Duminică, 24 august, la ora 18.00, la Galeriile de Artă are loc vernisajul expoziției de pictură „Sub Zodia Rodiei”, semnată de Cristi Martin, artist plastic, actor, regizor și manager de festival. Este cea de-a treia sa expoziție din cadrul BIAF, însă aceasta se deosebește de primele două prin faptul că are o temă, care îi permite să invite publicul într-o lume a simbolurilor, unde rodia și fluturele alb devin elemente centrale. Rodia, fruct exotic și misterios, nu este așezată de Martin pe piedestalul perfecțiunii, ci adusă în scene cotidiene, alături de personaje dure sau marginale, devenind imaginea „perfectului imperfect”. Alături de ea, aproape invariabil, se regăsește fluturele alb, simbol al sufletului.
„Frumusețea nu stă în perfecțiune”, spune Cristi Martin, în interviul pentru OPINIA. „În imperfecțiune găsești urâtul, dar și frumusețea”, spune acesta mai departe, abordând pictura sa ca o lume paralelă cu teatrul; este o lume pe care a descoperit-o încă din copilărie, prin concursuri de grafică și pictură și care a și devenit, de altfel, și prima sa profesie.
Reporter: În tablourile dumneavoastră apare des rodia. De ce acest simbol?
Cristi Marin: Rodia este pentru mine punctul perfect. Ea simbolizează viața. Dar nu o așez lângă lucruri perfecte, ci tocmai în scene cotidiene, uneori chiar incomode. Perfecțiunea nu mă interesează; frumusețea se află în imperfecțiune. Rodia este „perfectul imperfect”.
Rep.: Alături de rodie apare și un fluture alb…
C.M.: Da, fluturele e simbolul sufletului. Împreună, cele două construiesc centrul simbolic al lucrărilor mele.
Rep.: Ați pornit de la o poveste pentru aceste lucrări?
C.M.: Nu, nu am pornit de la o poveste, ci de la un simbol. Rodia nu este o poveste, nu este o femeie, nu este o țară; este doar simbolul pe care l-am ales.
Rep.: Este a doua expoziție a dumneavoastră la BIAF?
C.M.: De fapt, este a treia. Primele două au fost mai degrabă haotice, centrate pe emoții, trăiri, gânduri. Acum vin cu o temă clară, cu o idee în jurul căreia s-au strâns în jur de 20 de lucrări.
Rep.: Aveți o lucrare preferată în expoziție?
C.M.: Nu. Toate sunt părți din sufletul meu. N-ar putea exista o preferată.
Rep.: Cum arată o zi de lucru în atelier?
C.M.: Mă așez pe scaun, pregătesc culorile și pictez. Nu-mi dau seama când trece timpul.
Rep.: Teatrul este pentru dumneavoastră o sursă de inspirație în pictură?
C.M.: Nu. Viața este sursa mea de inspirație. Și mitologia, simbolurile. Eu nu lucrez abstract. Mă joc cu simbolurile.
Rep.: Cum v-ați dori să se raporteze publicul la picturile din expoziție?
C.M.: Unele sunt dure, altele stranii, dar fiecare are frumusețea ei. Desigur, mi-aș dori să le placă.
Rep.: Expoziția are loc într-o galerie clasică sau într-un spațiu alternativ?
C.M.: Este o galerie clasică, de artă. În cazul de față, Galeria de Artă de pe Bălcescu.
Rep.: Cum vedeți dialogul dintre teatru și pictură?
C.M.: Nu există. Sunt două linii paralele. Cristi Martin pictorul și Cristi Martin actorul nu se întâlnesc. Doar uneori, la scenografie sau costume. În rest, pictura e o lume absolut separată.
Rep.: Cum a început parcursul dumneavoastră artistic?
C.M.: De fapt, pictura a fost prima mea profesie. Din copilărie am participat la concursuri de grafică și pictură, unde am câștigat multe premii. Mult mai târziu m-am apucat de actorie. Pictura este prima mea profesie, dar pe care am lăsat-o o vreme deoparte pentru teatru.
