FOTO / O liceană în redacțiile lumii. Victoria Maria Pripon, de la rigoarea performanței academice la poezie și jurnalism

Victoria Maria Pripon publică articole zilnice în reviste de muzică internaționale, colaborează cu critici din Suedia, Chile și Germania, și-și testează rigoarea intelectuală în olimpiade de limbi clasice și literatură. În același timp, scrie poezie și a publicat deja opt volume, dovadă a unei maturități creative rare la vârsta ei. Nimic din ceea ce face nu e de formă: fiecare articol, fiecare vers și fiecare participare la concursuri reflectă o disciplină interioară pe care o cultivă de ani de zile. Este vorba despre buzoianca Victoria Maria Pripon, elevă a Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, o comunitate educațională pe care o simte și o descoperă zi de zi ca pe un univers al cunoașterii și al creșterii personale.

„Colegiul Național <Bogdan Petriceicu Hasdeu> reprezintă, pentru mine, o instituție în care mă pot dezvolta și pot afla care sunt domeniile de activitate care mă atrag”, mărturisește eleva, conturând astfel imaginea unei școli care transmite cunoștințe și deschide orizonturi. Bineînțeles că imaginea școlii este conturată și de rolul profesorilor în procesul educațional: „Majoritatea profesorilor ne învață să gândim liber, să luăm decizii bazate pe convingerile proprii și să devenim viitori adulți responsabili”. În această formulare se simte accentul pe autonomie, pe libertatea de a alege și de a purta responsabilitatea propriilor decizii.

Chiar dacă, după cum spune Victoria, „un elev care vrea să facă performanță poate prospera în orice mediu”, la „Hasdeu” tinerii simt un sprijin care îi încurajează să-și dea frâu liber creativității în care fiecare își poate identifica pasiuni, motivații și direcții de viață: „La <Hasdeu>, cu toții suntem încurajați să ne urmăm visurile”.  Victoria Maria Pripon creionează liceul în care învață ca pe un spațiu educațional în care libertatea de gândire și responsabilitatea personală sunt pilonii principali, un loc în care, pentru ea, scrisul, poezia și muzica se împletesc cu premiile și olimpiadele, iar curiozitatea nu se oprește niciodată.

Implicată activ în jurnalismul muzical internațional

Victoria Maria Pripon se remarcă printr-o activitate jurnalistică intensă și constantă, desfășurată atât în spațiul cultural românesc, cât și pe plan internațional. Pasionată de muzică și de scris, aceasta a reușit să îmbine încă din anii de liceu educația formală cu proiecte editoriale de amploare, devenind un nume activ în presa de specialitate.

„Sunt redactor la prestigioasa revistă <Maximum Rock>, una dintre cele mai vechi publicații tip magazin din România, din domeniu”, mărturisește Victoria. Activitatea sa nu se oprește însă aici. Eleva face parte și din colectivul de redacție al webzine-ului internațional „Metal Eclipse Reviews”, unde colaborează cu jurnaliști și critici muzicali din țări precum Suedia, Chile, Turcia sau Croația. În plus, din vara anului 2024, aceasta este corespondent de presă pentru revista culturală „Litera 13” și pentru ziarul brăilean „InfoEST”.

Motivația care a stat la baza acestui parcurs complex este una profund personală. „Un rol important l-a avut dorința de a scrie despre muzică și de a promova artiștii talentați care, din păcate, nu au reușit să ajungă în ceea ce numim <mainstream>”, explică tânăra. Prin munca sa, Victoria a reușit să aducă în atenția publicului formații valoroase, să lege prietenii cu artiști apreciați și să colaboreze cu case de discuri renumite din Franța, Belgia sau Germania. Deși nu a cuantificat niciodată exact timpul alocat scrisului, ritmul său de lucru este unul impresionant. „Public aproximativ un articol zilnic, aș spune, probabil, undeva între două și trei ore pe zi”, afirmă Victoria, enumerând apoi zeci de texte apărute pe platforme de specialitate precum „Thrash Metal Lyrics – Read”, „Metal Eclipse Reviews”, „Metalfan” sau „Maximum Rock”. Printre experiențele care i-au rămas aproape de suflet se numără participarea la festivalul „Symphonic Metal Echoes” din Alba Iulia. „Acolo am avut ocazia de a cunoaște fiecare formație prezentă”, spune eleva, amintind cu emoție întâlnirea cu trupa „Endless Dark” din Târnăveni, cu care colaborase anterior în plan jurnalistic.

