Cultură

FOTO | Obiect unic pe întreg teritoriul României, descoperit la Pietroasele, într-un mormânt de acum 1.600 de ani

Cele mai recente des­coperiri ale arheologilor de la Muzeul Județean au fost prezentate presei de Ziua Culturii Naționale într-o expoziție de artefacte. Printre aceste descoperiri, arheologii buzoieni au prezentat și inventarul funerar scos la lumină dintr-un mormânt vechi de aproximativ 1.600 de ani.

Reconstruit într-un mod inedit din punct de vedere grafic, acest mormânt des­coperit la Pietroasele, nu departe de sediul primăriei din comună, conține un obiect de podoabă unic, care nu a mai fost găsit până acum pe teritoriul Ro­mâniei. Este vorba despre o fibulă, adică un fel de agrafă, care ținea locul nasturilor, acelor de siguranță sau broșelor, acum mii de ani.

„Mormântul acesta are un inventar funerar mai spectaculos”

Totodată, mormântul descoperit la Pietroasele este important pentru că demonstrează istoricilor că această zonă, de pe actualul teritoriu al județului Buzău, a rămas populată permanent, chiar și după năvălirea popoarelor migratoare.

„Mormântul face parte din Necropola 1, cea de lângă castru, situată la câteva sute de metri de sediul Primăriei Pietroasele, la același nivel cu șoseaua care traversează comuna. Mormântul acesta are un inventar funerar mai spectaculos, compus din piese de podoabă, respectiv un șirag de mărgele și un accesoriu vestimentar, o fibulă. Ceea ce este interesant pentru acest mormânt e faptul că, deși piesele de podoabă sunt frecvent întâlnite în epocă, el conține o fibulă specială. Este o fibulă cu trei butoni la capetele celor două axe și în partea superioară. Acest lucru o individualizează, o face altfel față de ceea ce știam noi pentru perioada respectivă”, a declarat, pentru OPINIA, arheologul Gabriel Stăicuț.

„Este o raritate pe întreg teritoriul României”

Fibula este un accesoriu care prindea mantia sau tunica și, pe lângă rolul practic, avea și rol decorativ. Ținea locul nasturilor și, ­totodată, al broșelor. În funcție de cât de ample sunt aceste fibule și de materialul din care sunt realizate, arheologii își pot da seama de statutul social al celor care le purtau. De exemplu, fibulele de aur, cu un design elaborat, așa cum sunt cele din Tezaurul de la Pie­troasele, erau specifice persoanelor de rang înalt, din păturile importante ale societății.

„Acest tip special de fibulă descoperit în acest mormânt de la Pietroasele, cu butoni terminali, nu l-am mai găsit până acum. Este o raritate pe întreg teritoriul României. Practic, eu am căutat analogii pentru fibula asta și nu am găsit. Pe teritoriul României nu avem nicio fibulă de tipul acesta. Dacă ar fi să descriem persoana care a fost înmor­mântată aici, aceasta a fost o femeie adultă, cu un statut social obișnuit, așa cum ne arată inventarul funerar. Regăsim în mormânt piese de port specifice epocii”, a mai declarat, pentru OPINIA, arheologul buzoian.

Fără a se putea pronunța cu exactitate asupra apartenenței etnice a femeii care a fost înhumată în respectivul mormânt de la Pietroasele, cercetătorii buzoieni spun că descoperirea demonstrează continuitatea populării acestei zone.

„Probabil că această femeie făcea parte din populația care a rămas pe loc după năvălirea hunilor, din 376. Este clar că aici, la Pietroasele, a rămas pe loc o anumită populație. Că era o populație romanică, germanică… este complicat să ne dăm cu părerea despre apartenența etnică. Este clar însă că zona a rămas populată chiar dacă goții, în cea mai mare parte, au plecat la sud de Dunăre sub presiunea hunilor”, a mai declarat Gabriel Stăicuț.

„Femeia care a fost înmormântată aici a trăit cu câteva decenii înainte de îngroparea tezaurului de la Pietroasele”

Reprezentantul Muzeului Județean a fost rugat să raporteze mormântul ­des­coperit la Pietroasele din punct de vedere cronologic față de celelalte descoperiri celebre: tezaurul Cloșca cu Puii de Aur, termele romane etc.

„Dacă am data momentul îngropării Tezaurului de la Pietroasele undeva în prima jumătate a secolului V, femeia care a fost îngropată aici ar fi aproape contemporană cu acea perioadă; aproximativ 20 de ani mai devreme cu momentul îngropării tezaurului. Despre perioada îngro­pării tezaurului unii au spus că datează din vremea goților. Când aceștia s-au retras (anul 376) ar fi îngropat Cloșca cu Puii de Aur cu gândul că vor reveni după ea. Analizând însă din punct de vedere stilistic anumite obiecte din tezaur, ele se încadrează într-un alt stil, policrom, care se dezvoltă abia în prima jumătate a secolului V. Practic, femeia care a fost înmor­mântată aici a trăit cu câteva decenii înainte de îngroparea tezaurului, într-o perioadă în care celebrele terme romane de la Pie­troasele ­fu­se­seră deja construite și erau deja abandonate. În perioada în care această femeie era în viață, în termele respective nu se mai făcea baie, cum le proiectaseră romanii când și-au construit taberele de luptă, ci se locuia. Am găsit urme de ardere pe pereții unui bazinet, deci este clar că s-a locuit în interiorul termelor”, a mai declarat pentru OPINIA arheologul Gabriel Stăicuț.

Articole similare

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker