FOTO / Povestea hasdeianului Daniel Covaciu: matematică, teatru, voluntariat… și mult mai mult

Daniel Covaciu, elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „B. P. Hasdeu” din Buzău, profilul Matematică-Informatică intensiv, își împarte timpul între responsabilitățile școlare, voluntariatul în cadrul Interact și repetițiile în trupa de teatru „3.14”, unde scena a devenit pentru el un spațiu al descoperirii de sine.

În proiectele comunitare a învățat să organizeze, să coordoneze și să asculte, iar pe scenă a învățat să simtă, să comunice și să se deschidă. Empatic și ordonat, curios și hotărât, Daniel combină rigoarea matematicii și a informaticii cu emoția teatrului și cu bucuria de a fi util celorlalți, construind pas cu pas propriul său drum, prin fapte și experiențe trăite.

Daniel a ales încă din primii ani de liceu  să își dedice timpul și energia activităților de voluntariat, considerând implicarea socială un pas firesc în formarea sa ca adult. Intrarea sa în lumea voluntariatului a avut loc în clasa a X-a, odată cu aderarea la Interact Buzău, organizație non-profit recunoscută drept unul dintre cele mai active cluburi de voluntariat pentru liceeni din județ și afiliată la Rotary International. Decizia nu a fost una întâmplătoare, fiind determinată atât de dorința de a descoperi noi experiențe, cât și de aspirația de a contribui concret la schimbări pozitive în jurul său. Așa cum subliniază chiar el, „la început a fost doar o curiozitate, dar și dorința de a face o schimbare”, valori care se regăsesc pe deplin în spiritul organizației, exprimat prin motto-ul „Servește mai presus de sine” („Service Above Self”). Implicarea constantă și seriozitatea de care a dat dovadă i-au conturat rapid parcursul în cadrul clubului. De la statutul de simplu membru activ, Daniel Covaciu a ajuns să coordoneze activități și proiecte, iar în prezent face parte din structura de conducere a organizației. Pentru anul de activitate 2025–2026, acesta deține funcția de trezorier în board-ul Interact Buzău, poziție care presupune gestionarea responsabilă a resurselor financiare și implicarea directă în organizarea evenimentelor dedicate comunității.

Experiența acumulată în voluntariat s-a extins și dincolo de activitatea desfășurată în cadrul Interact. Timp de trei ani consecutivi, Daniel a fost supervizor în taberele educaționale de limba engleză „English is Fun…tastic!”, organizate la Tarcău și la Gura Humorului. Rolul său a fost acela de a sprijini activitățile educative și de a contribui la dezvoltarea copiilor participanți, într-un cadru nonformal, axat pe învățare prin joc și interacțiune. Motivația din spatele acestei implicări este explicată chiar de el: „Dorința mea de a face voluntariat a pornit din nevoia de a experimenta și de a privi lumea din perspective diferite”.

Pe parcursul acestor ani, voluntariatul a devenit pentru elevul buzoian o sursă de împlinire personală, dar și un exercițiu de empatie și responsabilitate. Diferența dintre a primi ajutor și a-l oferi este, în viziunea sa, una profundă, iar experiențele trăite l-au ajutat să înțeleagă impactul real al implicării civice. „Dacă, atunci când ești ajutat, simți recunoștință, atunci când alegi să fii voluntar descoperi ceva mai profund: sentimentul că ai lăsat lumea, fie și pentru o clipă, puțin mai bună decât ai găsit-o”, mărturisește Daniel.

Una dintre cele mai definitorii etape ale activității sale a fost momentul în care a reușit să conceapă și să organizeze aproape integral, fără sprijin direct, evenimente și activități de voluntariat. Această experiență i-a oferit nu doar satisfacția reușitei, ci și o lecție importantă despre limitele autoimpuse. „Am realizat că”, spune Daniel, „în momentul în care ne spunem <nu pot>, ne creăm singuri cel mai mare obstacol”, concluzionând că adevărata barieră în calea reușitei nu este lipsa capacității, ci absența voinței: „Nu există <nu pot>, ci doar <nu vreau>”. Activitatea sa confirmă faptul că implicarea timpurie în proiecte dedicate comunității poate contribui decisiv la formarea unei generații active, solidare și conștiente de rolul său în societate.

Trupa de teatru „3.14”, a doua casă

Pentru tot mai mulți adolescenți, teatrul este un spațiu al descoperirii personale, al prieteniilor și al depășirii propriilor limite. Este și cazul lui Daniel, pentru care scena a ajuns să însemne „o a doua casă”, după cum mărturisește chiar el. Este vorba, bineînțeles, de teatrul în cadrul trupei hasdeiene „3.14”.