Activitatea intensă din domeniul presei muzicale a contribuit semnificativ la dezvoltarea sa personală. „Am reușit să mă cunosc mai bine pe mine însămi, să pot vorbi cu ușurință în fața unui public, să îmi pot stăpâni emoțiile”, subliniază Victoria, adăugând că jurnalismul a ajutat-o să devină mai empatică și mai adaptabilă în fața schimbărilor.

Biografia ei contrazice așteptările vârstei. Nu prin spectaculos, ci prin coerență. Parcursul Victoriei Maria Pripon, elevă a Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, se înscrie într-o logică a discreției active, în care pasiunea devine metodă, iar entuziasmul o formă de rigoare. Implicarea sa în jurnalismul muzical este rezultatul unei opțiuni asumate. „Sunt redactor la prestigioasa revistă <Maximum Rock>”, afirmă ea, cu o naturalețe care ascunde, de fapt, un volum de muncă și o maturitate profesională neobișnuite pentru un licean.

Merită subliniată extensia geografică a proiectelor ei și motivația care le susține. Victoria vorbește despre dorința de a da vizibilitate artiștilor care rămân în afara „mainstream”-ului, despre o formă de justiție culturală exercitată prin scris. „Tot ceea ce fac este în folosul altor persoane”, spune ea, iar această propoziție, simplă în aparență, dezvăluie o etică a muncii care trimite mai degrabă la ideea de vocație decât la cea de hobby. În ceea ce privește planurile de viitor, tânăra nu grăbește lucrurile. „Mi-am îndeplinit deja visul de a publica articole pe <Maximum Rock> și de a lucra cu <Litera 13> și <Metal Eclipse Reviews>”, afirmă ea, declarându-se mulțumită de proiectele actuale și de direcția în care evoluează.

Scrisul, în cazul ei, nu este un gest sporadic;  este aproape  un ritual cotidian având în vedere că scrie  aproximativ un articol pe zi, două-trei ore dedicate documentării și redactării, zeci de texte publicate pe platforme specializate.
Această regularitate nu trădează constrângere, ci disciplină interioară , acea formă rară de libertate care se obține prin autoimpunere.

Între experiențele care au marcat-o, Victoria amintește festivalul „Symphonic Metal Echoes” de la Alba Iulia, unde contactul direct cu artiștii a depășit dimensiunea profesională și a devenit întâlnire umană. „Fiecare experiență nouă poate deveni cea mai memorabilă”, spune ea, formulând, fără să știe, o mică lecție de deschidere către lume.

Poate cel mai relevant efect al acestor activități este transformarea interioară pe care o descrie: capacitatea de a vorbi în public, stăpânirea emoțiilor, diplomația, empatia. Jurnalismul, în acest sens, apare ca un exercițiu de formare a caracterului. „Am devenit o persoană mult mai empatică”, mărturisește eleva, indicând acea mutație subtilă prin care acumularea de experiențe se convertește în înțelegere. Întrebată despre proiecte viitoare, nu schițează planuri utopice și nici nu promite revoluții culturale. Spune, simplu, că este mulțumită. Că visurile esențiale sunt deja trăite. Această formă de luciditate este, poate, cel mai clar semn al maturității.

Prin perseverență, pasiune și seriozitate, Victoria Maria Pripon este un exemplu viu că jurnalismul de calitate poate prinde rădăcini încă din anii de liceu, reușind să lege artiștii de public într-un mod autentic.

