După cinci ani de șantier, luni, 25 martie 2024, în zi de mare sărbătoare pentru creștinătate, de Buna Vestire, Colegiul Național „Mihai Eminescu” a renăscut ca o pasăre Phoenix, redeschizându-și larg porțile, și la propriu și la figurat, pentru elevi, profesori și părinți. În istoria ei, această școală aflată în inima orașului a avut mai multe momente de mutare – e drept nu pentru o perioadă așa de lungă -, odată cu toate lucrările de reabilitare care au fost făcute în perioada de război și după cutremurul din 1977. Acum însă lucrările realizate la ultima reabilitare au fost foarte ample. Dar și rezultatul este pe măsură.
O școală fabuloasă, cu o istorie fabuloasă
I-am trecut și eu pragul într-o asemenea zi memorabilă atât pentru istoria lui centenară, cât și a comunității din care face parte. L-am găsit iubit, îngrijit și pregătit pentru a fi transmis mai departe celor ce vin din urmă.
De cum am pășit în clădire, am simțit o stare de bine, de liniște, de bucurie, de pace, cu o aromă puternică de tei în aer, de parcă ar fi fost vremea lor. Nu este încă vremea lor, dar școala de pe strada cu tei pare să fi înflorit. A avut acest efect asupra mea, dar am constatat că și a celor din jurul meu. Cu impresia că mă întâmpină chiar „Eminescu” al cărui portret umple cu prezența sa holul foarte mare și luminos, l-am străbătut și eu ca și grupurile de elevi însoțiți de profesorii lor care le dădeau explicații aproape după tipicul ghizilor unui muzeu. Pe moment nu am înțeles, dar Camelia Voicu, directorul Colegiului, mi-a reamintit că este pentru prima dată când i-au trecut pragul și de aceea este necesar să le fie prezentat în detaliu tuturor elevilor.
Am simțit de la bun început că este vorba despre o zi rarisimă într-o școală: ziua în care nicio umbră nu a trecut pe chipul vreunui elev. Nici nu avea de ce. Nu s-au pus note, și nu s-a predat decât o lecție și aceea la modul nonformal. A fost însă o lecție foarte complexă, pentru că toate cadrele didactice s-au transformat pentru câteva ceasuri în „ghizi” pentru elevii lor și le-au purtat pașii prin sălile de clase, dar în același timp și prin istoria școlii, a personalităților care au învățat aici, a profesorilor care au făcut istorie de-a lungul unui veac de existență; pe scurt, au aflat o poveste fabuloasă despre tradiție, modernitate, identitate și au avut parte de o lecție necesară pentru devenirea lor.
Confirmarea a venit chiar din partea directoarei, Camelia Voicu, care mi-a vorbit despre acea zi, ca fiind una cu semnificații adânci. „În primul rând, este o zi cu caracter religios. Este sărbătoarea Bunei Vestiri și vestea bună a venit fiind vorba de revenirea noastră acasă. Copiii sunt tot un zâmbet; sunt fericiți. Au venit cu emoții, cu dorință de a cunoaște spațiile pe care nu aveau de unde să le știe; au învățat numai în localul de pe Transilvaniei. Aceste tururi ale școlii cu elevii le-am organizat atât în programul de dimineață, cu clasele XI-XII, cât și pentru clasele din programul de după-amiază, clasele IX-X. Au făcut fotografii de grup. S-au familiarizat cu tot ce presupune Colegiul Național <Mihai Eminescu>. Este un prim pas spre cunoașterea spațiilor școlare. Au descoperit o școală prietenoasă. Au descoperit o școală foarte mare. Pe chipul tuturor copiilor am observat zâmbete și voie bună și nu în ultimul rând uimirea în fața acestor spații mari și numeroase. Am regăsit o casă nouă, o casă cu aceeași arhitectură, însă cu o energie schimbată. E vorba de energie pozitivă; e vorba de curățenie; e vorba de lucrurile puse la locurile lor așa cum trebuie pe un făgaș. Noi toți, și profesori și elevi, am afirmat astăzi în toate discuțiile pe care le-am purtat: <Am sosit acasă și suntem fericiți!>”.
Festivitatea de inaugurare a Colegiului în haine noi este programată pentru data de 23 aprilie 2024, o altă zi mare pentru creștinătate. Este ziua în care creștin-ortodocșii îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Invitat special pentru acest eveniment este poeta Ana Blandiana, care a confirmat prezența. „Această școală ne obligă să facem evenimente pe măsura istoriei. Trebuie ales totul cu migală și avem grijă ce alăturăm numelui acestei școli. Să nu uităm că pe scena colegiului a cântat Corul Madrigal. Să nu uităm că a cântat vioara lui Alexandru Tomescu, să nu uităm că a fost Anton Marius Bodochi, să nu uităm că a fost Felicia Filip. Au fost nume mari pe care le-am adăugat cu încredere”, a spus directoarea Camelia Voicu făcând referire la evenimentele culturale realizate la sărbătoarea centenarului Colegiului Național „Mihai Eminescu”. „Dorința mea a fost să aduc în fața copiilor personalități puternice, personalități care să imprime elevilor un model și să găsească aș vrea să fiu și eu așa”, mai spune Voicu.