„Pentru mine, trupa <3.14> reprezintă deja o a doua casă, atât la figurat, cât și la propriu, având în vedere numărul mare de ore pe care le petrecem la repetiții”, spune tânărul, rememorând începuturile parcursului său artistic. Intrarea în trupă nu a fost rezultatul unui plan bine stabilit, ci mai degrabă al unei întâmplări fericite, născute din curiozitate și dintr-o discuție cu cea mai bună prietenă a sa, Ruxi, deja membră a colectivului. Aceasta a luat inițiativa și i-a vorbit coordonatorului trupei, profesorul Dănuț Solcan, care l-a primit cu deschidere, „mai ales în contextul deficitului de băieți din trupă de la acel moment”. Astfel, în luna mai 2025, tânărul a fost integrat în cadrul trupei, dobândind statutul de cel mai recent membru, pe care îl va pierde însă câteva luni mai târziu, în septembrie. Adaptarea a fost rapidă, iar legătura cu ceilalți membri s-a construit firesc, prin repetiții intense și muncă de echipă. „Am reușit să mă conectez foarte repede cu toți membrii trupei, iar repetițiile m-au ajutat să mă descopăr pe mine însumi”, povestește acesta. Fiecare exercițiu, text sau coregrafie i-au alimentat dorința de a rămâne pe scenă, iar implicarea sa a fost răsplătită neașteptat de repede.

Un moment definitoriu a venit la doar trei luni de la alăturarea sa, când a aflat că va face parte din distribuția piesei „Libretto Solitudine”, selectată pentru a participa la festivalul „ID Fest” din Bacău. „A fost un moment care m-a impresionat profund”, recunoaște tânărul, pentru care această experiență a confirmat că se află pe drumul potrivit.

Pasiunea pentru teatru nu este, însă, una recentă. Încă din clasele primare, acesta a participat la cercul de teatru din cadrul Palatului Copiilor, experiență care, deși promițătoare, nu a avut continuitatea dorită. „Acolo lucrurile nu evoluau prea mult, motiv pentru care am renunțat”, explică el. Diferența majoră a fost făcută de trupa „3.14”, unde, spune el, „am reușit să scap de anumite frici și anxietăți sociale” și să dea jos „acea carapace interioară care îmi spunea uneori că <nu pot>”.

Fondată ca o trupă de teatru pentru hasdeieni, „3.14” s-a remarcat de-a lungul timpului prin spectacole experimentale, implicare constantă și participări la festivaluri naționale, devenind un adevărat incubator de creativitate și disciplină artistică. Pentru membrii săi, trupa înseamnă  repetiții și spectacole, dar mai ales un spațiu de formare umană, unde se leagă prietenii și se clădesc încrederea și responsabilitatea.

Daniel nu minimizează nici el impactul teatrului și al „3.14” asupra vieții sale, chiar dacă viitorul său profesional va urma un alt drum. „Sunt conștient că, după terminarea liceului, teatrul va rămâne pentru mine un hobby”, spune el, precizând că intenționează să urmeze o facultate din Politehnică, cel mai probabil în București. Până atunci, însă, scena rămâne locul unde a învățat să se exprime, să simtă și să trăiască „o piesă de teatru din interior”.

Povestea sa, care se intersectează cu cea a „3.14”, este una despre curaj, întâmplare și pasiune, dar și despre rolul esențial pe care trupa îl are în formarea tinerilor, oferindu-le un sentiment autentic de apartenență.

Pasiune pentru știință și planuri pentru o carieră în IT

Daniel Covaciu se remarcă printr-un parcurs educațional construit pe pasiune, curiozitate și dorință de evoluție constantă. Deși urmează un profil orientat spre informatică, domeniu care îl pregătește pentru viitorul tehnologic, interesele lui Daniel sunt mult mai variate. „Fiind elev pe profil mate-info, intensiv informatică, ar fi previzibil să spun că informatica este domeniul care mă pasionează cel mai mult. Totuși, din copilărie, m-au atras în mod special astronomia și istoria”, mărturisește acesta. Fascinația pentru aceste domenii datează încă din primii ani de școală, când orice descoperire nouă devenea o prioritate absolută: „Eram mereu dornic să aflu cât mai multe despre fiecare nouă descoperire astronomică sau moment istoric”.

Privind spre viitor, Daniel are obiective clare și bine definite. El își dorește să urmeze o carieră în securitate cibernetică sau inginerie IT, domenii în care simte că își poate valorifica aptitudinile. „Consider că este esențial ca profesia pe care o alegi să îți placă cu adevărat, pentru că, în lipsa pasiunii, nu poți spune niciodată că ești cu adevărat fericit”, subliniază elevul, evidențiind importanța vocației în alegerea drumului profesional.

În același timp, Daniel vorbește despre generația din care face parte, cu luciditate și maturitate. Deși recunoaște că „generației Z ne place uneori să ne plângem și să comentăm chiar și cele mai mici inconveniente”, el afirmă că procesul de maturizare este unul constant. Școala și activitățile extracurriculare joacă un rol esențial în acest parcurs, ajutându-i pe tineri să descopere „aptitudini noi, pasiuni neașteptate și chiar laturi ale personalității noastre”.

Prin viziunea sa echilibrată și prin determinarea de a-și urma pasiunile, Daniel Covaciu reprezintă un exemplu de elev care îmbină educația academică cu dezvoltarea personală, conturându-și pas cu pas drumul spre viitor.