Cultură

FOTO | Povestea Clarei, adolescenta de 14 ani cu o expoziție personală de pictură, care este așteptată de școli de artă din Italia

Talentul nu are vârstă. O dovedește și Clara Posea, o adolescentă de 14 ani din Buzău, care a vernisat, la mijlocul acestei luni, prima expoziție personală de pictură la Galeriile de Artă din municipiu, expoziție care poate fi vizionată până pe 10 septembrie. Este o expoziție care a fost bine primită de persoanele avizate în domeniu, dar și de publicul buzoian iubitor de artă, lucru dove­dit, de altfel, de cererea mare pe care a avut-o pentru lucrările sale, în număr de 40, care sunt puse în vânzare. Lucră­rile ei au atras publicul buzoian și Clara  a reușit, în decurs de o săptămână, să vândă o parte a lucrărilor expuse, pentru unele dintre ele existând chiar mai multe solicitări.

Tablou dăruit ambasadoarei Finlandei

Adolescenta are, pe lângă talent, și o nemăsurată do­rință de a-și ajuta semenii aflați în nevoie, calitate pe care a moștenit-o de la mama sa, Rodica Posea, care activează de mai mulți ani în Club Lions, organizație prin care a  reușit să vină în sprijinul multor persoane aflate în dificultate. Astfel, prin intermediul expoziției, Clara dorește să-i ajute pe trei frați cu tulburare de spectru autist, rămași fără tată. Mai exact, în cadrul expoziției va avea loc licitația unui tablou semnat de Clara Anastasia Posea, iar toate fondurile strânse vor fi folosite pentru ajutorarea unui caz social din Buzău: o mamă singură cu trei copii diagnosticați cu tulburare de spectru autist, ce locuiesc în condiții precare. Toți cei ce doresc să ajute sunt încurajați să doneze în contul Asociației Lions Club Buzău Mousaios, RO94 BTRL RONC RT00 T769 1604. Orice sumă poate fi de folos! Donațiile sunt deschise pe toată perioada expo­ziției. Tabloul licitat se numește „Iubire”, are dimensiuni 70×100 cm și este realizat în tehnică mixtă.

„Eu fac parte din Clubul Lions. De mică am avut predilecția aceasta spre acțiuni caritabile și am zis că dacă organizăm această expoziție, să ajutăm și o familie aflată din dificultate, pe care o știm de mai multă vreme și care a avut în ultimii ani parte de dispariția unor persoane dragi. Cel mai recent s-a stins tatăl copiilor din cauza unei boli necruțătoare. Clara a donat un tablou pe care l-am și li­citat vinerea trecută, prin Clubul Lions. Vor fi și donații. Prin munca ei, Clara își dorește să facă bine și altora, fie că îi ajută financiar, fie că îi ajută moral; e foarte important pentru ea acest lucru”, spune Rodica Posea, mama Clarei. O altă lucrare a Clarei, intitulată „La masă”, a fost dăruită ambasadorului Finlandei în România, Excelența Sa Marjut Akola, cu ocazia vizitei pe care aceasta a făcut-o, tot vinerea trecută, la Buzău, la invitația municipalității, pentru lansa­rea proiectului „Clase de inspirație finlandeză”, un program în premieră în România.

Interesată de școlile de arte din Florența

Familia buzoiană Posea are trei copii: Clara, în vârstă de 14 ani, Sașa, în vârstă de 10 ani, și Ema, mezina, în vârstă de 5 ani. Dintre toți, Clara este cea care moște­nește talentul tatălui ei, care este arhitect. „Inițial, eram foarte curioasă să văd care dintre copii îl moște­nește pe soțul meu. El, în copilărie, era autodidact și desena mașini. Are și acum un portofoliu cu desenele din acea perioadă”, spune mama Cla­rei, Rodica Po­sea. Copila a început pictura de la vârsta de 6 ani, după cum relatează mama ei, sub îndrumarea pictorului Ci­prian Dumitrache.

Rodica Posea poves­tește și depre relația adolescentei cu profesoara sa de desen, Adina Stănescu, de la Colegiul Național Pedagogic: „În toți acești ani, între Clara și Adina s-a legat o prietenie puternică, cu atât mai mult cu cât Clara a fost invitată să lucreze în atelierul Adinei, unde petrec acum foarte multe ore în fața șevaletului, mai ales la sfârșit de săptămână. Am vorbit cu Adina, profesoara de desen, și am întrebat-o ce face și cum face, întrucât Clara e în stare să se mute acolo în atelierul ei. Clara lucrează foarte mult în week-end. În cursul săptămânii, fiind ore la școală, nu reușește mai mult de o oră, dar în week-end petrece șase ore sâmbăta, șase duminica, în atelierul de pictură. Chiar  și în vacanță Adina voia să o ia la țară, ca să picteze împreună în natură”, măr­turisește Rodica Posea.

