FOTO / Povestea consultantului financiar care a devenit colecționar de artă

Muzeul Județean aduce din nou în atenția buzoienilor colecționarii de artă și colecțiile lor. Spunem din nou, pentru că, să nu uităm că în urmă cu ceva ani, o mare parte din lucrările de pictură, sculptură, grafică, icoane pe sticlă şi pe lemn, artă populară, ceramică strânse cu pasiune, credinţă şi eforturi materiale destul de mari, în peste 50 de ani, de buzoianul Bucur Chiriac – o colecţie de artă extrem de valoroasă despre care poetul Marin Sorescu, vecinul său de cartier bucureştean, îi spunea că este unică şi că va rămâne o mărturie grăitoare a pasiunii acestuia faţă de frumosul din viaţă și artă, „un gest patriotic care în zilele noastre se întâlneşte foarte rar” -, a ajuns în patrimoniul acestei instituții de cultură buzoiene și poate fi vizitată zilnic. De atunci și până în prezent au mai fost câteva donații de artă către Muzeul Județean, de dimensiuni însă mai mici.

Dar nu despre donații este vorba de această dată. Muzeul Județean schimbă registrul și intensifică dialogul dintre colecționari și comunitatea buzoiană printr-un altfel de proiect. Cum și de ce o face ne explică directorul instituției, Daniel Costache: „Proiectele pe care le implementăm la Muzeu încearcă să atingă planuri diferite. Avem în vedere programul de valorificare expozițională, programul de implicare socială și programul de promovare al valorilor județului. Programul căruia astăzi i-am dat startul vine în întâmpinarea colecționarilor, dar și a artiștilor; el are însă la bază ideea de a promova colecționarii…”.

„… Este importantă mijlocirea acestui dialog necesar; ne dorim  să contribuim, așa cum putem, la dezvoltarea artistică a comunității restrânse sau extinse și dorim să arătăm publicului buzoian și această latură a colecționatului de artă. Încercăm să-i încurajăm pe toți oamenii care au  posibilitatea financiară – nu este totuși un efort financiar extraordinar să colecționeze -, să ia legătură cu artiștii, să-i încurajeze și să le cumpere lucrări și să le constituie în astfel de colecții. Sunt puțini tineri artiști care își continuă activitatea de creație după ce termină un liceu vocațional, pentru că noi ca societate nu le transmitem un mesaj clar că se poate trăi din artă. Acesta este motivul pentru care puțini români se află în marile galerii de artă din lume. Ideea moștenirilor colecționate vine să completeze acest gol de până acum. Dacă un consultant financiar ia decizia de a investi în artă, este un semn că și în România și acest lucru începe să intre pe un drum care trebuie și nu vorbim aici numai de investiție financiară”. Consultantul financiar despre care vorbește directorul instituției muzeale buzoiene este Patrick Popescu, care a venit la Buzău să expună colecția sa, ce reunește lucrări de artă semnate de artiști precum Corneliu Drăgan Târgoviște, Alexandru Poitevin-Scheletti, Rudolf Schweitzer Cumpăna, Mihai Coțovanu, Mișu Teișanu, Micaela Eleutheriade, David Alexandru, Nicolae Blei, Alexis Macedonski, Eugenia Filotti Atanasiu, Vladislav Nagornov, Maria Jarda, Francois Gall, Hrandt Avachian, Ion Carchelan, Ion Popescu Negreni și Petre Bulgăraș. Aceasta este prima  expoziție din cele ce vor avea loc la Muzeul Județean în cadrul proiectului proaspăt lansat, „Moșteniri colecționate”.

„Scopul meu este să îmbin această parte de finanțe cu partea emoțională”

În expoziția deschisă joi, 4 aprilie, la Muzeul Județean, pentru mai bine de o lună de zile, Patrick povestește că se află 19 lucrări din colecția sa personală. „Am 19 opere în colecția expusă astăzi aici. Este aproape toată colecția mea. Este o colecție constituită pas cu pas, în sensul în care inițial am zis e bine să înțeleg și partea asta, deși nu eram neapărat prieten cu ea; se întâmpla în urmă cu  aproape patru ani de zile. Încet- încet, am construit această educație în zona plastică și mi se pare un element foarte bun și vreau să continui. Dintre artiștii contemporani putem aminti pe domnul Mihai Coțovanu, care a și susținut un discurs important aici, Maria Jarda, Corneliu Drăgan Târgoviște, Nicolae Blei, artiști, de altfel, cunoscuți, atât la nivelul României, dar și cu premii importante în afara țării. Recunosc că m-am uitat și la acest element, ca artistul să fie un reper în domeniu, dar trebuie să aibă și anumite atribute ca mie să îmi placă. Am încercat să îmbin mai multe stiluri aici”, a exlicat Patrick Popescu.

