„Eterogen”, expoziție semnată de Bogdan Mosorescu, Ciprian Petre, Dennis Teodorescu, Cristian Radu, Traian Tzamuris, Mihai Daniel Nistor, avându-l ca invitat pe Walter Mărăcineanu, artiști plastici membrii UAP Brăila, a fost deschisă la Galeriile de Artă „Ion Andreescu”. Așa cum îi spune și numele, expoziția are o compoziție eterogenă prin tehnica de realizare a lucrărilor expuse – fotografie, grafică, grafică digitală, pictură, la ceramică -, dar și prin tematică. Această formulă de prezentare a artei, cu posibilitatea de comparație a numeroaselor ei fațete, este propunerea de întâlnire pe care o lansează publicului buzoian președintele UAP Buzău, Valeriu Șușnea, în calitate de curator al ei. Este o întâlnire cu lucrările de artă ale unora dintre cele mai promițătoare nume de artiști români contemporani, care folosesc de forme noi de exprimare artistică și abordări inovatoare ale artei moderne.
„Este importantă această colaborare cu UAP Brăila. Am invitat acești artiști reprezentativi din filiala Brăila a UAP, din generații diferite și cu moduri de expresii diferite. Acest demers cultural face parte din planul managerial pe care l-am stabilit la începutul anului, ca un preambul al Bienalei <Ion Andreescu>, să avem și acest gen de expoziție de grup. Sunt artiști cu expresii vizuale diferite, cu parcursuri vizuale diferite. Vom continua aceste schimburi și am vorbit în acest sens cu domnul Mosorescu, președintele UAP Brăila, care, după cum bine știți, a fost invitat la evenimentul nostru <Ion Andreescu, 150 de ani de Impresionism>”, spune președintele UAP Buzău, Valeriu Șușnea.
Pictura cu care a venit Dennis Teodorescu la Buzău abordează anumite stări extreme, nefiind vorba neapărat de cele mai plăcute. Ele au fost extrase de autor din lumea care ne înconjoară, necosmetizată, așa cum este ea și, de aceea, exprimă cam tot ce ține de ceea ce trăiesc foarte mulți dintre semenii noștri. „Am încercat să abordez în pictură ceea ce mulți evită, pentru că eu consider că trebuie spus și așa ceva”, mărturisește Denis. În acest demers artistic îi este de ajutor cea de-a doua profesie a sa, psihologia, care i-a oferit avantajul de a fi pătruns mai profund „în lumea sufletelor, a trăirilor conștiente și subconștiente”, grupul său țintă în această activitate fiind categoria tinerilor infractori.
„Deznădejdea și grimasele, mirarea și starea de beatitudine, îngândurarea și tristețea, neliniștile și zâmbetul discret, râsul bolnav, evocă felul de a fi al omului contemporan, surprins de artist cu responsabilitatea celui care cunoaște în profunzime comportamentele imediate, fiind licențiat nu numai în arte, ci și în științele psihologiei”, prezintă criticul de artă Ana Amelia Mădălina Dincă, în mod succint, profunzimea lucrărilor lui Dennis Teodorescu.
Prin urmare, este vorba despre un pictor profesionist, membru UAP filiala Brăila, licențiat în Psihologie, care dedică timp tinerilor care au probleme cu legea atât pentru a-i surprinde în trăirile lor din cele două perspective profesionale. De altfel, lucrarea pe care Denis o va prezenta la Bienala „Ion Andreescu” care se apropie se numește „Risipitorii de vieți” și este una care surprinde foarte bine această zonă. Are, pe lângă har și mare experiență în pictură, pentru că a început să picteze la doi-trei ani, fiind inspirat de tatălui său, pictor, profesor de arte vizuale, alături de care petrecea timpul în atelier.