O școală de patrimoniu
Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău face parte dintr-un neprețuit patrimoniu de frumos local, național și îndrăznesc să spun universal.
Este una dintre clădirile orașului care face parte, și la propriu, din patrimoniul național, fiind una de clasă B; acesta este, de fapt, unul dintre motivele pentru care lucrările au necesitat atât de mult timp, restaurarea respectând planurile de patrimoniu.
„Cineva mă întreba: <Ce vezi pe fereastră când te uiți din biroul tău?>. Văd teii. Este școala de pe strada cu tei. Suntem într-un loc pitoresc, lângă piață, și în centrul orașului. Aici este centrul orașului. O școală în inima orașului”, mărturisește directoarea Camelia Voicu.
Biroul directorului este el însuși rupt parcă din istorie. Aici întâlnim elemente de mobilier din lemn de mahon, toate de patrimoniu: biroul, biblioteca, măsuțele, postamentul pentru flori. În timp, toate vor suferi un proces de restaurare, ne dezvăluie acest gând de viitor apropiat directoarea Camelia Voicu. „Doresc să le dăm o nouă viață, să le includem într-un proces de restaurare; trebuie să mai luăm un scurt răgaz, cât să ne refacem rezervele financiare și fizice, pentru că și acesta va fi un proiect destul de costisitor”, a afirmat profesoara Camelia Voicu.
Colegiul Național „Mihai Eminescu” a avut și un muzeu școlar, peste care, de asemenea, au trecut vremurile. Din acest muzeu au rămas tablouri, portrete, obiecte care au aparținut foștilor profesori și care au fost donate școlii. Toate acestea se vor regăsi valorificate într-o modalitate mai atractivă și mai modernă, în spațiul amfiteatrului. În același timp, s-a dorit să se asigure și o funcționalitate mai bună a spațiilor. Aceste lucruri donate, spune 
directoarea Camelia Voicu, „dorim să le punem în valoare la nivelul amfiteatrului, unde vrem să conturăm colțul istoric al liceului și să recreăm o modalitate de punere a lor în valoare. Spațiul în care s-a aflat Muzeul școlii i-am dat o altă funcțiune, respectiv l-am direcționat către directorul adjunct. Biroul directorului era poziționat pe holul mare, iar al directorul adjunct era undeva pe un hol mai mic, în locul căruia este acum liftul școlii. Am mutat biroul directorului adjunct pe holul mare. Astfel, acum, pe aceeași linie se află secretariatul, biroul directorului, biroul directorului adjunct, cancelaria și biblioteca. Funcționalitatea și reprezentativitatea sunt mai bune acum și este foarte important acest lucru, pentru că eu cu directorul adjunct formez o echipă și împărțim și bune și rele”. Tot în biroul directorului se aflau, pe lângă mobilierul de mahon negru de peste 100 de ani, și alte obiecte de patrimoniu: o oglindă monumentală, valoroasă și un tablou al lui Mihai Eminescu. Din patrimoniul liceului mai fac parte și câteva tablouri realizate de pictorița Adina Paula Moscu.
O școală sigură
Proiectul nu s-a încheiat odată cu întoarcerea acasă a eminescienilor, ci el continuă, pentru atingerea tuturor obiectivelor. Unul dintre ele este reabilitarea ușii de patrimoniu de la intrare. „Deși s-au manifestat atât de multe reacții, eu consider că a fost ceea ce trebuia făcut pentru ca această școală să poată să fie reabilitată în liniște și cu atenție. Nu este vorba neapărat de o reabilitare, cât și de o restaurare a unui monument istoric. Grija și responsabilitatea este mare și sunt detalii care trebuie respectate. Am vorbit cu echipa de proiect și a spus că în lucru este cea de-a doua ușă de la intrare. Va mai fi o ușă de intrare. Este o ușă de patrimoniu care va fi restaurată; ne bucurăm că realizează acest lucru”, spune directorul Camelia Voicu.
