FOTO | Hasdeiana Bianca Cazan, de la olimpiade naționale la înființarea unui club de psihologie

La doar 17 ani, Bianca Cazan, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „B.P. Hasdeu”, este un exemplu remarcabil de ambiție, pasiune și perseverență. Prin rezultatele sale și inițiativele dezvoltate, demonstrează că performanța școlară poate merge mână în mână cu implicarea în viața comunității.

Recent, Bianca s-a întors cu o Mențiune de la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română, iar în această primăvară a obținut și un premiu special la Olimpiada Națională de Istorie. Aceste reușite confirmă nu doar nivelul ridicat al pregătirii sale academice, ci și interesul profund față de domeniile umaniste.

Bianca Cazan atrage atenția nu doar prin rezultatele academice deosebite, ci și printr-o maturitate aparte în alegerea parcursului profesional. Tânăra își dorește să urmeze Psihologia, o decizie motivată de dorința sinceră de a înțelege și sprijini oamenii. Fascinată de complexitatea sufletului uman, Bianca a inițiat, alături de o colegă, clubul de psihologie „Eye on Mind”, un spațiu de sprijin, reflecție și dialog dedicat colegilor de liceu. Aici, vulnerabilitatea este privită ca o formă de curaj, iar empatia devine un element-cheie al relațiilor interumane.

Îndrăgostită de literatură, pasionată de istorie și animată de o vocație autentică pentru psihologie, Bianca își conturează cu luciditate și determinare propriul drum profesional. Visul ei este să devină specialist în lucrul cu copiii cu dizabilități, o alegere care reflectă nu doar înclinațiile sale intelectuale, ci și profunzimea valorilor personale.

Bianca ne-a povestit într-un interviu despre pasiunile sale, despre parcursul către performanță în cadrul olimpiadelor naționale, dar și despre planurile de viitor, care includ formarea într-un domeniu în care empatia și cunoașterea umană se împletesc în mod esențial.

Reporter: Bianca, ai obținut un premiu special la Olimpiada Națională de Istorie și acum o mențiune la Olimpiada de Limba și Literatura Română. Ce te motivează să participi constant la competiții de acest nivel?

Bianca Cazan: Sunt o fire ambițioasă, perseverentă și competitivă, iar participarea la astfel de competiții, mai ales la un nivel înalt, reprezintă pentru mine o provocare reală, o ocazie de a-mi testa limitele și de a-mi aprofunda pasiunile. Cred că motivația mea principală vine dintr-o curiozitate sinceră: pentru mine, Istoria și Literatura nu sunt simple materii, ci adevărate lumi în care mă regăsesc. Fiecare competiție devine astfel o oportunitate de a învăța ceva nou, de a mă autodepăși și de a-mi demonstra că pasiunea mea poate merge mai departe. Încă din clasa a IX-a am fost calificată la etapa națională atât la Olimpiada de Istorie, cât și la cea de Limba și Literatura Română. Atunci am fost nevoită să aleg, pentru că etapele naționale au coincis, și am optat pentru română. De aceea, mă bucur cu atât mai mult că anul acesta am reușit din nou să mă calific la ambele și că am putut participa la ambele. A fost o perioadă unică, cu totul specială, și sunt bucuroasă că am obținut rezultate frumoase la ambele discipline.

Rep.: Cum ai reușit să te pregătești în paralel pentru două domenii aparent diferite: Istorie și Limba română?

B.C.: Pregătirea mea pentru cele două olimpiade a fost, într-adevăr, diferită. Istoria presupune un demers mai analitic și mai structurat; a fost vorba de parcurgerea unui curs prestabilit, de învățarea unor evenimente și fapte istorice clare. În schimb, la Limba și Literatura Română, pregătirea a avut un caracter mai subiectiv, bazându-se în mare parte pe lectură și pe bagajul cultural acumulat de-a lungul timpului.

Chiar dacă, la prima vedere, par discipline foarte diferite, pentru mine Istoria și Româna se completează reciproc. Ambele cer o înțelegere profundă, capacitate de analiză și empatie față de oameni și contexte. De aceea, am încercat să nu le privesc ca pe două sarcini separate, ci ca pe două perspective prin care pot învăța să gândesc critic, să înțeleg lumea mai bine și să mă exprim cu claritate.

Rep.: Ce ai simțit în momentul în care ai aflat că ai obținut mențiunea la Română? Te așteptai?

B.C.: A fost un moment plin de emoție. M-am bucurat enorm, mai ales pentru că știam cât de ridicat este nivelul competiției. Nu pot spune că mă așteptam, fiindcă într-un astfel de context sunt prezenți elevi foarte bine pregătiți, talentați, din întreaga țară. Tocmai de aceea, recunoașterea primită a însemnat mult pentru mine; am simțit că munca mea a fost răsplătită și că drumul pe care l-am ales este unul în care merită să cred în continuare. Iar acest lucru mi-a adus o bucurie profundă.

