Într-o lume tot mai digitalizată, unde telefoanele inteligente și tehnologiile noi fac parte din viața de zi cu zi, seniorii se pot simți adesea depășiți de noile dispozitive, de la telefoane inteligente la aplicații și servicii online.
Biblioteca Județeană „V. Voiculescu”, în parteneriat cu Fundația Vodafone, le oferă persoanelor în vârstă oportunitatea de a se familiariza cu tehnologia prin proiectul „Hi Digital – o viață mai ușoară cu abilități digitale”, coordonat de Mihaela-Angela Stan, formator și șef al Serviciului „Relații cu Publicul” și de Iulia Irimia, cea care a scris proiectul și la inițiativa căreia s-a depus aplicația de finanțare. Prin ateliere practice, interactive și prietenoase, participanții învață să folosească telefoanele mobile pentru comunicare, acces la informații, plăți online sau socializare, redescoperind astfel independența și bucuria de a fi conectați. Proiectul le dă seniorilor încredere, curaj și redescoperirea puterii de a învăța la orice vârstă și, în plus, le oferă contextul de a socializa cu alte persoane cu aceleași preocupări.
Mihaela-Angela Stan, formator și șef al Serviciului „Relații cu Publicul” la Biblioteca Județeană „V. Voiculescu”, ne invită să descoperim cum anume proiectul „Hi Digital – o viață mai ușoară cu abilități digitale”, realizat în parteneriat cu Fundația Vodafone, aduce tehnologia mai aproape de vârstnici.
Printr-o relatare vie și plină de observații cotidiene, Angela surprinde dilemele, curiozitatea și emoțiile seniorilor atunci când încep să folosească telefoanele inteligente, de la teama de a strica dispozitivul, dificultatea de a înțelege butoanele și aplicațiile, la bucuria descoperirii, a comunicării cu copiii și nepoții, a accesului la informații și a facilităților oferite de tehnologie. Mesajul principal al textului este acela că tehnologia nu trebuie să fie un obstacol, ci un instrument care să îmbunătățească calitatea vieții, iar voința și curajul de a învăța sunt esențiale.
Proiectul coordonat de Angela Stan pornește de la acest curs de utilizare a telefonului mobil și face o punte între generații, care le oferă șansa de a redescoperi independența, conexiunea cu cei dragi și încrederea în propriile abilități. Biblioteca Județeană, prin implicarea sa activă, arată că și seniorii pot face pasul către lumea digitală, într-un mod prietenos și accesibil.
Cum putem să ne facem viaţa mai frumoasă doar cu un telefon
„Timpul pare prea scurt. Lumea s-a schimbat, e datoare s-o facă. Aşa vine progresul. Privim deseori în oglindă şi ne întrebăm unde suntem noi, cei care luminam oglinda? Cam încruntaţi. Poate grijile. Poate rutina. Poate plictiseala. Poate indiferenţa. Faţă de propria persoană, faţă de cei de lângă noi. O tresărire de pleoapă. Totul poate fi aşa cum ne dorim. Importantă e voinţa.
Tinerii aleargă pe străzi. Cu căşti pe urechi, cu telefoane în mâini, cu trotinete electrice sau pe skateboard sau bicicletă. Sunt zgomotoşi şi fericiţi.
Copiii noştri au plecat de ceva vreme pe drumul lor. Au cariere, copii, prieteni. Ne întrebăm, oare pe ei ce o să-i mai uimească? Ne-au luat telefoane noi. Ne e teamă să nu le murdărim, să nu le stricăm. Dar sunt frumoase. Şi bune. Vedem poze cu copiii, cu nepoţii. Citim, cu greu, mesaje. Textul e prea mic, nici ochelarii nu fac faţă. Le apare uneori faţa pe tot ecranul şi telefonul sună, sună, sună. Oare cum au zis că trebuie să facem? Apăsăm pe butonul lateral, altele, de unde? Se opreşte soneria. Dispare copilul de pe ecran. Sună iar. Fără faţă. Răspundem. Ne dojenesc, de ce n-ai răspuns, puteam să ne mai vedem şi noi! Dar, nu ştim cum.
Stăm la coadă la casă, să plătim cumpărăturile. O tânără atinge uşor telefonul de aparatul ăla pentru carduri. Iese bonul. Un domn bine, în costum, întinde mâna cu ceasul de acelaşi aparat. Iese bonul. Minune!
Ne-am speriat când am văzut tineri vorbind singuri pe stradă. Am fost siguri că au probleme, săracii. Ni se părea că ni se adresează. Ignorare deplină, nu cu noi aveau treabă.
Am pierdut o ştire. Era ceva important, despre pensionari. Se repetă frecvent să scanăm codul nu ştiu care din dreapta ecranului ca să aflăm ba vremea, ba horoscopul. Cu ce să scanăm?
Astăzi e zi de bibliotecă. Ducem cărţile citite, luăm altele. Frumoasă biblioteca noastră, dar e în colţul ăla de mall, atâta gălăgie, scările nu merg, sunt abrupte, urcăm mai greu! Afişe colorate la intrare. Uite, una cu două persoane de vârsta noastră, sunt vesele şi au un telefon la care se uită! Cam închise culorile. Ia să citim! <Hi digital, o viaţă mai uşoară cu abilităţi digitale>. Aaa, Fundaţia Vodafone, cu telefoanele, clar! <Participă la atelierele digitale …>. Ce-or fi alea, digitale?
Ar trebui să întrebăm, dar nu trebuie să le sâcâim pe doamnele bibliotecare, ce să mai spună, nu scrie pe afiş? Alegem cărţile, ne concentrăm să reţinem data când trebuie să le aducem. Ne luăm inima în dinţi şi întrebăm. Ce se face la atelierele digitale? Răspunsul vine prompt. Sunt cursuri pentru folosirea telefoanelor inteligente, adică cele fără butoane, pentru seniori. Cât costă? Telefoanele sunt scumpe… Nu costă, sunt gratuite! Primim telefoane de la Vodafone? Nu, Fundaţia Vodafone nu e legată de compania de telefonie. Fundaţia Vodafone ajută comunităţile defavorizate, are tot felul de proiecte. Acesta, Hi Digital, este pentru noi. Să ne îmbunătăţim calitatea vieţii cu ajutorul telefonului. Ce să căutăm noi acolo, nu ne pricepem să facem nimic, alţii, sigur ştiu! Doamnele bibliotecare ne încurajează. O să fie frumos, ne împrietenim, discutăm, aflăm secrete despre telefon.
Timpul pare scurt. Lumea s-a schimbat, e datoare s-o facă. Şi noi odată cu ea. Ştim cum să ne transformăm telefonul ca să ne fie mai uşor cu toate. Ştim să răspundem copiilor când ne sună să ne vadă, ştim să facem poze, să le salvăm, să le trimitem copiilor, prietenilor, ştim să căutăm informaţii pe internet în siguranţă, ne-am regăsit prieteni vechi pe reţelele sociale, plătim facturile de acasă, ieşim la plimbare când dorim, pe unde dorim, ne ajută aplicaţia aia cu hărţi, chiar am reuşit să cumpărăm online câte ceva de la o farmacie, să nu mai stăm la cozi, ne-am făcut alţi prieteni, avem şi grup pe WhatsApp.
Uite că cineva, se gândeşte şi la noi! Biblioteca Judeţeană <V. Voiculescu> Buzău şi Fundaţia Vodafone ne-au dat încredere că vom reuşi. Am reuşit. Curând vom învăţa şi despre calculator câte ceva. Aşa vine progresul. Importantă e voinţa”, spune Mihaela-Angela Stan.
