FOTO / Costin Petcu, medic urolog cu expertiză și implicat în comunitatea buzoiană

Buzoianul Costin Petcu este medic primar urologie la Medinvest, asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” și medic primar urologie în cadrul Institutului Clinic Fundeni din București. Cu o vastă experiență în chirurgie urologică, medicul Petcu combină practica clinică de înalt nivel cu activitatea didactică, dedicându-se atât îngrijirii pacienților, cât și formării noilor generații de medici.

În București, el face parte din echipa Institutului Clinic Fundeni, unde realizează intervenții chirurgicale complexe, implicându-se în cazuri diverse, de la patologii oncologice renale și urologice, până la afecțiuni ale prostatei și ale vezicii urinare. În paralel, medicul Petcu oferă consultații pacienților din orașul său natal, Buzău, menținând astfel legătura cu comunitatea care l-a format și aducând în serviciile locale expertiza acumulată în centre de top din întreaga lume.

Formarea sa profesională a inclus stagii internaționale în centre medicale de referință, precum Sheba Medical Center în Israel, VU University Medical Center în Amsterdam, Haukeland University Hospital în Bergen, Open Medical Institute în Salzburg, Tenon Hospital în Paris și University Hospital Patras în Grecia. Această experiență internațională i-a oferit o perspectivă completă asupra celor mai moderne tehnici și protocoale din urologie, pe care le aplică atât în activitatea chirurgicală, cât și în practica consultativă. Prin combinarea expertizei dobândite în centre internaționale cu experiența practică din România, medicul buzoian reușește să ofere pacienților săi îngrijire de cea mai înaltă calitate, păstrând în același timp apropierea și înțelegerea față de nevoile comunității locale.

În interviul pe care vi-l prezentăm, el vorbește despre parcursul său profesional, alegerea specializării în urologie, rolul său de mentor pentru studenți și rezidenți, precum și despre sfaturile practice pe care le oferă pacienților pentru menținerea sănătății aparatului urinar și prevenția afecțiunilor urologice.

Reporter: Ce v-a determinat să alegeți Medicina ca domeniu de carieră?

Costin Petcu: Momentul decisiv a avut loc în vara anului 2003, când am suferit o operație de apendicectomie, la vârsta de 17 ani. Până în acel moment eram convins că voi susține admiterea la Universitatea Politehnica din București. Cred ca am fost atras atât de rigurozitatea arătată de către personalul medical din spital, cât și de modul în care lucrează și se înțeleg împreună. Doi ani mai târziu, am fost admis la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București.

Rep.: De ce ați ales specializarea „Urologie” și ce v-a atras cel mai mult la această ramură?

C.P.: La sfârșitul celor șase ani de facultate, intenționam să aleg la repartiție o specialitate chirurgicală datorită asistenților universitari pasionați de ramurile lor chirurgicale, care ne-au îndrumat în timpul facultății. Urologia a fost prima mea opțiune în urma examenului de rezidențiat, datorită multiplelor subspecializări din această ramură chirurgicală, dar și a potențialului crescut de dezvoltare profesională atât în România, cât și în străinătate. În plus, patologia urologică este extrem de variată – de la litiaza renală și infecții urinare, până la cancere urologice sau patologia prostatei – și îți cere să gândești integrat, nu doar pe un segment îngust.

Rep.: Există un moment sau o experiență care v-a marcat decisiv în alegerea acestei specializări?

C.P.: Nu pot identifica un anumit moment, dar cred că discuțiile avute cu medicii cu experiență m-au determinat să aleg această specialitate chirurgicală.

Rep: Care sunt cele mai mari satisfacții și provocări în meseria de medic urolog?