Rep.: A existat un moment sau o persoană care ți-a influențat decisiv alegerea acestui drum?

B.C.: Lectura a avut un rol esențial. Cititul mi-a dezvoltat creativitatea și m-a ajutat considerabil în obținerea rezultatelor la Olimpiada de Limba Română. Totul a început încă din ciclul primar, sub îndrumarea doamnei învățătoare Doina Jalbă, a continuat în gimnaziu cu sprijinul doamnei diriginte Veronica Bulf și s-a consolidat la liceu, prin contribuția valoroasă a doamnei diriginte Gabriela Matiu.

Doamna Matiu a avut un impact major asupra formării mele, nu doar din punct de vedere academic, ci și în ceea ce privește dezvoltarea mea personală. M-a ascultat, m-a înțeles și mi-a oferit sfaturi pe care le-am urmat cu încredere. Orele de limba română cu dânsa sunt cu adevărat speciale. Îmi place tehnica inedită prin care abordează temele romanelor și modul în care reușește să descifreze mesajele profunde ascunse în paginile acestora. A avut un rol esențial în tot parcursul meu la olimpiadele naționale, începând cu clasa a IX-a, oferindu-mi sprijin constant, încurajări și încredere. Este o persoană caldă, autentică și un profesor de excepție. M-a susținut nu doar la concursuri, ci și în inițiativa clubului de psihologie. Înainte de fiecare competiție îmi trimitea mesaje de încurajare care îmi ofereau încredere și mă ajutau să rămân concentrată. Mă făceau să înțeleg că, indiferent de rezultat, sunt susținută și apreciată. Cu atât mai mult mă bucur că am obținut un rezultat bun și că am avut parte de o astfel de îndrumare.

De asemenea, la Olimpiada de Istorie, am beneficiat de sprijinul domnului profesor Dan Solcan, care predă la clasa noastră. Contribuția domniei sale a fost extrem de importantă. Prin pregătirile pe care le-am făcut împreună, am reușit să înțeleg mai bine evenimentele istorice și contextul în care acestea s-au petrecut. Dumnealui are o metodă aparte de predare, care ne ajută să analizăm nu doar faptele, ci și motivele din spatele acestora, să înțelegem ce a gândit personajul istoric în momentul în care a acționat într-un anumit fel. Consider că această abordare, aplicată atât la clasă cât și în pregătirea pentru olimpiadă, m-a ajutat în mod real să obțin premiul la această competiție.

Rep.: De ce, în ciuda performanțelor la istorie și literatură, vrei să urmezi Psihologia?

B.C.: Am ales să urmez Psihologia deoarece consider că acest domeniu reflectă cel mai bine întrebările, valorile și preocupările mele profunde. Încă din gimnaziu, am fost atrasă de dimensiunea umană a lucrurilor, ceea ce m-a determinat să optez pentru profilul uman și, mai precis, pentru specializarea Filologie bilingv-engleză, la Colegiul Național „B. P. Hasdeu”. Materiile umaniste, precum Istoria și Literatura, m-au ajutat să înțeleg mai bine contextul social și complexitatea umană, însă Psihologia oferă cadrul științific necesar pentru a pătrunde în profunzimea vieții interioare a indivizilor.

Alegerea unei cariere nu este ușoară, dar dorința de a-i ajuta pe ceilalți și de a avea un impact real în viețile lor este decisivă pentru mine. Văd profesia de psiholog nu doar ca pe o meserie, ci ca pe o vocație, o formă de angajament profund prin care pot contribui la schimbare și la binele celorlalți.

Sunt în mod special interesată de psihologia copiilor cu dizabilități și îmi doresc să mă specializez în acest domeniu, atât în cadrul studiilor de licență, cât și printr-un program de masterat ulterior. Îmi propun să ofer sprijin real acestor copii și familiilor lor, să ajut la integrarea lor socială și la construirea unei vieți cât mai împlinite și demne. Visul meu este să creez un spațiu sigur și empatic, în care oamenii să se simtă ascultați, înțeleși și susținuți. Cred cu tărie că empatia, curiozitatea și deschiderea mea față de oameni mă vor ghida în acest parcurs. Sunt conștientă că drumul nu va fi întotdeauna ușor sau clar, însă am încredere că, urmându-mi vocația, voi deveni psihologul pe care mi-l doresc.

Rep.: Cum a luat naștere ideea clubului de psihologie „Eye on Mind”? Ce te-a inspirat?