Un alt obiectiv al său este legat de funcționarea corectă a școlii și de asigurarea condițiilor optime pentru elevi. La acest capitol, directoarea Camelia Voicu spune că vor urma lucrări pentru montarea de parasolare la ferestrele școlii. „Urmează să montăm la toate ferestrele școlii parasolare. Va fi un proiect etapizat pe niveluri, astfel încât să dăm o unitate școlii și, în același timp, să nu deranjeze vizual elementele de arhitectură ale școlii”, spune Voicu. Apoi, pentru siguranța școlii se va introduce digitalizarea intrărilor. „Urmărim digitalizarea intrărilor la profesori cu 
mașinile în curtea școlii și digitalizarea intrării pe ușa principală a liceului. Cu pași mici dorim să definitivăm ceea ce mai este de pus la punct; este o școală sigură. ISU a solicitat tot felul de operațiuni, de mecanisme, care au fost puse la punct în totalitate, astfel încât, din județ este cea mai sigură școală, dacă nu și la nivel național; ne bucurăm de condiții de siguranță. Au fost îndeplinite cerințe la standarde europene”, a detaliat directoarea Colegiului Național Mihai Eminescu.
Vor fi schimbate și scaunele din amfiteatru, la solicitarea ISU. „De acest lucru se va ocupa Primăria. Amfiteatrul este definitivat, urmând a fi montate și noile scaune. Amfiteatrul a suferit modificări la numărul de scaune. Noi aveam 465 de scaune, dar acum numărul lor s-a redus datorită cerințelor ISU. A scăzut numărul de scaune pentru că între două scaune există o distanță care trebuie respectată. În aceste condiții, vechile scaune nu puteau fi utile și Primăria le-a donat, le-a scos din amfiteatru și au depus alt proiect pentru alte scaune”, spune directorul Colegiului. Amfiteatrul va avea și o altă cortină, care va fi achiziționată pe un alt proiect.
Directoarea spune că vechea cortină era valoroasă, dar nu se potrivea cu noul decor al amfiteatrului. „Am avut o cortină foarte valoroasă; colegii mi-au spus că era de la Teatrul Național adusă. Dar, fiind de culoare verde, nu se mai potrivește cu decorul amfiteatrului și trebuie adusă o altă cortină adecvată”, explică directorul.
Pentru a păstra istoria liceului vie, fiecare sală de clasă a fost denumită cu numele unui profesor sau al unei personalități. Spre exemplu, biroul directorului poartă numele celei mai longevive directoare a liceului, profesorul de biologie Clotilda Constantinescu. Despre aceasta, directoarea Camelia Voicu spune că a fost impresionantă prin „dăruirea și tot efortul depus de domnia-sa pentru dezvoltarea acestei școli. A fost cea mai longevivă directoare și am considerat că este cel mai potrivit nume să îl atribuim acestui cabinet”.
Alte exemple ar fi cel al lui Emil Palade, tatăl lui George Emil Palade, care a fost profesor de filosofie și de științe socio-umane în această școală buzoiană. De aceea, Catedra de socio-umane a ales să poarte numele său. Majoritatea numelor alese pentru sălile de clasă, mai spune directoarea Camelia Voicu, sunt persoane din istorie care nu mai sunt printre noi; dar, printre nume se află și doi profesori care sunt în viață.
„Am mers pe principiul că este foarte bine să-i spui omului că-l valorizezi și în viață, nu numai când este deja o istorie. Este vorba de cabinetul de biologie care poartă numele doamnei Mircioagă Elena, care este sănătoasă și foarte activă. O vom chema la inaugurare. La Fizică, cabinetul va purta numele domnului profesor Grigore Gârbea, care a fost și director și profesor de fizică. Sunt persoane care vor afla cât de mult le prețuim, cât de mult iubim liceul acesta. Am recomandat diriginților să povestească despre personalitatea profesorului care ocupă acea plăcuță. Suntem în lucru cu plăcuțe de alamă cu numele inscripționate pe ele pe care să le aplicăm pe ușile fiecărei săli de clasă. Acum avem etichete de hârtie pentru a ușura orientarea elevilor, dar sunt în lucru plăcuțele de alamă”, a mai spus directoarea Camelia Voicu.
Directorul Camelia Voicu: „Nu am fost singuri”
„Omul sfințește locul” este o vorbă din bătrâni care se adeverește din plin la „Eminescu”. Directoarea Camelia Voicu este inițiatoarea proiectului de restaurare și reabilitare a Colegiului și s-a angajat la acest proiect știind că nu va fi unul deloc simplu și că va fi de durată. Totul a fost însă gândit în detaliu. Dacă mutarea în localul de pe Transilvaniei, în urmă cu mai bine de cinci ani, a fost dificilă, nici întoarcerea acasă nu a fost simplă. Dar, pregătirile pentru ca școala să pornească cu motoarele turate au fost făcute din timp și nu s-a omis niciun detaliu. Spre exemplu, elevii au fost primiți cu căldură sufletească, dar și în clase. „Este cald aici, după cum vedeți. Am dat drumul la centrală încă de vineri. Am zis să-i așteptăm pe elevi cu o atmosferă caldă și la propriu și la figurat”, a mărturisit directoarea Camelia Voicu.