C.P.: În urologie, satisfacțiile apar prin faptul că poți ajuta un pacient aflat în anumite situații precum colică renală, retenția urinară acută sau diferite cazuri oncologice, iar pacientul simte imediat diferența în ceea ce privește starea lui de sănătate. Provocările sunt legate de complexitatea cazurilor, de pacienții cu multiple comorbidități și de faptul că trebuie să iei decizii importante, uneori în condiții de urgență, sub presiune de timp. Este o specialitate în care trebuie să fii în permanent echilibru între empatie și luciditatea deciziilor medicale. O provocare personală, importantă pentru mine, a fost întoarcerea în orașul în care am crescut, pentru a oferi consultații pacienților de aici. Această alegere, care de la început a însemnat multă responsabilitate și emoție, mi-a adus în ultimii opt ani foarte multe satisfacții profesionale și umane.

Rep.: Sunteți și asistent universitar. Ce v-a determinat să vă implicați în formarea studenților și rezidenților?

C.P.: Mi s-a părut firesc să transmit mai departe cunoștințele și valorile primite la rândul meu de la profesorii mei. M-a ajutat mult, ca student, dar mai ales ca rezident, să am mentori disponibili, care să explice, să corecteze, să ofere modele de comportament profesional. Am avut șansa să evoluez ca medic lângă personalități precum dr. Emil Angelescu, acad. Ioanel Sinescu și conf. dr. Cristian Surcel, care au fost adevărați maeștri ai formării mele.  Activitatea didactică este un mod de a investi pe termen lung în calitatea actului medical: studenții și rezidenții de azi vor fi medicii de mâine ai pacienților noștri, și, bineînțeles, ai noștri.

Rep.: Care considerați că este cel mai important lucru pe care trebuie să-l transmiteți studenților sau rezidenților în urologie?

C.P.: Cred că putem discuta timp de două zile pe marginea acestei teme… Consider că ne confruntăm cu o criză de moralitate și de profesionalism în acest moment, în toate domeniile, nu numai în medicină. Dincolo de noțiunile teoretice și practice, generațiile tinere trebuie să înțeleagă ce înseamnă responsabilitatea față de pacient – să înțeleagă că în fața lor nu este „un caz medical”, ci un om, cu temeri, cu familie, cu planuri. Totodată, cei tineri au un simț practic mai bine dezvoltat și doresc să găsească tot timpul scurtături către destinația profesională. Însă, în domeniul medical, nu există scurtături oneste, ci doar pași parcurși temeinic și multă muncă, treaptă cu treaptă, fără a sări niciun nivel de pregătire. Onestitatea profesională este, de asemenea, extrem de importantă – trebuie să punem binele pacientului mai presus de orice interes, iar dacă evoluția pacientului ar putea fi mai bună în cazul în care ar fi tratat de către un coleg mai experimentat în patologia respectivă, atunci nu ar trebui să ne fie rușine sau teamă să îl trimitem respectivului coleg. Nu există medici care tratează foarte bine toate tipurile de patologii din sfera unei specialități, mai ales referindu-ne la cele chirurgicale. Generațiile tinere au înțeles că trăim într-o perioadă de dezvoltare a marketingului medical. Însă, încerc să le transmit că în spatele unui medic cu marketing puternic trebuie să se afle întotdeauna un profesionist desăvârșit, un medic onest și sincer cu pacientul și că problemele apar când marketingul depășește profesionalismul.

Rep.: Care sunt cele mai mari satisfacții și provocări în activitatea didactică?

C.P.: Satisfacția apare atunci când studenții ne transmit un feed-back pozitiv în formularul anonim completat la sfârșitul stagiului de urologie din Institutul Clinic Fundeni. De asemenea, apare atunci când foștii studenți aleg urologia ca specialitate la repartiția din cadrul examenului de rezidențiat, când rezidenții din echipa mea evoluează și sunt capabili să ducă la bun sfârșit, singuri, o intervenție chirurgicală complexă. Și, bineînțeles, apare atunci când observ că tinerii medici aflați la final de rezidențiat au potențialul de a-și depăși mentorul. Provocarea este să adaptezi limbajul și metoda didactică la generații foarte diferite, obișnuite cu informație rapidă, digitală, dar care au la fel de multă nevoie de rigoare, de exercițiu practic și de valori profesionale solide.