B.C.: Clubul nostru de psihologie din cadrul Colegiului Național „B.P. Hasdeu” se numește „Eye on Mind” și reprezintă inițiativa mea și a colegei mele Sandra Secuiu. Ideea a pornit dintr-o nevoie reală pe care am observat-o în jurul nostru: nevoia de a vorbi deschis despre ceea ce simțim, despre temerile și frământările personale. Amândouă suntem pasionate de psihologie și ne dorim să urmăm acest drum, așa că ne-am gândit că ar fi valoros să oferim colegilor noștri un spațiu sincer, accesibil, care oferă un sprijin în care să se regăsească.

Ne-am dorit ca prin acest club să aducem psihologia mai aproape de viața de zi cu zi, într-un mod autentic. Încă de la început, am beneficiat de sprijinul esențial al doamnei profesoare Ioana Grudea, care ne-a fost profesoară de Psihologie, încă din clasa a X-a. Dumneaei este prezentă la fiecare întâlnire și ne oferă suportul teoretic necesar pentru temele discutate. Totuși, păstrăm un echilibru între informație și deschidere emoțională; întâlnirile sunt construite sub forma unor discuții libere, ateliere interactive și teme de reflecție personală, uneori chiar în scris.

Credem că este important ca fiecare elev să aibă curajul să urmeze ceea ce simte că i se potrivește cu adevărat, chiar dacă acest drum nu este întotdeauna unul previzibil. Clubul „Eye on Mind” a fost înființat la începutul acestui an școlar. Hasdeul oferă numeroase oportunități extracurriculare, cum ar fi clubul de lectură sau alte inițiative, dar un club de psihologie nu exista până acum, iar noi ne-am bucurat să fim cele care au adus această idee la viață.

Reacțiile colegilor au fost peste așteptări. Mulți dintre ei s-au simțit ascultați, înțeleși și au avut curajul să revină cu mai multă încredere, de la o întâlnire la alta. De asemenea, și profesorii au apreciat inițiativa și ne-au încurajat să continuăm. Sprijinul doamnei Grudea a fost esențial în dezvoltarea ideii și în transformarea clubului într-un spațiu cu adevărat valoros pentru elevii din Hasdeu.

Rep.: Cum funcționează clubul? Cum decurge o întâlnire tipică în cadrul clubului? Ce teme abordați?

B.C.: Fiecare întâlnire a clubului „Eye on Mind” pornește de la o emoție sau temă specifică adolescenței. Până acum, am discutat despre anxietate, iubire, încrederea în sine și stres. Structura întâlnirilor este bine echilibrată: începem cu o scurtă parte introductivă, în care oferim un context teoretic susținut de doamna profesoară Ioana Grudea, iar apoi urmează discuții libere, exerciții interactive sau momente de reflecție scrisă.

Încercăm mereu să menținem un echilibru între informația academică și deschiderea emoțională, pentru că acest format — mai puțin formal — este foarte apreciat de elevi. Ei se simt în siguranță să participe, să se exprime și să se implice activ.

Avem și un grup de WhatsApp dedicat participanților, unde comunicăm constant și primim sugestii pentru viitoarele întâlniri. De asemenea, folosim formulare de feedback, distribuite pe grupurile noastre interne, pentru a evalua ce funcționează bine și ce poate fi îmbunătățit.

Elevii ne-au propus teme și resurse interesante: de exemplu, să pornim de la fragmente de filme sau pasaje din cărți care ilustrează emoții sau situații relevante pentru vârsta noastră — idei care s-au dovedit foarte populare și bine primite. Suntem mereu deschise să ascultăm părerea participanților și să construim împreună conținutul întâlnirilor.

Aceste întâlniri au loc lunar și, cu fiecare ediție, simțim că reușim să consolidăm o comunitate tot mai unită și mai sinceră.

Rep.: Aveți mulți participanți, mulți membri ai clubului?

B.C.: Ne promovăm activitatea prin contul nostru de Instagram, care poartă același nume ca și clubul: „Eye on Mind”. Acolo anunțăm periodic când au loc întâlnirile și care este tema fiecărei sesiuni. În timp, am reușit să formăm o comunitate consistentă — grupul nostru include aproximativ 40 de elevi, iar la întâlniri participă în mod constant între 20 și 30 de colegi, în funcție de perioadă. Organizăm aceste întâlniri în weekend, tocmai pentru a fi mai accesibile tuturor.

Cea mai mare realizare a clubului, până acum, este faptul că am reușit să construim un spațiu sigur și autentic de sprijin pentru colegii noștri. Atmosfera de la întâlniri este una sinceră, deschisă, în care participanții se ascultă unii pe alții fără judecată și cu multă empatie. A devenit un loc în care fiecare se simte văzut și acceptat așa cum este, fără presiunea perfecțiunii.

„Eye on Mind” oferă, poate pentru prima dată pentru mulți dintre noi, libertatea de a fi umani și sinceri, un spațiu cald, empatic, în care autenticitatea este încurajată și respectată. Reacțiile colegilor au fost foarte pozitive, iar aprecierea lor ne confirmă că această inițiativă răspunde unei nevoi reale din comunitatea noastră liceală.

