FOTO / Buzoianca Alexandra Anamaria Gheorghe în America: momente de neuitat și descoperiri în octombrie

Sunt plecări care nu înseamnă despărțire, ci început. Despre o astfel de plecare este vorba și în cazul elevei Colegiului Național Pedagogic „Spiru Haret” din Buzău, Alexandra Anamaria Gheorghe, care a pornit pentru un an spre America, purtând în suflet emoția necunoscutului și dorul de acasă.

A plecat cu o bursă FLEX, dar adevărata forță care o însoțește vine din interior: curiozitatea, puterea de a se adapta și dorința de a învăța din cărți, locuri și experiențe. Cu o inimă plină de emoție și un rucsac plin de visuri, a lăsat pentru un an România, Buzăul, pentru a descoperi cum se învață într-un liceu american. Nu e o despărțire, ci, după cum se poate observa deja este o călătorie spre sine, este o lecție care nu se predă în manuale, ci se trăiește clipă de clipă.

Bursa FLEX i-a deschis drumul, iar curajul, curiozitatea și dorința de a cunoaște i-au luminat sufletul. Această experiență unică prinde viață în paginile jurnalului ei, pline de emoție, amintiri și reflecții despre dezvoltare personală și interacțiuni. Alexandra ni le împărtășește și nouă, buzoienilor, purtându-ne dincolo de ocean, într-un loc unde școala capătă altă respirație, iar fiecare zi aduce un sens nou.  „O altă lume, aceeași elevă” și-a numit primul episod din jurnal  pe care vi l-am prezentat deja și din care răzbate o sinceritate care te face să înțelegi că, oricât de departe ar fi, rămâne ea însăși.

Acum, ea ne împărtășeșteun alt capitol din această experiență: „Aventuri în octombrie”, și ne invită să trăim alături de ea farmecul vieții de liceu american cu momente precum „Spirit Week”, „Homecoming”, „Pep Rally”, „Senior Sunrise”; sunt momente pline de energie și culoare, care sunt pentru ea prilejuri de a crește, de a se descoperi și de a simți că aparține unei lumi mai mari.

Dincolo de entuziasmul evenimentelor, se simte în cuvintele ei o maturizare tăcută. Alexandra învață că a fi departe de casă nu înseamnă a fi singur, ci a găsi alte feluri de a aparține. Înțelege că școala de peste ocean care a primit-o cu brațele deschise este departe de a reprezenta doar un loc al notelor și al lecțiilor; ea prezintă școala americană drept o comunitate care o primește, o sprijină și o învață să creadă  în ea.

Imaginea răsăritului de la Senior Sunrise este unul dintre tablourile pe care ni le dăruiește cu semnificația lui cu tot, de simbol al unei renașteri interioare: lumina aceea caldă care se ridică peste terenul de fotbal e și lumina din sufletul ei, aceea care crește odată cu fiecare zi trăită cu sens, curaj și recunoștință.

Aceasta este povestea Alexandrei, o poveste despre descoperire, despre frumusețea de a fi tânăr și despre forța care se naște atunci când ai curajul să-ți urmezi drumul, oriunde te-ar duce el. Vă invităm în continuare  să parcurgeți împreună cu ea cele mai proaspete file de jurnal.

Aventuri de octombrie, de Alexandra Anamaria Gheorghe

Dacă m-ar fi întrebat cineva acum câteva luni cum îmi imaginez viața într-un liceu din America, probabil aș fi vorbit despre autobuze galbene, locker-uri colorate și echipele de fotbal americane din filme. Dar ceea ce trăiesc aici e mult mai intens, mai viu și mai plin de sens. Luna octombrie a fost plină de emoții – de la Homecoming și Spirit Week, la Pep Rally, Senior Sunrise și Halloween – fiecare moment aducând cu el o bucată din visul american, dar și o redescoperire a mea.

Totul a început cu Spirit Week, o tradiție care transformă complet liceul. În fiecare zi, elevii se îmbracă după o anumită temă: o zi poate fi dedicată pijamalelor, alta hainelor în culori neon, apoi ziua în care toți purtăm culorile școlii, iar cea mai amuzantă este cea în care elevii și profesorii au făcut schimb de roluri. Profesorii veneau îmbrăcați ca adolescenții, cu hanorace și crocsi, iar elevii purtau haine office, încercând să imite mersul și gesturile profesorilor. Holurile erau pline de râsete și glume, iar pentru o săptămână întreagă am simțit că trăiesc într-o lume în care toți se bucură de fiecare moment.