Profesoara Camelia Voicu este directoare la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din anul 2016. În această perioadă, colegiul a traversat o perioadă foarte dinamică care cereau flexibilitate, creativitate, curaj. Totul a pornit 
cu serbările centenarului. „Am fost contemporană cu centenarul. Am avut onoarea de a organiza împreună cu colegii mei toate aceste manifestări”, spune Camelia Voicu. Apoi a urmat mutarea în localul din Transilvaniei. „Am fost părtașă acestui fenomen de mutare, de relocare”, spune mai departe directoarea. Pentru ca acum, să organizeze din nou mutarea și relocarea, evident de data aceasta cu mult mai mult suflet, pentru că a însemnat întoarcerea acasă. Între cele două relocări a fost și pandemia, pe care a trebuit să o gestioneze. „Am gestionat și acest fenomen care s-a manifestat la nivel global și care a presupus măsuri la care nu putem apela la o altă experiență de viață. A trebuit din mers să ne adaptăm. Au funcționat toate mecanismele cum trebuie și ne-am adaptat”, pentru că, mărturisește aceasta, „să fii director nu înseamnă numai să dai dispoziții și să urmărești îndeplinirea lor, ci înseamnă să pui foarte mult suflet, să fii în miezul lucrurilor, să descifrezi sensurile unor fenomene unor evenimente, astfel încât să iei decizia cea mai bună. Ca să fii manager ai nevoie de creativitate. Progresul, evoluția înseamnă flexibilitate, adaptabilitate, creativitate”.
„Mulțumesc tuturor care cred în noi”
Colegiul Național „Mihai Eminescu” a primit sprijin din partea Primăriei în acest demers, de la momentul zero al mutării până la momentul reîntoarcerii. „Prin Primărie am avut sprijinul RER, care ne-a ajutat cu mijloace de transport”, spune directoarea, care subliniază și entuziasmul cu care a fost întâmpinat acest moment de comunitate. Acest entuziasm s-a tradus prin participarea de voluntari, cărora nu le dă numele, doar pentru că aceștia au cerut acest lucru, dar le mulțumește public.
În procesul mutării au fost angrenați și părinții elevilor care au dat o mână de ajutor. „Am avut foarte mulți părinți care au venit cu mijloace de transport și au dublat tot ce ne-a pus la dispoziție RER. Am avut oameni de bine care ne-au ajutat, dar și elevii au ajutat din dorința lor de a fi utili școlii”, povestește directoarea Colegiului. Astfel că, după ce a fost adus mobilierul școlar, a creat front de lucru pentru diriginți care, împreună cu părinții,
s-au ocupat de amenajarea sălilor de clasă. Acestea au fost mobilate cu scaune noi, catedre noi. Băncile au fost păstrate din vechiul mobilier.
Încăperile sunt frumoase și asta îi inspiră pe copii să fie atenți cu totul din jurul lor. „Copiii se simt bine și chiar manifestă grijă față de ceea ce au primit. Totul este nou și copiii de la o clasă măturau și strângeau gunoiul de pe jos din dorința de lor de a fi foarte bine. Eu cred că și locul are influență foarte mare asupra comportamentului. Locația noastră impune respect, dorința de a avea grijă. Primăria ne-adat o școală foarte frumoasă. Trebuie să o menținem și să-i creștem valoarea”, a mai spus directoarea Camelia Voicu.
„Simțim mângâierea spiritelor marilor profesori care au marcat această școală. Actuali și foști profesori au făcut un arc peste timp; coexistam pentru a duce mai departe numele și renumele școlii. Rolul covârșitor de realizare a operațiilor reabilitării l-au avut Primăria, manager de proiect Ionuț Sorin Apostu, care, împreună cu firma Rotary, manager de proiect fiind Violeta Costin, au finalizat acest obiectiv. Le mulțumim tuturor și, iată, fac parte din istoria liceului. Le mulțumesc colegilor de cancelarie și restului personalului școlii pentru că au avut putere de adaptare într-o nouă locație situată la capătul opus al orașului, au avut răbdare pentru a depăși această perioadă și pentru că azi au lăsat sentimentele să vorbească. Le-am citit pe față liniște și bucurie! Le mulțumesc tuturor celor care au crezut și cred in continuare în noi, în speță părinții, dar și trusturile locale de presă care au fost alături de noi în fiecare moment și fiecare activitate desfășurată! Mulțumesc tuturor celor care au crezut în noi și cred în continuare!”, este mesajul transmis de directoarea Camelia Voicu în prima zi din nou „Acasă”.