Rep.: De unde a pornit ideea clubului?

B.C.: Ne-am dorit să aducem în liceu ceva nou, diferit — o inițiativă care să iasă din tiparul obișnuit, pentru că ideile inedite au adesea un potențial real și reușesc să prindă foarte bine în rândul elevilor. Ne-am bucurat să vedem că participanții la club nu sunt doar prietenii noștri apropiați, ci și elevi din toate clasele, ceea ce înseamnă că mesajul nostru a ajuns acolo unde trebuie. Bucuria a fost și mai mare când am văzut cât de deschisă a fost comunitatea în fața acestei propuneri și cât de mult a fost apreciată ideea.

Clubul a luat naștere dintr-o nevoie autentică de a vorbi despre ceea ce simțim, într-un spațiu sincer, unde fiecare elev să se simtă ascultat. De aceea, am creat acest cadru cald, empatic și deschis, în care dialogul interior să fie valorizat.

Ne dorim ca „Eye on Mind” să continue să existe și după ce noi vom termina liceul și vom merge la facultate. Deja sunt elevi din clasa a IX-a care vin constant la întâlniri, contribuie activ cu idei și propuneri valoroase. Sperăm ca în viitor, clubul să fie coordonat de persoane la fel de implicate, care să ducă mai departe dorința noastră de a crea un spațiu în care fiecare voce contează și fiecare emoție este respectată.

Rep.: Ce crezi că este cel mai greu de gestionat emoțional în perioada liceului?

B.C.: Presiunea cea mai mare pe care o resimt mulți adolescenți este aceea de a fi mereu în control: să ai răspunsuri pregătite, planuri clare, rezultate bune, să fii mereu „pe linia de plutire”. Însă, paradoxal, tocmai această perioadă a vieții ar trebui să fie una a descoperirii de sine, nu a certitudinilor absolute. De multe ori, apare impresia că trebuie deja să fii format într-un anumit domeniu, ceea ce generează anxietate, nesiguranță și teama de a greși.

Noi încercăm să transmitem participanților tocmai ideea că este în regulă să nu știe încă totul, că este în regulă să fie în căutare. Nici noi nu am știut de la început, și chiar și acum suntem în proces de învățare. Le spunem că nu trebuie să le fie frică de greșeli, ci dimpotrivă, să îndrăznească să caute răspunsurile pas cu pas, să se asculte pe ei înșiși și nu doar vocile din jur.

Un mesaj esențial pe care îl promovăm este acela că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, ci un semn de curaj. Și tot curaj înseamnă să ceri ajutor de la un coleg, un prieten, un profesor sau un specialist. Clubul nostru își propune tocmai acest lucru: să valorizeze autenticitatea, curajul de a fi sincer și deschiderea față de propria experiență interioară.

Rep.: Ați abordat și tema bullying-ului în cadrul clubului?

B.C.: Următorul subiect pe care dorim să-l abordăm este bullying-ul, un fenomen care a fost deja atins în cadrul întâlnirilor noastre anterioare, întrucât este strâns legat de anxietate și de lipsa de încredere în sine. În momentul în care unii elevi și-au împărtășit experiențele personale, bullying-ul a fost menționat ca un factor important ce a generat diverse stări și trăiri emoționale. Profesoara Grudea le-a oferit elevilor câteva tehnici utile pentru a depăși fenomenul bullying-ului, care tinde să ia amploare în anumite contexte.

Rep.: Înainte de a înființa acest club, ai avut experiența de a învăța cum să îți gestionezi emoțiile, având în vedere participarea ta la numeroase competiții. Gestionarea emoțiilor este un element esențial, pentru că, chiar dacă ești bine pregătit, emoțiile copleșitoare pot afecta claritatea gândirii. Cum reușești să depășești aceste emoții intense în timpul competițiilor? Cum te sprijină acest club în gestionarea lor și în ce mod te ajută pe tine personal?

B.C.: Reușesc să îmi gestionez emoțiile atunci când mă simt stresată sau în timpul olimpiadelor și competițiilor, datorită experienței acumulate de-a lungul anilor. Am participat la numeroase olimpiade începând din clasa a VIII-a și până la liceu, iar în fiecare an am luat parte la olimpiada de limba română. În clasa a IX-a am ajuns la etapa națională a olimpiadei de limba română și până acum îmi doresc foarte mult să mă calific și anul viitor. Pe lângă această experiență, încerc să mă concentrez pe lucrurile care depind de mine, cum ar fi atenția și pregătirea. Am înțeles că nu este benefic să îmi reprim emoțiile, dar nici să le las să mă copleșească. Încerc să le transform în energie pozitivă pentru a mă concentra mai bine și, în același timp, să fiu sinceră cu mine însămi, fără să ignor ceea ce simt.