum o face de obicei la întâlnirile cu tinerii, cu multe cărți. De data aceasta le-a vorbit despre cartea „Maria Regina României. Povestea vieții mele”, de unde a desprins mai multe idei, printre care și rolul ei în consolidarea Marii Românii, eforturile sale diplomatice semnificative după Primul Război Mondial, participarea activă la Conferința de Pace de la Paris pentru susținerea cauzei românești prin dialogul direct cu lideri precum Georges Clemenceau.

Despre diplomație și disciplină

Despre diplomație a continuat ideea col. (r) Ion Niculescu,  care cu experiența sa de 35 de ani în slujba Armatei, a oferit tinerilor o lecție care n-a avut nimic din aerul didactic al unei ore de dirigenție. „Dacă nu știți unde vreți să ajungeți, nu veți ști nici ce pași să faceți”, le-a spus acesta. „De aceea, vă doresc să vă stabiliți obiective  mari și intermediare”. Și apoi, cu o eleganță, le-a explicat simplu, ce înseamnă diplomația pe înțelesul tinerilor de astăzi. „Diplomația e software-ul, iar armata e hardware-ul. Împreună formează diplomația militară”, a spus acesta. Un fel de a spune că și în război, și în pace, logica și forța, mintea și brațul trebuie să lucreze la unison.

George Enescu, muzicianul care a alinat sufletele răniților

Într-un moment de autentică emoție, Adriana Anghelescu, inițiatoarea și organizatoarea evenimentului, a vorbit despre George Enescu: „Ce credeți că făcea Enescu în anii Primului Război Mondial?”, a întrebat ea, retoric. „S-a oferit voluntar să aline suferințele răniților de pe front. Dacă unii și-au slujit patria cu arma, el a făcut-o prin vioară”, a spus Anghelescu, care a citat  pentru elevi din mărturisirile compozitorului: „Nu mi-am servit țara decât cu armele mele: pana, vioara, bagheta. Nu sunt soldat și, în timp de pace, mă gândeam fără plăcere la război. Dar dragostea de țară e mai mare, arde mai tare în noi decât credem. Când a venit primejdia, am simțit că trebuie să fiu aproape de cei care luptă. De aceea am mers la spital, ca să alin suferința celor răniți. Nu mă simt liniștit decât cu vioara sub bărbie și cu răniții în fața mea. Mulțumirea din ochii lor îmi este hrană morală”.

Enescu, cum spunea Adriana Anghelescu, a organizat concerte pentru răniți, a donat fonduri Armatei, a urcat în trenuri militare și întreba, simplu: „Unde este spitalul? Aș vrea să cânt ceva pentru răniți”. O imagine pe care ar trebui s-o învățăm pe de rost: geniul, în halat alb, cu arcușul tremurând peste durerea altora.

Medicina militară, de la Davila la front

Elevul Andrei Cueru a adus în discuție începuturile medicinei militare românești, vorbind despre generalul Carol Davila, fondatorul sistemului sanitar modern. „Încă de la începuturi”, a spus tânărul, „medicina militară a beneficiat de profesionalismul și calitățile de organizator ale generalului Davila. El a pus bazele serviciului român de ambulanțe, ale învățământului medical și ale spitalelor militare”. El a amintit și contribuția doctorului Ion Cantacuzino, „care a salvat mii de vieți prin combaterea holerei în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic”.

Expoziție militară și dialog cu elevii

Simpozionul a fost completat cu o expoziție militară organizată în curtea colegiului, unde elevii interesați de o carieră în domeniu au avut ocazia să discute cu reprezentanți ai instituțiilor de apărare și să afle detalii despre oferta educațională a școlilor militare.

Evenimentul s-a dovedit o veritabilă lecție de istorie vie, în care trecutul glorios al Armatei Române a fost evocat cu respect, iar valorile patriotismului, curajului și devotamentului au fost transmise tinerei generații. Astfel de momente îi ajută pe elevi să înțeleagă mai profund istoria și să o prețuiască prin puterea exemplului oferit de cei care, prin sacrificiul lor, au demonstrat că libertatea se clădește cu jertfă și credință. Astfel de întâlniri ale memoriei și spiritului național ne reamintesc, așa cum spunea George Enescu, că „dragostea de țară e mai mare, arde mai tare în noi decât credem”.

Sărbătorirea Zilei Armatei României rămâne, așadar, un prilej esențial de a ne reaminti de eroii neamului, de a le cinsti memoria și de a inspira generațiile tinere în spiritul respectului față de istorie și identitate națională.