Rep.: Puteți explica pe scurt ce este ecografia aparatului urinar și de ce este atât de utilă în urologie?

C.P.: Ecografia aparatului urinar este o investigație accesibilă, ieftină, repetabilă, neiradiantă, neinvazivă care poate stabili un diagnostic corect pentru un pacient cu probleme urologice. Cred cu tărie că un consult urologic modern, actual, trebuie să includă ecografia aparatului urinar și, în anumite cazuri, ecografia scrotală.

Rep.: Ce afecțiuni pot fi depistate precoce prin ecografie?

C.P.: Putem diagnostica prin ecografie litiaza urinară, hidronefroza sau ureterohidronefroza, tumori renale sau vezicale cu dimensiuni suficient de mari pentru a fi vizibile ecografic, creșterea volumului prostatic (hiperplazia benignă de prostată), chisturi renale, malformații ale aparatului urinar, retenția de urină și putem stabili sursa unei infecții a aparatului urinar (abces prostatic sau renal, pielonefrită, prostatită, cistită etc).

Rep.: În ce situații ecografia poate să nu fie suficientă și trebuie completată cu alte investigații?

C.P.: Ecografia are limitele sale, dar care depind și de experiența medicului, de calitatea aparatului de ecografie sau a gelului folosit. Putem recomanda pacienților investigații complementare precum analize de sânge și urină pentru evaluarea funcției renale, diagnosticul unei infecții urinare sau a altor patologii prezente. Putem recomanda tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN/IRM) pentru diagnosticul de certitudine și stadializarea tumorilor, diagnosticul malformațiilor sau al litiazei urinare. Și putem recomanda uretroscopie, cistoscopie sau ureteroscopie pentru pacienții cu afecțiuni ale uretrei, ale vezicii urinare, respectiv, ale ureterului.

Rep.: Care sunt simptomele care ar trebui să-i determine pe pacienți să facă o ecografie de aparat urinar?

C.P.: Pacienții care ar trebui să meargă la medic pentru un consult de specialitate și ecografie de aparat urinar acuză dureri lombare, prezența sângelui în urină (chiar și o singură dată), urinări frecvente, usturime sau durere la urinare, senzația de golire incompletă a vezicii urinare, dificultăți la inițierea jetului, jet urinar slab sau întrerupt, infecții urinare repetate, incontinență urinară sau modificări ale valorilor creatininei serice sau ale funcției renale. Rep.: În ce situații recomandarea de ecografie este preventivă, chiar dacă pacientul nu are simptome evidente?

C.P.: Ecografia aparatului urinar trebuie efectuată anual la bărbați, începând cu vârsta de 45 ani și trebuie să fie însoțită de analize de sânge, precum PSA, dar și de sumar de urină. Această recomandare ar trebui să fie transmisă pacienților de către medicii lor de familie. Totodată, ecografia aparatului urinar ar trebui efectuată la pacienți asimptomatici cu istoric de litiază renală, cu istoric familial de afecțiuni renale sau cancere urologice și chiar de către pacienți cu patologii care afectează rinichii, precum diabetul, hipertensiunea arterială sau alte boli cronice.

Rep.: Cum influențează fumatul și stilul de viață sănătatea aparatului urinar și riscul de cancer urologic?

C.P.: Fumatul este unul dintre principalii factori de risc pentru apariția cancerului vezical, dar și al cancerului urotelial ce afectează căile urinare superioare (calice, bazinet, ureter). De asemenea, fumatul este asociat și cu risc crescut de apariție a tumorilor renale parenchimatoase. Alimentația echilibrată, hidratarea corespunzătoare și activitatea fizică scad riscul apariției bolilor cronice care afectează rinichii. Un stil de viață nesănătos, sedentar, cu alimentație dezechilibrată și consum crescut de sare și proteine animale poate accelera degradarea funcției renale.

Rep.: Ce măsuri preventive simple recomandați pacienților pentru a-și menține sănătatea rinichilor, vezicii și prostatei?

