La hramul Mănăstirii Ciolanu din județul Buzău sărbătorit sâmbătă, 15 august 2020, închinat praznicului Adormirii Maicii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian l-a hirotesit întru protosinghel pe ieromonahul Veniamin Anghel, apoi l-a instalat în slujirea de stareț al Mănăstirii Ciolanu, înmânându-i bastonul, ca semn al puterii de a conduce, și așezându-l în strana rezervată starețului, informeză site-ul arhiepiscopiabzvn.ro.
Înainte de a intra în viața monahală, Ieromonahul Veniamin (Mihai) Anghel a fost mulți ani voluntar al Fundației „Sfântul Sava” de la Buzău și a fost implicat în proiectele acestei organizații umanitare condusă de părintele Mihail Milea, respectiv în proiecte de ajutorare a bătrânilor și a persoanelor cu dizabilități.
Apoi, în 2015, după ce a terminat Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, ieromonahul Veniamin Anghel a devenit, cu binecuvântarea ÎPS Ciprian, preot slujitor de la Schitul Dealul Sării, un aşezământ monahal înfiinţat în anul 2008, al cărui paraclis a fost construit din temelie între anii 2012 şi 2014, prin contribuţia credincioşilor din împrejurimi şi sub atenta supraveghere a părintelui protosinghel Macarie Beşliu.
Slujbă de pomenire pentru ctitorii și viețuitorii mănăstirii, trecuți la cele veșnice
Pe un podium special amenajat în curtea așezământului, Ierarhul locului, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie și o slujbă de pomenire pentru ctitorii și viețuitorii cunoscutei mănăstiri buzoiene, trecuți la cele veșnice. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Psaltic Misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei Buzăului și Vrancei.
ÎPS Ciprian, Arhipăstorul Buzăului și Vrancei a binecuvântat și trapeza istorică a mănăstirii, în urma unor lucrări de reamenajare, precum și noul complex muzeal, amenajat în clădirea fostului seminar monahal, care cuprinde și un magazin de obiecte bisericești și produse naturale mănăstirești.
În cuvântul de învățătură, transmite site-ul arhiepiscopiabzvn.ro, Arhiepiscopul Ciprian a evidențiat semnificațiile sărbătorii din 15 august: „<Praznicul împărătesc «Adormirea Maicii Domnului», cunoscut în popor și ca «Sfânta Maria Mare», ne duce cu mintea la momentul săvârșirii din viața aceasta pământească a celei ce s-a învrednicit să fie Maica lui Dumnezeu, Preasfânta Fecioară Maria. Este semnificativ faptul că toate cântările bisericești din această zi nu vorbesc despre moartea, ci despre adormirea Maicii Domnului, în sensul de mutare a ei la ceruri atât cu sufletul, cât și cu trupul, pentru a fi pururea alături de Fiul ei, adică de Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Știm că, după Înălțarea Domnului la ceruri, ea a mai trăit 11 ani pe pământ, alături de Sfântul Ioan Evanghelistul, în cetatea Efesului, iar în ultimul an, în apropierea Ierusalimului, în satul Ghetsimani. Același Arhanghel Gavriil, care o înștiințase cândva că va lua în pântece și va naște după trup pe Fiul Celui Preaînalt (cf. Luca 1, 31-32), a fost trimis de Dumnezeu ca să-i vestească, de această dată, apropierea clipei despărțirii sale de cele trecătoare. Prin urmare, Maica Domnului a cunoscut momentul când urma să părăsească lumea aceasta materială, motiv pentru care s-a pregătit duhovnicește prin rugăciune, dând ultimele sale sfaturi și îndemnuri tuturor celor apropiați. Potrivit tradiției, Sfinții Apostoli, care se aflau în diferite părți ale lumii, pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, prin minune dumnezeiască, au fost aduși pe norii cerului la Ghetsimani, pentru a o petrece pe Maica Domnului pe ultimul ei drum, spre mormânt. Astfel, cu multă jale și evlavie, dar și cu multă credință și nădejde în ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos, grație mijlocirilor Preasfintei Sale Maici, Sfinții Apostoli – mai puțin Sfântul Apostol Toma, care avea să ajungă trei zile mai târziu – au așezat-o pe Maica Domnului în mormântul dinainte pregătit. Fiind însă Maica Vieții, trupul ei îndumnezeit nu putea fi dat stricăciunii, ci a fost înălțat la ceruri de către Preasfântul ei Fiu. Astfel, Maica Domnului este singura ființă omenească, născută după legile firii, care sălășluiește în Împărăția cerurilor atât cu sufletul, cât și cu trupul>, a subliniat Chiriarhul.
Așa cum mărturisește Biserica în troparul praznicului de astăzi: «Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și, cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre», Maica Domnului, deși s-a mutat la ceruri, nu ne-a părăsit niciodată. Cât de minunat au concentrat Sfinții Părinți semnificația acestui praznic în doar câteva cuvinte, prin care noi, creștinii ortodocși, ne exprimăm certitudinea că ne aflăm sub oblăduirea Maicii Domnului și că ea este Maica duhovnicească a tuturor celor care cred în Hristos Domnul; prin urmare, ascultându-i îndemnul (cf. Ioan 2, 5), să împlinim tot ceea ce ne învață Fiul ei, în Sfânta Sa Evanghelie>, a afirmat Arhipăstorul Buzăului și Vrancei.”