Traian Tzamuris se remarcă în activitatea sa prin formele neconvenționale ale lucrărilor, fie că este vorba despre pictură murală, pictură de șevalet, gravură sau sculptură. La Buzău s-a prezentat cu câteva dintre lucrările de pictură care surprind unul dintre subiectele despre care ne spune că îl dezvoltă de câțiva ani. „Sunt o variațiune a unui subiect pe care îl urmăresc de patru-cinci ani. Este vorba despre <Fantasmele memoriei >. Sunt niște imagini din realitatea istorică, secolele XX-XXI, care apar în formulă de vis”, spune pictorul brăilean. Acest subiect s-a născut dintr-o pasiune a sa, de a afla poveștile oamenilor și locurilor; este o pasiune născută în copilărie, când tatăl său, vaporean, îi spunea o mulțime de întâmplări din locurile în care călătorise. De aceea, Tzamuris, inspirându-se din poveștile pe care i le spunea tatăl, reușește să creeze propriile povești și, în același timp să îi aducă acestuia un omagiu. „E vorba de un omagiu adus tatălui meu care prin contribuția sa sunt eu ceea ce sunt astăzi; m-a sprijinit în demersul de a merge la școală, de a urma cariera artistică. Tatăl a fost mult timp vaporean. A mers pe Marea Neagră, de-a lungul Dunării, până la Regensburg. În anumite lucrări ar putea să-i găsim chipul, s-ar putea un autoportret”, mărturisește autorul. Tema aceasta, „Fantasmele memoriei”, este transpusă în pictură, așa cum se poate vedea și pe Simezele buzoiene și, cum explică chiar autorul, „ca o sinteză cinematografică, în sensul în care se regăsesc anumite elemente care sunt cu impact emoțional foarte puternic pentru mentalitatea fiecărui român, unele dintre ele fiind transpuse în orașul de baștină, Brăila”. Seria aceasta nu se limitează însă la orașul dunărean, pentru că Tzamuris spune că o va extinde către alte orașe de-a lungul Dunării, și că va căuta să prezinte lucrurile extraordinare. „Brăila, spre exemplu, are un centru vechi superb, cu o arhitectură de început de secol XX, care a rămas în urma vieții economice extraordinare, cum ar fi vile de armatori”, detaliază pictorul. Sunt tot felul de povești care apar în picturile sale: povestea unor case, poveștile pe care le transmit ilustrate trimise din alte părți ale lumii. „De multe ori preiau cu citat ceea ce am găsit acolo, pe ilustrată. Am o lucrare, de exemplu, în care se scria: <Unchiule, iartă-mă că nu am reușit să vin, primește salutul meu>, cu toate elementele cromatice ale limbii de început de secol XX, care au parfumul lor. Am o altă lucrare dedicată Haricleei Darclee. Aduc astfel în memoria colectivă istoria legată de personalități. În pictura cu ostașul e vorba de o carte poștală trimisă la sfârșitul Primul Război Mondial. Mi-am imaginat că a filmat cineva în Brăila, pe strada Oituz, unde se află o clădire frumoasă și am transpus acel soldat englez, proaspăt ieșit din spital și am surprins bucuria acestuia de a trimite celor dragi o imagine: că este în viață și că poate să vadă acele locuri; pentru că dacă astăzi putem să facem selfie, ne place să ne asociem cu elementele fizice palpabile, atunci erau cărțile poștale. De aceea, încerc să păstrez cât de autentic cifre, formule de adresare, exact cum au apărut pe cartea poștală”. El este pictor muralist; așa se motivează de ce unele lucrări, precum cele de pe simeze, sunt de dimensiune mai amplă. Pe simezele buzoiene se află și o lucrare a sa care a fost premiată la Bienala de grafică „Constantin Găvenea” din Tulcea.
O notă aparte a expoziției o reprezintă lucrările lui Petre Ciprian intitulate „Cântecul pământului”, niște „forme care așteaptă plinul”, cum explică artistul plastic, absolvent de arte decorative și design, specializat în ceramică, pus la punct cu problematica de patrimoniu cultural mobil la Direcția Județeană de Cultură, în vremea în care a avut calitatea de funcționar public, devenit ulterior ofițer de Poliție cu specializarea patrimoniului cultural național la IPJ Brăila, unde are în atribuții ceea ce înseamnă a proteja, a educa, populația cu privire la patrimoniu.
Lucrările sale stau sub semnul impresiilor, ale unor memorii care i-au rămas. Lucrarea „Un ciob” este foarte grăitoare în privința semnificațiilor cu care autorul își încarcă operele: „Viața noastră, un ciob dintr-un vas sau viața noastră plină de cioburi și ce trebuia să fie un vas, și până la urmă ceea ce a vrut să rămână din el. Omul se lasă în vâltoarea timpului și a destinului și se mai și ciobește. Pământul este cel care ne naște, cel care ne primește, iar noi încercăm să rămânem în amintirea celorlalți, pentru că acesta este țelul; încercăm să surprindem trăiri și să spunem ceva”.
