FOTO | Interviuri neconvenționale / Victor Ioan: Arta nu are nevoie doar de pereți albi

Roxelana RADU

Nu demult, aflându-mă în Hunedoara, am vizitat Ferrum Art Gallery – o galerie privată de artă plastică, unde expun artiști din toată țara. Situată în apropierea Castelului Corvinilor, într-o clădire care a aparținut vechiului Combinat Siderurgic Hunedoara, Ferrum Art Gallery este, așa cum am menționat, o galerie de artă – ce-i drept una nonconformistă, care îmbină în chip neașteptat spiritul industrial cu arta plastică a prezentului, într-o alăturare originală și cu totul inedită.

Impresia generală care domină din capul locului privitorul, este cea a unei clădiri abandonate. Și nu este doar o impresie; clădirea – odinioară centru industrial și obiectiv economic important al orașului – dezvăluie astăzi uitarea și rănile produse de trecerea timpului. Degradarea și nepăsarea și-au dat mâna aici, în locul acesta cândva viu și esențial pentru comunitate, parte a ansamblului siderurgic al orașului. Pereți crăpați, ziduri coșcovite, bucăți de zidărie desprinsă – toate acestea istorisesc povestea unei lumi, lumea uzinelor de fier, dispărută sub povara istoriei și a indiferenței. Mărturii ale ei se înfățișează privitorului, de cum intri în clădire: machete care amintesc de industria unei epoci trecute, fotografii înrămate cu vizite de lucru ale conducerii din acea vreme, unelte și echipamente folosite în siderurgie.

Într-un mod cu totul spectaculos și seducător, amintirea trecutului industrial se intersectează neconvențional și surprinzător cu arta plastică modernă: de peste tot răsar sculpturi din fier sau marmură, picturi avangardiste ori instalații de artă. Se creează un dialog fascinant în încăperile Ferrum Art Gallery: trecutul întâlnește prezentul, metalurgia stă de vorbă cu pictura, fotografia și sculptura, iar mesajele scrise pe pereți construiesc un spațiu al libertății de expresie, al memoriei reconstituirii și păstrării, al reflecției asupra valorilor umane.

Vă întrebați, desigur, cine a făcut posibile toate acestea: domnul Victor Ioan, fondator și curator al Ferrum Art Gallery, artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici – filiala Hunedoara, cu care am stat de vorbă. Expoziția este un proiect de suflet al domniei sale, pe care îl realizează împreună cu tatăl său (fost director de producție al Combinatului Siderurgic) și cu încă un asociat. Obiectele aparținând epocii industriale au fost recuperate (contra cost) de la terțe persoane, nu doar din România, ci și din alte țări în care ajunseseră cine știe cum.

Între timp, cei trei au reușit să recupereze numeroase alte obiecte care așteaptă să fie expuse în Ferrum Art Gallery, cam un container metalic de 12 metri – din câte mi-a spus. Vă întrebați câtă istorie încape într-un container? Destulă cât să ne aducă aminte despre strălucirea de odinioară a siderurgiei românești. Unelte, piese, fragmente de echipamente, frânturi de vieți ale celor care se vor fi perindat prin combinat. De partea cealaltă, perspectiva readucerii la viață a locului abandonat în uitare, dă curaj și încredere. În spațiul acesta neconvențional despre care v-am povestit, au loc vernisaje, se desfășoară expoziții, se exersează alte forme de exprimare, sincere și neașteptate. Noutatea este prezentă în permanență, expozițiile se schimbă în fiecare lună.

Pe finalul discuției, domnul Victor Ioan a avut amabilitatea să-mi răspundă la câteva întrebări.

Reporter: Domnule Victor Ioan, de unde ideea nonconformistă a unei galerii de artă într-un spațiu de producție industrială?

Victor Ioan: Am vrut să creez un spațiu care să provoace artistul. Etajul fostei clădiri PSI CSH nu era folosit, așa că am decis să îi dau o nouă viață prin artă. M-a inspirat și exemplul <Comenduirea Garnizoanei din Timișoara>, un spațiu folosit ca loc expozițional de diferiți artiști și asociații, cu sprijinul domnului director Sorin Predescu de la Direcția de Cultură Timișoara.

Rep.: Cum se împacă arta cu industria de prelucrare a fierului, în același spațiu?

V.I.: Se împacă foarte bine, pentru că ambele au la bază creativitatea și lucrul cu materia brută. Arta dă sens și formă emoțională, iar fierul și prelucrarea lui implică forță și transformare. În același spațiu, cele două se completează și se pun reciproc în valoare.