Și pentru că lucrurile au evoluat și preocuparea pentru artă trebuia încurajată și dezvoltată, părinții Clarei au îndrumat-o către Liceul de Arte „Margareta Steri­an” din Buzău. „La Liceul de Arte am dat-o în clasa a V-a. Am încercat în clasa I, dar nu s-a putut, pentru că era clasa plină și nu mai avea loc, și am dat-o la Liceul Pedagogic. Apoi, am zis să meargă în gimnaziu la Liceul de Arte <Margareta Sterian>, pentru că am văzut că abordează această activitate cu maturitate. De altfel, Clara este matură și responsabilă de mică. Muncește mult, pentru că îi place să fie printre primii în clasă. Ea are rezultate frumoase la școală, media ei fiind peste 9,70”, mai spune mama Clarei.

Clara este ambițioasă și în ceea ce privește cariera profesională, iar acum, după prima expoziție personală, care s-a bucurat de apreciere – printre parte­nerii și susținătorii evenimentului numărându-se Asociația Lions Club Buzău Mousaios și primarul municipiului Buzău, Constantin Toma -, a prins și mai mult curaj în ceea ce privește dezvoltarea ei ca artist plastic. Mama Clarei, Rodica Posea, spune că dacă inițial se gândea să meargă în Capitală, la Liceul de Arte Plastice <Nicolae Tonitza>, acum are și alte opțiuni. „Vărul meu din București’’, spune Rodica Posea, ,,i-a propus să meargă la Liceul <Nicolae Tonitza> și Clara a fost încântată. Acum, zilele a­cestea, după vernisaj, a venit o prietenă la ea care i-a spus că ar vrea să plece să facă liceul în străinătate. Și atât i-a trebuit Clarei, că s-a apucat să dea e-mailuri la școlile din Italia. A pri­mit răspuns pozitiv de la mai multe, dar pe ea o interesează în special cele din Florența, de unde a primit, de asemenea, răspuns pozitiv”. Vestea a fost bine primită în familia Posea, cu atât mai mult cu cât tatăl Clarei, în urmă cu 16 ani, a fost pe punctul de a studia în Italia. „Soțul meu, a trimis lucrări la un concurs în Italia și a primit o bursă, dar a renunțat, pentru că o aveam pe Clara, abia născută. Acum, când a aflat că a trimis e-mail Clara și că a reușit, s-a bucurat și o încurajează în această direcție”, mărtu­risește Rodica Posea.

Tot de la mama Clarei aflăm că aceasta a avut mai multe preocupări pe lângă cea legată de pictură, de la fabricarea săpunului, preocupări culinare, până la fotografie, cu care a și participat la un concurs națio­nal unde s-a clasat pe poziția a II-a. În copilărie era fascinată de Franța și aproape în toate picturile se regăsea Turnul Eiffel. Acum se pare că atenția ei se îndreaptă către Italia, patria artelor.

Expoziție apreciată de artistul plastic Alexandru Anghel

Expoziția „Clara în culori” nu a trecut neobservată nici pentru artistul plastic și curator al multor expoziții, Alexandru An­ghel (absolvent al Universității Naționale de Artă București). El povestește cum, fiind în trecere pe Bulevardul Bălcescu, a remarcat viitoarea expoziție aflată atunci în pregătire.

„Mânat de curiozitate, am privit prin geamuri expoziția ce era în curs de pregătire. Imediat am spus prietenei mele, care mă însoțea, că este sigur vorba de o expoziție de grup și că doresc să trecem după vernisaj să o vedem. Surpriză! Remarca mea nu putea fi mai eronată, în fața noastră se prezenta produsul unei singure persoane: pictorița – îmi permit să o numesc așa -, Clara Anastasia Posea. Uimirea s-a risi­pit repede și, privind lucrările, explicația acestei creații eterogene a început să prindă contur. Artistul, în evoluția sa, trece prin diverse etape care ajung în final să-l formeze, iar Clara, stimulată de spiritul propriu creativ și, bănuiesc, că și de îndrumări din direcții multiple, pentru moment, cerce­tează – sau mai bine zis se cercetează – și tatonează mai multe stiluri. Acesta este un argument clar al statutului tinerei artiste, întrucât a depășit blocajul repetiției formulei realizării <la sigur>, zonă foarte confortabilă din care doar ieșind poți tinde să devii creator de artă. Ironic, același caracter de blocaj într-un singur limbaj îl mai are și o anumită tipologie de artiști formați care, golindu-și sursa de inspirație, ajung să picteze corect, în aceeași manieră, dar fără spirit.