Lucrările sale spun poveștile pământului și, totodată, ale oamenilor care îi dau puteri noi. „Poveștile vin de fiecare dată, cu fiecare lucrare, vas, ciob, ardere. Se întâmplă lucruri magice și atunci când închizi cuptorul și mai ales atunci când vrei să îl vizitezi și îi găsești spiritul cum aleargă în jurul formelor. Noi stabilim conturul, dar ce se întâmplă cu vasul stabilește numai focul și destinul. Sunt situații când te grăbești și vrei să scoți ciobul din formă, și geneza să fie cât mai scurtă. Când ciobul e aprins trebuie să-l lași altfel cântă, țipă și crapă”, povestește ceramistul brăilean.
Povestea ceramicii pe care o realizează este o poveste despre care putem spune că face parte din familia sa, pentru că, mărturisește acesta, „casa am construit-o prima dată ca un atelier, după care destinul a modelat ca atelierul să devină casă”. Prin urmare, atelierul este integrat total casei și familiei sale. Unele dintre lucrările sale și-au găsit locul în casă, altele în galerii, altele stau somnoroase, la căldură, în podul casei, așteptând să fie descoperite de privitori.
Cristian Radu a venit la Buzău cu câteva dintre lucrările sale de grafică și pictură: „Majoritatea au ca bază peisajul din care încep să abstractizez. Îmi place să mă prezint diferit la fiecare expoziție. Aici este vorba despre un ciclu din ultimii doi legat de peisaj”. La Buzău a mai ajuns și cu alte expoziții ale filialei Brăila din care face parte și a participat la fiecare bienală organizată la Buzău. A participat cu acest grup la expoziții itinerante. Și au fost împreună la Brăila, Tulcea și, în prezent, au făcut popas la Buzău. Cristian face parte dintr-o familie preocupată de artă și care creează artă. De aceea, de mic copil a fost crescut în atelier. A devenit pictor profesionist și a mers cu expozițiile sale prin toată țara, prin Capitală și chiar și în Ungaria. Are deja gata lucrarea pentru Bienala „Ion Andreescu” pe care președintele UAP Buzău o are în pregătire în momentul de față.
Walter Mărăcineanu se prezintă cu o notă de umor ca făcând parte din această expoziție „cu partea digitală a
sufletului”. Este vorba despre grafica digitală peisaj; „sunt fragmente din zona în care îmi petrec timp, respectiv Brăila, București și între, pe drum. De obicei, la expoziții se prezintă subiecte mari. Și eu am fost genul care am căutat subiecte mari, filozofice, grele, care să dea de gândit; am făcut asta până la un punct; cum ultimii ani la nivel mondial s-au luptat ideologii și teorii, mi s-a părut că trebuie să las doar culoarea și compoziția să fie singure și să fie mai puțină ideologie și mai puțină teorie”, mărturisește artistul. „Grafica digitală este o nouă direcție pe care o agreează artistul. Cu toate că există o mare constrângere, se descurcă magistral în economia cromatică și de rețea liniară. Se pare că îi este la îndemână notația rapidă ce surprinde esența, poate ca un crochiu mai avansat. Subiectele apar pretutindeni și îi sunt apropiate afectiv și cromatic. Limitarea impusă de mijloacele folosite îi dă un aer straniu și original”, definește artistul plastic Hugo Mărăcineanu, creația lui Walter.
Dan Nistor a venit pe simeze cu șase lucrări ce fac parte dintr-o suită intitulată „Mesagerul”. Despre „Mesager”, sculptorul Vlad Ciobanu spune că „trimite mesaje profunde și servește drept canal al revelației și comunicării între oameni și divinitate”. În acest ciclu sunt incluse 40 de lucrări ale artistului care au făcut obiectul unei expoziții personale la Căminul Artei în Capitală. Autorul descrie lucrărite respective ca fiind „legate de trup și suflet, de energie, de materia asta care ne ține legați aici”. Titlul lucrărilor are legătură cu lumina creației: „Fire de lumină, îmbrățișând lumina” etc. Despre ele Dan Nistor spune că sunt lucrări care îl definesc. „Abordarea este ușor clasică și cu tentă modernă. Ne completăm în dialog cu celălalt. Pictezi pentru tine ca sa te completezi cu lucrările, dar trebuie să ai dialogul cu ceilalți”, mărturisește autorul. El a avut expoziții personale și la Iași, București, Curtea de Argeș, Brăila, Tulcea etc. Până la pictură a străbătut un drum mai sinuos. A pornit de la pictură murală, a făcut doi ani de ceramică, a ajuns la grafică, iar de la grafică la pictură nu a mai fost decât un pas. Bineînțeles că vorbim de pasul omului creator care dăruiește ani din viață pentru lucrările sale.
