La Veneția, orașul care pare că respiră artă, între 27 și 29 octombrie, în cadrul seminarului internațional „INCREMENTAL – Intangible Cultural Heritage Local Practices”, găzduit de Regiunea Veneto și coordonat de „Associazione Giochi Antichi”, s-a vorbit despre patrimoniul imaterial.
Mai exact, la acest seminar care a reunit reprezentanți din șapte țări europene – Italia (Regiunea Veneto), țară gazdă, Grecia (Regiunea Peloponez), Albania (Regiunea Gjirokastra), Norvegia (Regiunea Nordland), Polonia (Regiunea Podkarpackie), Franța (Regiunea Hauts-de-France/Amiens Métropole) și, bineînțeles, România (Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Muzeul Județean Buzău) –, s-a discutat despre modul în care tradițiile locale pot fi transformate de comunități dintr-un „muzeu al trecutului”, într-un „motor al viitorului”.
Participarea Muzeului Județean Buzău la lucrările seminarului internațional – un eveniment dedicat îmbunătățirii politicilor publice regionale privind patrimoniul cultural imaterial, prin schimb de experiență, analiză comparativă și dezvoltarea unor modele de bune practici între instituții culturale, autorități locale și organizații comunitare – , a fost posibilă cu sprijinul Ministerului Economiei, Dezvoltării, Antreprenoriatului și Turismului, în cadrul programelor de cooperare europeană pentru promovarea patrimoniului cultural și dezvoltarea durabilă a regiunilor.
La finalul acestor zile de dialog și reflecție, directorul Muzeului Județean Buzău, Daniel Costache, a subliniat că experiența locală a instituției pe care o conduce, alături de cea a Geoparcului Ținutul Buzăului, poate deveni un model de bună practică la nivel european, o punte între memoria locurilor și dezvoltarea durabilă.
În viziunea sa, Buzăul s-a impus la Veneția ca un exemplu de coerență între tradiție și inovație culturală, un spațiu în care patrimoniul este conservat, trăit, reinterpretat și redat comunității.
Concluziile despre modele locale și rețele culturale
Directorul muzeului buzoian a publicat ulterior, pe pagina sa de socializare, un bilanț structurat al evenimentului, însoțit de câteva concluzii. El a rezumat câteva direcții strategice care dau măsura maturității culturale a instituției pe care o conduce.
În bilanțul său de după seminar, Daniel Costache a livrat o mică hartă de sensuri. În centrul ei se află ideea că patrimoniul imaterial trebuie să fie privit ca ceva care se poate regenera în comunitate.
El observă că Geoparcul Țara Hațegului, Geoparcul Ținutul Buzăului și Muzeul Județean Buzău se conturează, de fapt, ca repere naționale în protejarea și valorificarea patrimoniului viu. Sunt locuri unde memoria nu se arhivează, în schimb se practică, deci este vie. România, spune Costache, dispune deja de modele solide, de experiențe locale – Hațegul și Buzăul –, care pot fi extinse și conectate la rețele europene dedicate patrimoniului imaterial. Cu alte cuvinte, de la satele din Subcarpați până la laboratoarele culturale ale Europei, există o linie de continuitate, o respirație comună a tradiției. Pentru ca această respirație să nu se stingă, e nevoie, crede el, de consolidarea colaborării între muzee, autorități, școli și comunități rurale, toate acele instituții mici, dar vii, care documentează, păstrează și transmit ritualurile, meșteșugurile și poveștile locale.
Din acest demers s-a născut o propunere ambițioasă: crearea unei Rețele Naționale și Internaționale a Muzeelor din Geoparcuri, o platformă care ar reuni educația, cercetarea și cooperarea culturală sub același acoperiș. O rețea care ar transforma muzeele din spații de contemplare în centre de dialog între știință, patrimoniu și comunitate.
În cele din urmă, directorul Muzeului Județean Buzău vorbește despre patrimoniul imaterial ca resursă vie, ca izvor pentru turismul durabil și dezvoltarea economică locală, dar și un partener firesc al politicilor verzi și digitale. Pentru că, în fond, nimic nu e mai sustenabil decât un cântec vechi care încă se cântă, o poveste care continuă să fie spusă, o tradiție care devine inspirație pentru viitor.
Din altă perspectivă, „evenimentul a consolidat vizibilitatea internațională a României în domeniul patrimoniului imaterial și a demonstrat capacitatea instituțiilor culturale locale de a contribui la dialogul european privind identitatea, sustenabilitatea și inovarea culturală”, a adăugat directorul.
Tradiția ca forță pentru viitor
Tema abordată de delegația română – „The Power of Intangible Cultural Heritage: The Case of Buzău Land and Hațeg Country UNESCO Global Geoparks. Tradition as a force for innovation, identity, and social cohesion” –, a fost o pledoarie pentru un adevăr simplu, dar adesea uitat: tradiția este o resursă.
„Cele două geoparcuri UNESCO din țara noastră, prin acțiunile pe care le întreprind în mod constant în ceea ce privește valorificarea patrimoniului cultural național imaterial pe care îl dețin, se pot constitui în modele de bună practică la nivel național. Implicarea comunităților, atât ca furnizor de patrimoniu intangibil, dar și ca beneficiar economic al acestuia, este tot mai importantă”, a explicat Costache.
El a simțit nevoia să aducă și un exemplu concret, un fragment de realitate buzoiană, cumva mai palpabil decât teoriile și modelele europene. A vorbit despre instituția pe care o conduce, Muzeul Județean Buzău, și despre felul în care aceasta a reușit, pas cu pas, să devină un actor cultural cu vizibilitate și greutate. „Participarea la elaborarea rutelor culturale buzoiene, programul <Pensiune Culturală>, prezența la festivaluri și acțiuni de promovare turistică, colaborarea cu autoritățile județene la târguri naționale și internaționale de turism, susținerea Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului etc. , toate acestea au făcut ca instituția noastră să devină un pilon activ și consolidat al dezvoltării turismului local”, a spus directorul Muzeului Județean.
Mesajul lui Costache este despre continuitate și coerență, despre felul în care un muzeu, aparent o instituție a trecutului, poate deveni un instrument al prezentului. Prin proiecte culturale, parteneriate și acțiuni de promovare turistică, Muzeul Județean Buzău a depășit de mult statutul de simplu depozitar al memoriei. A devenit un punct de întâlnire între știință, tradiție și viață locală, un spațiu în care patrimoniul se conservă și, în același timp, se și trăiește.
În logica evenimentului de la Veneția, această perspectivă a părut să rezoneze perfect: patrimoniul imaterial este o sursă de energie comunitară, iar Buzăul, cu geoparcul său, cu poveștile, obiceiurile și memoria satelor sale, oferă Europei o lecție discretă despre cum se poate construi viitorul pornind din rădăcini. „Ambele geoparcuri reprezintă exemple de comunități care trăiesc prin și pentru patrimoniu, conectând știința, tradiția și inovarea socială”, a conchis Daniel Costache.
Participarea României la Veneția a adus un alt tip de discurs: unul despre continuitate, memorie și bun-simț cultural.