Diversitatea stilistică prezentă în expoziție nu este amețitoare și se pot identifica relativ ușor câteva teme. Teme cu ajutorul cărora se conturează facil caracterul și prefe­rințele artistei”, spune Alexandru Anghel.

 Ce pictează Clara

Alexandru Anghel face o trecere în revistă a picturilor din expoziție și remarcă pentru publicul neavizat câteva aspecte.

„Observ în mai multe lucrări personaje feminine singulare. Această alegere ajută la conturarea și manifestarea feminității artistei. Povestește de atitudini sau idealuri. <Parisul interbelic>, prin abordarea plastică grafică, monocromă, dar și prin raportarea la trecut este foarte diferită de alte trei lucrări – <Seducție>, <Povara ascunsă> sau <Femeia de acum> – care sunt picturale și pe care le văd ca pe o problematică actuală asupra feminității. În pictura <Seducție> parcă tocmai prin ascunderea ochilor atracția este misterioasă și treptat dobândită. Dar cu un alt unghi de vedere se poate remarca absența contactului vizual și a comunicării directe cu personajul care seduce doar prin aspect și atitudine, lipsindu-i privirea care reprezintă poarta către suflet. și, deci, bănuiesc că tânăra Clara atrage atenția asupra superficialității în judecarea femeii. Nu este vorba de feminism ci pur și simplu de bunul simț. Mă îndrept către celelalte două lucrări <Povara ascunsă> și <Femeia de acum>, pe care le văd opuse ca rezolvare compozițională. În prima, spațiul vibrat se află în fond în afara personajului static, iar cu ajutorul titlului sugestiv se poate înțelege suferința imobilizatoare. Pictura <Femeia de acum> ne povestește de zbuciumul interior al femeii contemporane sugerat de contrastul dintre fondul plat, egal, mut și figura parcă desfigurată de tușele brutale aplicate pe ea. O abordare similară am întâlnit și în reproducerea <Fata cu cercel de perlă>, unde peste chip s-au produs intervenții gestuale pe care le pot înțelege ca pe o rebeliune disperată a frustrărilor acumulate din afară ori în relație cu lucrarea. Înțeleg în pictura <Noutate> problematica descoperirii de sine și a propriei naturi.

Asociez în mod surprinzător peisajele citadine cu naturile statice prin atmosfera reconfortantă comună. Cred că a fost foarte plăcută și satisfăcătoare realizarea lor. <Prin ploaie> și <O zi în Londra> au aer cinematic și te trimit în decorurile unor filme pline de melancolie și visare, fapt accentuat și de tonurile violacee grizate care simbolizează introversia, precum ne indica Johannes Itten, părintele cromatologiei.

O altă serie de lucrări realizate stilistic similar vorbește de oamenii dragi artistei, lucrări cu personaje care parcă înlocuiesc fotografiile de grup pe care le tot întâlnim pe rețelele de socializare. Sunt convins că lucrarea <Iubire< reprezintă familia. O imagine armonioasă în care fiecare personaj ocupă locul său firesc, unde lucrurile funcționează. Prin fețele absente ale personajelor din această serie nu se nominalizează anumite persoane ci mai degrabă un ideal, concept al perfecțiunii, efectul fiind sporit și de aspectul infinit al fondului ce ne trimite în astral.

Cele două lucrări <Durere> și <Marea nouă> definesc foarte clar conceptul de pictură abstractă (chiar dacă au inserții subtile de figurativ). În teorie, abstracționismul apare ca o revelare a <peisajului> interior uman, a lumii din sufletul și mintea noastră. O artă care reflectă ceva ce nu întâlnim în afară și nu are nici un corespondent în natură. Astfel, pictura <Durere>, prin ruperea celor două corpuri negre și prin liniile dinamice ce orbitează în jurul fracturii impun clar starea definită de titlu”, mai spune Alexandru Anghel.

Articole similare