Rep.: Care este mesajul pe care-l transmite Ferrum Art Gallery?

V.I.: Ferrum Art Gallery vrea să arate că arta poate exista și în locuri neașteptate. Spațiul ăsta are legătură cu istoria fierului, dar acum devine un loc viu, deschis artiștilor. Mesajul e simplu: arta nu are nevoie doar de pereți albi.

Rep.: Cum percepe publicul larg alăturarea trecutului cu prezentul?

V.I.: Publicul apreciază această alăturare, pentru că e ceva diferit și surprinzător. Mulți spun că e interesant să vezi cum trecutul industrial se întâlnește cu prezentul artistic și că asta dă spațiului o atmosferă aparte.

Rep.: Ce atrage mai mult vizitatorii: partea de istorie a siderurgiei hunedorene sau cea de artă a prezentului?

V.I.: Cred că ambele atrag în felul lor. Unii vin pentru istoria siderurgiei hunedorene și pentru a simți legătura cu trecutul, alții vin pentru arta contemporană și experiența diferită pe care o oferă. Combinarea celor două face ca vizitatorii să fie surprinși și să se întoarcă.

Rep.: Aveți solicitări de expoziții din partea artiștilor plastici, sau aceștia preferă mai degrabă spațiile convenționale?

V.I.: Avem artiști interesați, rămâne să vedem ce vom definitiva pentru anul viitor. În același timp, e clar că spațiul acesta nu avantajează orice artist sau stil, așa că trebuie să alegem proiectele care se potrivesc cel mai bine cu atmosfera și cu contextul lui.

Rep.: A stârnit Ferrum Art Gallery interesul încă de la deschidere, sau a fost nevoie de timp pentru a atrage vizitatori?

V.I.: Am avut destul de mulți oameni încă de la primul vernisaj, iar în continuare o parte din turiștii care vin la Castel ne vizitează. Interesul a fost prezent de la început și fluxul de vizitatori continuă să crească treptat.

Rep.: Într-o statistică aproximativă, sunt interesați de Ferrum Art Gallery mai degrabă vizitatorii români, sau mai degrabă cei străini?

V.I.: În ultimele zile cam 70 la sută dintre vizitatori au fost români, dar depinde foarte mult de diverse lucruri. Am avut și perioade în care majoritari au fost străinii.

Rep.: Care este percepția tineretului despre Ferrum Art Gallery?

V.I.: Tineretul e curios și deschis să exploreze spațiul. Mulți apreciază combinația dintre trecutul industrial și arta contemporană și simt că e un loc diferit de galeriile clasice.

Rep.: Ce înseamnă arta pentru dumneavoastră?

V.I.: Arta pentru mine e un mod de exprimare, poate fi chiar și o formă de protest. E o componentă foarte importantă a societății și cred că toată lumea ar trebui să aibă acces la ea, chiar dacă unor persoane le e teamă că nu o vor înțelege. În același timp, arta e un exercițiu al imaginației, atât pentru artist, cât și pentru privitor.

Rep.: Cum ați caracteriza condiția artistului în România prezentului?

V.I.: Este destul de provocatoare. Există oportunități, dar nu sunt întotdeauna suficiente, iar susținerea financiară și vizibilitatea pot fi limitate. Uneori e și greu, pentru că anumite cercuri sunt închise. În același timp, această situație încurajează artiștii să fie creativi, să caute colaborări și să își dezvolte proiectele prin resurse proprii sau comunitare.

Rep.: Dumneavoastră personal expuneți în Galeriile de Artă ale Uniunii Artiștilor Plastici din Hunedoara?

V.I.: Da, particip la expozițiile de grup organizate în Galeriile de Artă ale Uniunii Artiștilor Plastici din Hunedoara.

Rep.: Care considerați că sunt condițiile necesare pentru ca artistul plastic să se exprime liber?

V.I.: Pentru ca un artist să se exprime liber el are nevoie de libertate de gândire, de spațiu și timp pentru creație, dar și de un mediu care să îl încurajeze și să nu îi pună bariere. Foarte importantă este și susținerea comunității.

Rep.: Cum vedeți Ferrum Art Gallery pe viitor?

V.I.: Văd Ferrum Art Gallery ca un succes, sper să continue să crească. E posibil ca spațiul să se schimbe în câțiva ani, dar tot în cadrul locației actuale de lângă Castel. Cele două turnuri de răcire a apei ar putea fi destinația finală, dar rămâne de văzut, viața e destul de imprevizibilă.