Disciplina ca formă de libertate intelectuală

Victoria Maria Pripon nu tratează școala și scrisul ca pe două teritorii concurente. Le vede ca pe două forme diferite ale aceluiași exercițiu de rigoare. „Școala și scrisul sunt două aspecte ale vieții mele care nu se exclud, ci se completează reciproc”, spune ea, insistând asupra ideii de echilibru, nu de sacrificiu. Gestionarea timpului nu este, în cazul ei, un act defensiv, ci unul de organizare lucidă a priorităților.

Rezultatele confirmă această abordare. Lista competițiilor la care a obținut premii este extinsă și diversă, de la concursuri literare consacrate – „Vasile Voiculescu”, „Ana Blandiana”, „Gellu Naum”, „Brâncoveniana” -,  până la olimpiade naționale din domenii cu grad ridicat de specializare: Limba Latină, Limba Engleză, Limbi Clasice. La Olimpiada Națională de Limbi Clasice, secțiunea Limba Latină, a obținut în clasa a VII-a premiul al II-lea la nivel județean și medalie de bronz la nivel național, iar în clasa a IX-a, premiul I la etapa județeană și mențiune, însoțită de medalie de argint, la etapa națională. La „Certamen Ovidianum
Ponticum”, rezultatele au fost similare: premiul I județean și premiul al II-lea național. La Olimpiada Națională de Limbă Engleză, după premiul I obținut la etapa județeană, s-a clasat pe locul 11 la nivel național, „la milimetru de o mențiune”.

Interesul său academic se concentrează asupra limbilor străine, în special asupra limbilor germanice și a latinei. „Îmi place să descopăr originea cuvintelor pe care le folosim astăzi și să observ cum au evoluat formulările în limbi înrudite”, explică ea. Nu urmărește doar performanța lingvistică, ci mecanismele profunde ale limbajului, zonele în care istoria, cultura și structura gramaticală se intersectează.

Pregătirea pentru competiții urmează un tipar simplu, lipsit de dramatism: studiul imediat al lecțiilor și o recapitulare concentrată cu câteva zile înainte de concurs. „Prefer să învăț lecțiile imediat după ce mi-au fost predate”, precizează aceasta. Metoda reflectă o relație normalizată cu efortul intelectual, fără acumulări tardive sau presiuni artificiale. Se observă că pentru Victoria Maria acest parcurs este o coerență și nu o acumulare întâmplătoare.

Experiența concursurilor a avut, pentru Victoria Maria Pripon, un efect formativ mai larg decât cel măsurabil în diplome. „Am descoperit cum pot percepe orice experiență ca pe o oportunitate de a învăța ceva”, afirmă ea. Participarea nu a fost niciodată orientată exclusiv spre distincții, ci spre contactul cu alți elevi, contexte culturale și moduri diferite de raportare la cunoaștere.

Aceeași atitudine explică și calmul cu care intră în competiții. „Sunt destul de relaxată, pentru că mă străduiesc să dau tot ce am mai bun”, spune ea. Nu lipsa emoției este cheia, ci controlul ei prin pregătire și asumare, prin continuitate, interes autentic și disciplină intelectuală.

Poezia, rigoarea interioară și construcția unei vocații

Pentru Victoria Maria Pripon, scrisul poetic nu reprezintă un act ornamental și nici un exercițiu de exhibare a sensibilității. Poezia funcționează ca un instrument de clarificare interioară, ca un mod de a pune ordine în gânduri, emoții și tensiuni care, altfel, ar rămâne difuze. „Fără îndoială, poezia a rămas hobby-ul meu principal”, afirmă ea, indicând fără echivoc centrul de greutate al preocupărilor sale. Lectura constantă și redactarea de texte despre muzicieni completează acest nucleu, configurând un in teres coerent pentru cultură, nu ca simplă acumulare, ci ca formă de interpretare și dialog.

Intrarea sa în universul scrisului a fost timpurie și atent cultivată. A început să scrie „în jurul vârstei de șapte ani, la îndemnul părinților mei”. Contextul familial i-a oferit un cadru favorabil, însă evoluția ulterioară arată că, în timp, poezia a depășit statutul de exercițiu formativ și a devenit „o căutare personală de a așterne gândurile pe hârtie pentru a le da aripi”. Această formulare sugerează o relație matură cu limbajul, în care cuvântul nu are rol decorativ, ci este necesar.