Spirit Week s-a încheiat cu Pep Rally-ul, o explozie de energie și bucurie colectivă. Toți elevii s-au adunat în sala de sport, decorată în culorile școlii, au cântat, au dansat și au aplaudat echipele reprezentative. Au avut loc competiții amuzante între profesori și elevi – curse, provocări de dans, jocuri de echipă – și, pentru câteva ore, toți am fost doar oameni care se distrează împreună, fără bariere. Mi s-a părut incredibil felul în care astfel de momente întăresc legăturile dintre elevi și profesori și dau vieții de liceu o căldură pe care n-am mai simțit-o nicăieri cu această intensitate.

La finalul săptămânii, școala a intrat într-o atmosferă și mai specială: era timpul pentru Homecoming. Întreg liceul se transformase – bannere colorate atârnau pe pereți, coridoarele erau decorate cu flori, lumini și baloane, iar peste tot plutea o emoție greu de descris. Homecoming-ul este un fel de „bal al bobocilor”, însă participă toată școala, o seară în care fiecare elev simte că face parte din ceva mai mare. Totul a început cu meciul de fotbal, unul dintre cele mai așteptate evenimente ale anului. Tribuna vibra de entuziasm, toată lumea purta culorile școlii, iar echipa noastră a intrat pe teren în uralele colegilor.

Seara s-a încheiat cu petrecerea de Homecoming, organizată chiar în sala de sport a liceului, transformată complet pentru ocazie. Lumini colorate, muzică, dansuri și zâmbete peste tot. Toată lumea râdea, făcea poze și se bucura de moment. A fost o seară în care am simțit că trăiesc cu adevărat experiența americană – una în care școala e mai mult decât despre a învăța și devine o comunitate, o familie.

O altă dimineață de neuitat a fost Senior Sunrise. Pe la ora șase, pe terenul de fotbal, ne-am adunat toți elevii din clasa a XII-a să privim împreună răsăritul. Era frig, iar cerul se colora încet în nuanțe de portocaliu și
roz, în timp ce râsetele și vocile noastre umpleau aerul de emoție. Pentru mine, momentul a avut o semnificație aparte. Luna aceasta am fost mutată oficial în clasa a XII-a – deși inițial fusesem plasată în clasa a X-a, așa cum ar fi fost și în România. Profesorii, văzând rezultatele mele bune și implicarea mea, au decis că merit să fiu plasată într-o clasă mai avansată. A fost o veste care m-a copleșit de bucurie și recunoștință. Mi-am dat seama că aici, efortul și ambiția sunt văzute, că există oameni care cred în tine și îți oferă încrederea de care ai nevoie ca să crești.

Luna aceasta mi-a adus și alte reușite de suflet. Am fost aleasă class representative la Key Club International, o organizație care încurajează voluntariatul și implicarea în comunitate, și am fost acceptată în Science National Honor Society, datorită rezultatelor foarte bune la chimie. Dacă mi-ar fi spus cineva, cu un an în urmă, că voi fi apreciată pentru performanțele mele la științe, probabil aș fi zâmbit neîncrezătoare. În România, științele erau pentru mine o provocare, o luptă continuă, iar încrederea mea se pierdea ușor printre formule și ecuații. Aici, însă, am descoperit o altă lume: profesori care m-au încurajat, colegi care m-au ajutat, oameni care mi-au spus „poți” chiar și atunci când eu nu credeam asta. Și, încet, am început să cred și eu.

Spre finalul lunii, Halloween-ul a venit cu multă culoare și veselie. Străzile s-au umplut de dovleci sculptați, pânze de păianjen artificiale și copii costumați care alergau râzând din casă în casă. Am mers și eu la „trick or treat” cu prietenii mei, iar pentru câteva ore am simțit că timpul s-a oprit – doar râsete, lumini calde și bucuria simplă a momentului.

Privind înapoi, octombrie a fost o lună a descoperirilor. M-am văzut crescând, nu doar ca elevă, ci și ca om. Am învățat că uneori trebuie să pleci departe ca să înveți să te apropii de tine însuți. America nu mi-a schimbat doar locul unde merg la școală, ci și felul în care privesc lumea și propria mea valoare. Dacă ar fi să rezum totul într-o singură imagine, ar fi aceea a răsăritului de la Senior Sunrise: o lumină care se ridică încet, dar sigur – exact așa cum simt că mă ridic și eu, cu fiecare zi petrecută aici, mai încrezătoare, mai recunoscătoare și mai pregătită să descopăr cine sunt cu adevărat.