El a mai povestit și cum a scăpat de toate acele temeri pe care le are orice colecționar la început, legate de modul de păstrare a operei de artă într-o locuință obișnuită. Așa cum face și în cazul profesiei sale, de consultant financiar, și în artă a început prin a se documenta.  Bineînțeles că pasiunea  pentru constituirea unei colecții cu opere de artă a plecat din momentul în care a decis să-și diversifice investițiile din familie;a reușit să treacă peste ideea că astfel de investiții sunt foarte costisitoare, despre care spune că nu sunt pe cât s-ar crede. „Și percepția mea, anterior acestui moment de început era că sunt foarte scumpe toate tablourile și că necesită condiții speciale de păstrare și, cu siguranță, eu acasă nu o să îndeplinesc aceste condiții. Dar eu sunt un om care nu crede tot ce aude și verifică cu specialiști ceea ce aude. Am mers la două muzee diferite în București. Am întrebat muzeografii: <Într-o casă obișnuită sunt condiții propice păstrării tablourilor?> sau <nu e niciun pericol?> Mi-au spus: <Stați liniștit, totul e bine, dacă ai 22-23 grade constant>. Uitându-mă la prețurile de achiziție, ele pleacă de la 200-300 euro bucata și pot ajunge la 3.000-4.000 euro. În timp poate vor ajunge și mai bine. Cu toate acestea, nu este neapărat primul meu scop să ajung la un preț foarte înalt, ci mai degrabă scopul meu este să îmbin această parte de finanțe cu partea emoțională, artistică, prin care noi,  cu toții, ne încărcăm, supraviețuim”, a mărturisit Patrick Popescu.

E important să cauți, ne sfătuiește consultantul financiar oferind propriul exemplu. „Îi sfătuiesc pe cei ce vor să fie informați să caute permanent pentru <un viitor pe plus>, cum se numește brandul meu construit de la zero și așa cum este și colecția de artă construită. Oamenii  au nevoie de artă, așa cum au nevoie și de planificare. Fără o planificare financiară atentă, vor fi după cum bate vântul cu finanțele personale. Mă întâlnesc cu oameni care au patru-cinci credite și nu știu cum să scape de ele. Cum aș putea să-i explic atunci de artă unui astfel de profil? Nu discutăm de anumite persoane, ci depsre anumite situații. Am numeroase exemple de oameni care <au crescut>. Erau  persoane foarte îndatorate care se gândeau ce fac mâine și acum sunt foarte relaxate; au trei-patru vacanțe pe an; este o mare diferență față de ceea ce se întâmpla cu ei înainte. La acest stadiu se ajunge și după ce lucrezi și cu mentalitatea lui, și cu stilul lui de a face lucrurile până în acel moment și abia  de acolo pornești spre ceea ce îți dorești cu adevărat”, mai spune Patrick.

Cum se traduce în artă puterea exemplului

Unele opere de artă au fost achiziționate de Patrick Popescu la licitații, altele chiar din atelierele autorilor. De aceea, unele dintre picturi sunt mai însuflețite decât altele pentru posesorul lor, cu atât mai mult cu cât ele au stat la baza unor frumoase prietenii pe care le-a legat cu artiștii plastici. Vizitele în atelierul maeștrilor au fost făcute de multe ori împreună cu fiica sa și au asistat la momentul creației, ceea ce a făcut lucrarea să fie mult mai bogată în sentimente și amintiri și a creat adevărate punți între generații. „Am asistat chiar și la partea de creație. Acolo am fost chiar și cu fetița mea. A fost foarte impresionată de partea asta. Poate și de acolo a pornit pasiunea sa pentru pictură. Văd acum cum desenează și pictează zilnic, fără să-i ceară nimeni. Noi nu-i cerem să facă așa ceva, dar ea face automat și  este printre puținele lucruri pe care le face fără să-i ceară nimeni la vârsta asta. Poate să reușească multe lucruri în ceea ce-și propune”, mărturisește Patrick Popescu.

Fiecare tablou are însă și o altă poveste care emoționează colecționarul. De multe ori ele sunt asocieri cu sentimente frumoase, ori întâmplări de neuitat din viața acestuia. „Cum ar fi o viață fără artă și cum ar fi o viață doar cu elemnte raționale fără elemente emoționale, fără elemente artistice? Să ne punem întrebarea aceasta și o să găsim răspunsul repede”, spune Patrick  Popescu, care ne împărtășește o amintire plăcută care îi este inspirată de unul dintre tablourile din colecția sa: „De exemplu, dacă ne referim la acea iarnă dată de Nicolae Blei, îmi amintește de iernile de la bunici. Când eram copil, îmi petreceam iernile la bunici, iar acolo existau acele ierni cu zăpezi, în câmpie, când se închideau școlile. Acum par incredibile, dar la vremea resepctivă chiar se întâmplau. În amintirea acelor momente m-am gândit să iau acea iarnă și pădurea de mesteceni”, povestește colecționarul.

Poveștile din spatele tablourilor care emoționează

Prima achiziție: „Poate a fost aceasta, <Interior cu măsuță> de Mihaela Euteriade, dar nu mai sunt sigur. M-a bucurat foarte mult, era o chesiune nouă față de ceea ce gândeamn până atunci. Pasiunea este relativ recentă, 2020-2021, perioada pandemică când poate și faptul că stăteam în casă a fost un catalizator în a apărea această idee în mintea mea. Așa consider și am ajuns la 19 piese”.

Și o poveste. Reporter: „Ați legat cumva și o prietenie, cum s-a întâmplat și astăzi, când a venit autorul și a vorbit despre pasiunea dumneavoastră, așa cum și dumneavoastră i-ați remarcat și vorbiți depsre pasiunea dumnealor?” Patrick Popescu: „Domnul Coțovanu nu m-a anunțat înainte că va veni. Am fost plăcut surpins că a venit și mă bucur că a luat și cuvântul și a putut să exprime și dânsul ceea ce crează dumnealui. Și ei au nevoie de noi și noi avem nevoie de ei”.