C.P.: Renunțarea la fumat, hidratarea adecvată (doi litri pe zi), menținerea unei greutăți corporale normale prin alimentație echilibrată și activitate fizică, evitarea autoadministrării de medicamente (în special antiinflamatoare, pe termen lung) și consultul urologic periodic, chiar în lipsa prezenței simptomelor.

Rep.:  În ce mod fumatul crește riscul de afecțiuni urologice, inclusiv cancer de vezică sau rinichi?

C.P.: La fumători există numeroși compuși carcinogeni, precum amine aromatice și hidrocarburi aromatice policiclice, care ajung în sânge, sunt filtrați de rinichi și sunt concentrați în urină. Contactul acestor carcinogeni în mod repetat și de durată cu mucoasa vezicii și a căilor urinare crește riscul de apariție a cancerului de vezică urinară. Totodată, fumatul este factor de risc incriminat pentru apariția cancerului renal. Riscul de cancer renal și vezical crește odată cu creșterea perioadei fumatului și a numărului de țigări fumate pe zi. Totuși, renunțarea la fumat reduce semnificativ aceste riscuri.

Rep.: Ce impact are sedentarismul sau lipsa activității fizice asupra funcției renale?

C.P.: Sedentarismul sau lipsa activității fizice sunt asociate cu obezitatea. Toți acești factori pot duce la creșterea riscului de apariție a diabetului și a hipertensiunii arteriale și, secundar, la scăderea funcției renale. Totodată, apariția sindromului metabolic poate duce la apariția litiazei renale și, în anumite cazuri, la pierderea treptată a funcției renale.

Rep.: Există obiceiuri cotidiene care pot influența apariția litiazei urinare sau a infecțiilor urinare?

C.P.: Atât litiaza urinară cât și infecțiile urinare pot apărea mai frecvent la pacienții care nu se hidratează corespunzător. Referindu-mă la obiceiurile cotidiene, apariția litiazei urinare este influențată de alimentație. Însă, este foarte important să știm compoziția chimică a pietrelor pe care le formează pacientul, pentru a putea recomanda un anumit regim alimentar – cu alimente interzise sau preferate.

Rep.: Cât de mult contează stilul de viață al pacientului în evoluția unei afecțiuni deja diagnosticate?

C.P.: Stilul de viață al pacientului contează foarte mult. Tratamentul medicamentos sau chirurgical reprezintă doar o parte din managementul bolii. Fără schimbări de stil de viață (renunțare la fumat, controlul greutății, alimentație corectă, activitate fizică), evoluția unei afecțiuni urologice poate fi mai rapidă și cu complicații mai frecvente sau mai importante. Un pacient implicat în propriul tratament are, în general, rezultate mai bune pe termen lung în ceea ce privește evoluția bolii sale.

Rep.: Ce recomandări concrete le dați pacienților pentru a-și proteja sănătatea urologică pe termen lung?

C.P.: Cred că persoanele care citesc acest articol ar trebui să înțeleagă că recomandările depind de patologia urologică sau de riscul apariției acesteia. În general, e important să consume lichide în mod fracționat, constant, pe perioada întregii zile (în total, aproximativ doi litri pe zi); să renunțe la fumat sau să caute ajutor specializat în cazul în care nu reușesc singuri acest lucru; să mențină o greutate cât mai apropiată de cea normală pentru vârsta și înălțimea lor; să aibă activitate fizică moderată de 3-4 ori pe săptămână; să meargă la medicul urolog pentru un consult ori de câte ori apar dureri lombare, modificări de urinare, urina cu o culoare mai închisă decât galben, dar și anual, după vârsta de 45 ani (în cazul bărbaților). Și, cea mai importantă recomandare, să întrebe medicul când are nelămuriri referitoare la starea lor de sănătate – informațiile de pe forumuri, grupuri sau chiar cele oferite de inteligența artificială sunt de foarte multe ori greșite sau aplicate greșit în cazurile lor. Informația corectă este, în fond, o formă de prevenție și chiar tratament.