Victoria nu își raportează scrisul la un orar fix sau la o disciplină impusă din exterior. „Încerc să mă îndrept spre poezie oricând simt nevoia să fac acest lucru”, precizează ea, subliniind că actul creativ este declanșat de stări și interogații autentice, nu de constrângeri. Tocmai această disponibilitate interioară îi permite să păstreze prospețimea discursului poetic și să evite automatismele.

Ceea ce apreciază cel mai mult la poezie este libertatea formală și tematică pe care o oferă. „Pot experimenta cu stiluri și teme diferite”, spune ea, considerând că această mobilitate este esențială pentru evoluția unui scriitor.

Dimensiunea creativă este susținută de rezultate concrete. Victoria Maria Pripon a obținut peste 50 de premii la concursuri naționale și internaționale, o performanță care indică  talent și consecvență. Publicarea a opt volume de poezie confirmă un parcurs editorial solid, rar întâlnit la o vârstă fragedă. Cu toate acestea, discursul său rămâne rezervat, însă orientat spre viitor: „Sper ca anul 2026 să fie plin de realizări”.

Interesele Victoriei se extind și dincolo de poezie. Ideea de a colecționa timbre sau monede este evocată ca un posibil hobby viitor, nu dintr-o fascinație pentru obiect în sine, ci din dorința de a recupera sensul detaliului și al continuității, gesturi care presupun răbdare și atenție, calități pe care le regăsim și în scrisul său.

Pe plan profesional, atracția față de limba engleză este decisivă. Victoria declară deschis că i-ar plăcea să urmeze o carieră de traducător sau profesor, explicând că relația cu această limbă este una organică: „Am învățat această limbă de la câțiva ani”, iar în prezent „gândesc de multe ori în engleză”. Contactul direct cu vorbitori nativi și profesori din Statele Unite ale Americii a contribuit la o interiorizare profundă a limbii, depășind nivelul competenței tehnice.

Motivația pentru o eventuală carieră didactică nu este una abstractă. Victoria este conștientă de cerințele și dificultățile acestei profesii și enumeră cu luciditate calitățile necesare: „răbdarea este esențială”, alături de „blândețe, înțelegere, înțelepciune”. Ea respinge ideea unui act de predare unilateral, subliniind că profesorul este, la rândul său, într-un proces continuu de învățare, adaptându-se permanent la capacitatea și ritmul elevilor. Modelul său profesional este mama sa, prof. Alina Ane-Maria Pripon. Influența exercitată nu a fost una normativă, ci una exemplară. „Nu mi-a impus niciodată să devin profesoară”, afirmă Victoria, dar observarea modului în care aceasta își asumă meseria, cu seriozitate și bucurie, a avut un rol formator decisiv. Alegerea drumului profesional apare astfel ca o continuare firească a unei pasiuni, nu ca o obligație.

Pașii următori sunt formulați cu claritate: înscrierea la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, cel mai probabil la București, urmată de o perioadă de evaluare lucidă a propriilor opțiuni. Victoria nu grăbește concluziile și lasă deschisă posibilitatea ca traseul său profesional să se redefinească în timp.

În prezent, școala și activitățile extracurriculare joacă un rol esențial în această construcție. Ca elevă într-o clasă cu profil filologie – bilingv engleză, beneficiază de un contact permanent cu limba studiată. Activitatea jurnalistică îi oferă, la rândul ei, contexte reale de comunicare: „Adesea vorbesc în engleză cu artiști din afara țării”, ceea ce îi dezvoltă nu doar fluența, ci și capacitatea de a înțelege accente, dialecte și nuanțe culturale.

Profilul Victoriei Maria Pripon se conturează astfel ca unul al continuității și al disciplinei interioare. Poezia, jurnalismul și interesul pentru educație sunt pentru ea expresii diferite ale aceleiași exigențe: aceea de a gândi coerent, de a formula limpede și de a trata cu responsabilitate cuvântul.